Palatul arhitectului arădean Lajos Szántay este situat la intersecția străzii Horia cu strada Episcopiei. Clădirea este o realizare spectaculoasă a proprietarului, care în anul 1905 construiește magnificul edificiu cu demisol, parter și două etaje.
Ludovic Szántay, născut în Arad pe data de 20 februarie 1872, a fost un architect și constructor de al cărui nume sunt legate o serie de edificii în stil Secession. Prin munca sa artistică de-o viață, Szántay a contribuit semnificativ la definirea imaginii arhitecturale a orașului Arad, proiectele sale arhitecturale fiind cele mai numeroase din Arad.
Palatul Szántay rămâne una dintre principalele clădiri tipice secession-ului de factură arădeană. Printre detaliile care sprijină apartenența stilistică a clădirii se regăsesc: tâmplăriile specifice (păstrate cu jaluzelele şi geamurile colorate originale), componentele decorative din fier forjat şi tinichigerie şi decoraţiile din tencuială, concepute liber, cu elemente geometrice şi vegetale, cu măşti şi volute, care se înalță armonios pe suprafeţele zidurilor.
Clădirea se încadrează în tipologia caselor de raport contemporane din regiune, fiind unul dintre exemplele cele mai reprezentative ale acestui gen. Construcția acestui edificiu splendid s-a desfășurat de-a lungul anilor 1905–1911, Palatul Szántay fiind reşedinţa arhitectului omonim.
Chiar dacă a dăruit comunității arădene o mulțime de clădiri de o frumusețe distinctivă, în urma instaurării regimului comunist, timp de aproape 15 ani, Ludovic Szántay a îndurat lipsuri financiare greu de imaginat şi umilinţe repetate din partea autorităţilor locale.
În perioada comunismului, după o viaţă întreagă dedicată proiectării clădirilor pentru înfrumusețarea Aradului, arhitectul ajunge într-un final să moară de frig în propria sa casă.. Istoria ne spune că el a fost găsit decedat în mansarda frumosului său palat, în data de 8 martie 1961. Se mai știe că, spre finalul vieții sale, autorul celor mai reprezentative opere de arhitectură din Arad a fost nevoit să-și ardă propriile proiecte și schițe pentru a se putea încălzi pe durata iernii.
Impunătorul Palat a fost ridicat în anul 1905, adăpostind în prezent apartamente, iar la demisol, magazine și ateliere. Clădirea este un vector architectural al Secessionului arădean, dominată de un turn ce susține o reprezentare a globului pământesc. Proiectul palatului este realizarea proprie a arhitectului Szántay.
Edificiul atrage prin acuratețea reliefurilor din tencuială, a deschiderilor construite, a ornamentului metalic, a grilelor porților pietonale, a balustradelor balcoanelor, precum și prin eleganța pozițiilor cariatidelor ce susțin balcoanele celui de-al doilea etaj. La fel de inedite sunt vitraliile florale din casa scării, precum și balustrada din fier forjat care se înalță de la parter până la ultimul etaj. Aticele (etajele secunde, dispuse imediat sub acoperiș) întregesc aspectul secession al edificiului.
Ludovic Szántay va rămâne unul dintre ce mai celebri arhitecți ai Aradului de odinioară. Printre cele mai renumite și impozante opere ale sale din Arad sunt: Palatul Cultural, Biserica Luterană, Gara Aradului, Palatul Cenad, Palatul Szántay, Palatul Bohuș, Palatul Kohn , Palatul Lloyd etc. Lajos Szántay a obținut cele mai mari succese profesionale în primele două decenii ale secolului al XX-lea.
Istoria ne amintește faptul că Lajos Szántay, alături de Emil Tabacovici, cu care a fost într-o adevărată competiție artistică și profesională, au definitivat vocabularul stilistic arhitectural al Aradului în prima parte a secolului XX. Printre alți arhitecți notorii ai Aradului se numără și Josef Steiner, Lajos Kövér, Tibor Köver și Zsigmond Fodor, Joszef Szabo, László Dömötör, Sándor Reisinger și Miloș Cristea.