Catedrala „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” este un monument de arhitectură barocă din municipiul Arad, construit între anii 1862-1865 sub conducerea arhitectului Anton Ziegler. Biserica a servit drept Catedrală a Episcopiei Aradului până în anul 2009.
În urma demolării bisericii vechi din zona adiacentă Mureșului, începe edificarea unei biserici noi, cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, la inițiativa episcopului Procopie Ivașcovici. Lucrările de construcție realizate între 1862-1865 au fost sprijinite de familia Mocsoni și de bancherul vienez Gheorge Sina.
Proiectul a fost condus de arhitectul arădean Anton Czigler, originar din Jula, iar unele detalii ale fațadei (precum frontonul dintre turnuri) au fost realizate abia cu ocazia lucrărilor de restaurare din 1905-1906. În 1966, fațada principală a fost decorată cu trei mozaicuri. Clopotul datat 1764 a fost adus din biserica veche demolată. În clădirile anexate bisericii a funcționat temporar teologia ortodoxă, iar astăzi ele găzduiesc birouri ale Episcopiei, respectiv spații locative.
Clădirea bisericii este cuprinsă între două aripi de clădire cu plan în forma de “U”, ce se deschid spre curte prin șiruri de arcade în segment de cerc. Suprafața pereților interiori ai bisericii este împărțită în trei segmente: cel inferior, din marmura artificială, cel median, sub forma unui brâu decorat cu ornamente vegetale, iar cel superior, acoperit de pictură iconografică ortodoxă.
Ferestrele bisericii au geamuri colorate, fără reprezentări, asigurând lumina interioară semiobscură. Cele două turnuri de la fațadă au fost supraînălțate în anul 1904 și sunt prevăzute cu câte un orologiu pe fiecare latură.
Catedrala este un frumos exemplu de neobaroc clasicizant, care se încadrează mai degrabă în arhitectura bisericească de rit occidental din secolul al XIX-lea decât în arhitectura bisericilor ortodoxe contemporane. În decursul transformării structurii urbane a orașului, amplasamentul bisericii a devenit mai puțin central, din acest motiv s-a construit o nouă catedrală, de mari dimensiuni, la capătul arterei principale a Aradului.
Între 1962-1973, aici a slujit ca Episcop Teoctist Arăpașu, ulterior devenit Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.