Biserica Sârbească, cu hramul sfinților Petru și Pavel, este un lăcaș de cult din municipiul Arad, ridicat între anii 1698-1702. Biserica a suferit transformări mai ales în perioada 1790-1822, când a primit notele stilistice baroce care îi caracterizează aspectul.
După cucerirea Aradului de către armatele imperiale comandate de prințul Eugen de Savoya, în oraș au fost așezați grăniceri sârbi. Colonizarea sârbească a avut loc ca urmare a privilegiilor acordate de împăratul Leopold I sârbilor ortodocși.
Construirea bisericii a fost finanțată de căpitanul Iovan Popovici Techelia. Biserica închinată Sfinților Petru și Pavel a primit actuala înfățișare între anii 1790-1822, fiind extinsă ulterior de către Sava Techelia (1761-1842), strănepotul ctitorului.
Pictura interioară a bisericii a fost restaurată în perioada 1902-1903 de către Stevan Alexić, nepotul lui Nikola Alexić, care a repictat în mare parte aceste suprafeţe. Restaurarea recentă a avut loc în perioada 2002-2008. Cimitirul din jurul bisericii a fost desfiinţat, cele mai însemnate pietre funerare fiind zidite în pereţii clădirii, printre altele şi cea a lui Sava Arsić (Sava Arsici), fostul primar al Aradului.
Ridicat în perioada anilor 1698-1702, purtând amprenta stilului baroc timpuriu, lăcașul a fost construit din diferite materiale provenite din ruinele unor edificii medievale arădene, acest lucru fiind evident mai ales în porțiunea decapată a fundației. Între anii 1790-1822, bisericii i s-au adus modificări substanțiale, lungimea ei fiind mărită și un nou altar fiind adăugat.
Pilaștrii cu capiteluri în volute de deasupra intrării și ornamentația turnului sunt mărci ale stilului baroc al clădirii. După desființarea cimitirului aferent, în peretele bisericii au fost zidite și câteva monumente funerare, realizate tot în stil baroc.
Înfățișarea barocă a fost subliniată prin înălțarea cu 4 m a turnului printr-o turlă în stil rococo, modelată din plăci de bronz.
În interior se remarcă șase fresce (patru cu scene biblice, iar celelalte două cu scene istorice), așezate pe boltă și executate în jurul anului 1845 de către pictorul Nicolae Alexici care în anul 1863 a realizat și pictura iconostasului. Sculpturile de pe iconostas aparțin sculptorului Mihai Ianici. În sanctuar se află o icoană, operă a meșterului Ștefan Tenețchi, reprezentând-o pe Maica Domnului.
În Biserica Sârbească sunt păstrate cele mai vechi steaguri ale breslelor din Arad. Tot în incinta bisericii se află mormântul lui Sava Tekelja (1761-1842), patriot sârb.
În vecinătatea bisericii a fost construit la începutul secolului XX aşa-numitul Palat Sârbesc, clădire proiectată de arhitectul Emil Tabakovits în stil Secession, actual sediu al parohiei sârbești din Arad.
De numele arhitectului arădean Miloș Cristea (1931-2003) se leagă lucrările de reparare și restaurare a Bisericii Ortodoxe Sârbe din Arad. Miloș Cristea s-a dedicat total protejării și valorificării patrimoniului cultural, arhitectural și istoric al Aradului și conservării valorilor multiculturale care conferă orașului o personalitate cu totul aparte.