Chiar este o Poveste Altfel. Una care și-a purtat taina acoperind aproape opt decenii de viață și dor, finalizată în Săptămâna Patimilor a anului 2020 și cu profunde ecouri în Săptămâna Luminată. 

Deși în România, adesea, ”omul potrivit la locul potrivit este detestat”, după cum în urmă cu 103 ani nota Regina Maria în Jurnalele sale, putem spune fără a greși că Ambasadorul României la Moscova, Excelența Sa Vasile Soare, este excepția cu care lesne putem să ne mândrim. Acea excepție care, crezând cu tărie și neprecupețind niciun efort pentru ducerea la bun sfârșit a unui proiect mai mult decât necesar, a pus pansament pe rănile a peste 20.718 români.

În data de 16 aprilie, după zece ani de cercetare efectuată de Ambasada României la Moscova în principalele arhive ruse, Ambasadorul României publica Lista nominală integrală a 20.718 prizonieri de război (militari) și ”internați” (civili deportați) români, decedați între 1941-1956 în lagărele, spitalele, obiectivele speciale NKVD-MVD şi batalioanele de muncă sovietice şi înhumaţi pe teritoriul actual al Federaţiei Ruse. 

Excepționala veste venea în Săptămâna Patimilor

”Acum mă încearcă un sentiment de liniștire interioară, dacă se poate spune așa în această perioadă complicată, că am încheiat un lung și anevoios drum - acela al recuperării identității, aflării destinului și redării memoriei unui număr de peste 20.000 de români - majoritatea prizonieri de război, alții deportați civili - decedați în lagărele NKVD din Rusia în anii 1941-1956. Îi mulțumesc din suflet colegului Ilie Schipor pentru abnegația de care a dat dovadă în cercetările arhivistice și pentru faptul că în ultimii zece ani mi-a fost alături în parcurgerea acestui drum al căutărilor permanente și în derularea atâtor proiecte dedicate comemorării zecilor de mii de militari și civili români decedați și înhumaţi în Rusia.

Avem mulțumirea unei misiuni îndeplinite, că am reușit să oferim unora din urmașii acestora măcar posibilitatea să afle că bunicii și străbunicii lor au fost identificați, chiar dacă abia la 75 de ani de la încheierea Războiului, pentru că mulți îi știau dispăruți sau nu știau nimic despre ei... În același timp, ne rămâne în suflet regretul pentru totdeauna că nu toți prizonierii noștri de război și cei deportați fără voie din România au avut șansa să fie înregistrați în lagăre în anii 40, ca astăzi ei să poată fi găsiți în arhive, sau pur și simplu mulți sunt încă de negăsit... Dumnezeu să odihnească în pace pe toate victimele de război române din Rusia! Veşnică lor pomenire!”, a fost mesajul Excelenței Sale Vasile Soare.

BINEMERITATA RĂSPLATĂ DIN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ

Cum dăruirea, munca sinceră și credința într-un gest pe care îl putem cataloga ca fiind unul profund creștinesc, este firesc a atrage reacții pe măsură, ele nu au întârziat să apară. 

Elena Dumitriu: ”Nici că se putea să fiu atât de binecuvântată în această perioadă foarte dificilă pentru omenire și mai ales în săptămâna patimilor cum se numește această săptămână în credința ortodoxă! Un om minunat cu o echipă minunată au dăruit cel mai mare dar creștinesc pentru mulți români, printre care mă număr și eu! Acum știu că bunica mea avea dreptate că soțul ei, bunicul meu a căzut prizonier din primele zile de soldat dar ea știa că au fost împușcați toți cei care erau cu el și niciodată nu a crezut că a fost văzut la întoarcerea armelor în zona Iașului. Deci mulți au fost duși la muncă silnică printre care și bunicul meu... mama mea spunea mereu că este pe undeva pe pământ străin... se îndrepta spre Rusia își făcea cruce și aprindea candela! O lumină pentru toți cei ce au plecat pe drumul de neintoarcere! O lumânare aprinsă pentru bunicul meu Lungu Gheorghe Vasile...bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace și lumină, bunul Dumnezeu să odihnească în pace și lumină pe toți moșii și strămoșii noștri plecați pe drumul cel fără de neintoarcere...”

Monica Joița:”Povestea mea este izbitor de asemănătoare cu alte 20.717 de povești.

Până a închis ochii (în decembrie 2011), Mama l-a așteptat, la propriu, pe tatăl său să se întoarcă din stepele Donului. Fusese dat dispărut la 24 noiembrie 1942 în zona de operațiuni de la Cotul Donului. Bunicul meu i-a fost nu numai Mamei cel mai bun sfătuitor în clipe de mare cumpănă, dar eu și sora mea am fost crescute în cultul loialității, al disciplinei, al comunicării spirituale, ca un omagiu dureros și tenace. La acesta și-a adus contribuția Tata (nici el nu mai este), istoric.

După 1989, Tata a obținut de la Arhivele Militare din Pitești o copie a dosarului Bunicului, care fusese militar de meserie: "A comandat grupa de mitraliere, asigurând siguranța la Punctul de Control al Diviziei Eșalonul I. A ținut inamicul 2 zile departe de P.C. Fiind atacat de forțe superioare, împărtășește el și unitatea sa, soarta celorlalte unități ale Diviziei. A fost un bun element, adevărat camarad, sănătos și rezistent. Era om de nădejde și de acțiune. În urma luptelor avute e dat dispărut la 24 noiembrie 1942".

În această Săptămână Luminată, în Joia Mare, am citit anunțul domnului ambasador Vasile Soare privind lista integrală a prizonierilor de război români în lagărele sovietice, care nu s-au mai întors în patrie, iar inima mi-a stat în loc, fiindu-ne binecunoscute eforturile constante ale domniei sale referitoare la această mare dramă a poporului român care, cred eu, merită să aibă un loc special în toate predicile și gândurile de Înviere, alături de toți cei care și-au dat viața pentru dreptate și țară: pe câmpurile de luptă, în stradă, în lagăre, în temnițele comuniste ...

Astfel, tocmai de aceste sărbători carantinate, după 77 de ani, Bunicul meu s-a întors în patrie și la neamul său! Am aflat în ce lagăr și-a dat obștescul sfârșit și la ce dată (nu a rezistat decât 4 luni în prizonierat).

De Înviere, Mama a surâs din ceruri și a plâns cu lacrimi calde, dar lângă ea se afla împăcat Bunicul meu: sg. maj. ZAMAN NEAGU ALEXANDRU (născut la 16 octombrie 1913, com Șarânga-Pietroasele, jud. Buzău - decedat la 26 aprilie 1943, în lagărul de la Podmaskovski, regiunea Tula). HRISTOS A ÎNVIAT!”

Că mesajele au ajuns ca binemeritată răsplată ostenitorilor, stă ca dovadă chiar reacția Excelenței Sale la mesajele de mai sus: 

”Iată că eforturile noastre au meritat din plin. Suntem bucuroși că v-am putut aduce multora dintre Dumneavoastră bunicii Acasă!!! De Paște... Dumnezeu a vrut și s-a împlinit. Odihnească-se în pace cu toții! Să trăiti și să-i pomeniți cum se cuvine! HRISTOS A ÎNVIAT, dragi români!!!”

Lista nominală poate fi consultată AICI  

Foto: Facebook / Vasile Soare