Hristos S-a înălțat! În Duminica de hotar dintre Înălțare și Cincizecime aflându-ne, cu Hristos înălțat și în așteptarea pogorârii Duhului Sfânt, Biserica face astăzi pomenirea celor 318 Sfinți Părinți cărora le datorăm bucuria de avea primele șapte articole din Simbolul de credință. Acei Sfinți Părinți care, convocați de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, și-au plinit datoria sfântă de a aduce pacea în Biserică prin combaterea ereziilor vremii. 

Și poate că este mai lesne a înțelege taina acelei adunări cunoscută ca Sinodul I Ecumenic, rămas în istorie ca model privind adoptarea deciziilor care privesc dreapta credință și unitatea Bisericii, dacă printre cei astăzi pomeniți îi amintim pe Sfântul Nicolae, Sfântul Spiridon sau pe Sfântul Atanasie. Luminați de Dumnezeu, prin rugăciune și râvnă, ”Părându-se Duhului Sfânt și lor” (Fap. 15,28), au luat acele decizii care să ne țină în unitate, peste veacuri, cu Dumnezeu și nicidecum despărțiți de El. 

Iar dacă celor mai sus amintite, credință, unitate, Biserică, bucurie, Crez, adăugăm primele cuvinte ale Evangheliei de astăzi ”Părinte, a venit ceasul!”, pare un moment numai bun pentru o călătorie până în copilărie. O copilărie în care toate acestea nu erau deloc străine pruncilor și părinților. Vorbim de ”ceasul” acela când, judecând după intensitatea și solemnitatea momentului, aproape ca într-un al doilea botez, la Liturghia hotărâtă de părinți și preot mergeai și făceai mărturisirea singur în fața Sfântului Altar: ”Cred Întru Unul Dumnezeu....”. Cu cât erai mai mic cu atât mândria tuturor era mai mare și cu greu o puteai egala cu altceva în comunitate. Și participau la ea cu sfântă emoție toți cei din biserica satului unde, în definitiv, te formai ca om în cel mai frumos și firesc mod... în unitate, credință și bucuria de a fi împreună cu oamenii și cu Dumnezeu. A ști Crezul era motiv de mândrie și o sfântă datorie nescrisă a mamelor de a-l sădi copiilor din fragedă pruncie în suflete. 

Duminica de astăzi, a șaptea după Sfintele Paști, este o invitație la a-L cunoaște pe Dumnezeu ca singur Dumnezeu adevărat, de a-L mărturisi, conștienți fiind că este singura ”Cale a noastră către viața veșnică”, după cum a subliniat Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul în cuvântul de învățătură așezat la sufletele celor care astăzi au participat la Sfânta Liturghie Arhierească săvârșită la Mănăstirea de maici de la Bodrogul Vechi. 

Cuvântul Ierarhului

Cunoașterea lui Dumnezeu - calea noastră către viața veșnică

”În Duminica a 7-a după Paști, în lumina Praznicului Înălțării Domnului, Sfânta noastră Biserică a rânduit să fie citită Evanghelia de la Sfântul Ioan, capitolul 17, 1-13, o parte din ceea ce se numește Rugăciunea lui Iisus și totodată să fie pomeniți Sfinții Părinți participanți la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (anul 325), care au combătut erezia lui Arie, apărând prin credință și mărturisire învățătura că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, alcătuind primele șapte articole din Simbolul Credinței.

Gândindu-ne creștinește cu toții la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, Care a zis: „Și aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis”, într-adevăr înțelegem că adevărata viață se trăiește prin credință și dragoste, care duc la o cunoaștere duhovnicească a lui Dumnezeu și celor ce sunt mai presus de fire.

Natura înconjurătoare și istoria popoarelor și a Bisericii sunt ca două cărți deschise în care putem învăța puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.

Fericitul Augustin spunea: „Puterea lui Dumnezeu se cunoaște din natură, înțelepciunea din istorie, iar dragostea lui Dumnezeu se împărtășește prin Biserică”.

Oricât de evidente ar fi mărturiile naturii despre Dumnezeu, oricât de multe căi care ne duc la El, ele totuși nu ne pot da cunoașterea deplină și mulțumitoare despre Dumnezeu.

Pentru a cunoaște pe Dumnezeu și a intra în comuniune cu El, avem nevoie de credință. Ucenicii Luca și Cleopa aflați pe drumul Emausului, nu L-au putut cunoaște pe Hristos Domnul până la frângerea pâinii. Apostolii L-au văzut departe pe valuri pe Iisus și nu L-au recunoscut în neliniștea lor decât atunci când Domnul a intrat cu ei în corabie, iar corabia în care îl primim pe Dumnezeu este Biserica.

Înainte de pătimirile Sale, Domnul nostru Iisus Hristos a rostit o rugăciune pentru ucenici și pentru lume, în care a cerut lui Dumnezeu Tatăl, ca Apostolii și lumea să trăiască în iubire și să-L cunoască pe singurul adevăratul Dumnezeu și pe Fiul Său trimis pentru răscumpărarea din păcat și moarte a oamenilor.

Sfântul Apostol Pavel ne învață că „cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că se face răsplătitor celor ce îl caută” (Evrei 11,6).

Cunoscându-ne învățătura de credință a Bisericii noastre suntem chemați să păstrăm și să mărturisim dreapta credință (ca Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic), într-o lume din ce în ce mai tulburată și mai rătăcită din punct de vedere spiritual.

Avem datoria să apărăm dreapta credință în fața ereziilor, a dezbinărilor și a provocărilor de tot felul, dar și să ne rugăm pentru unitatea Bisericii, nu doar să vorbim despre ea.

Credința apostolică, formulată de Sfinții Părinți ai Bisericii este lumina vieții creștine și temelia dobândirii vieții veșnice, iar această Credință nu se păstrează de unul singur, în izolare, ci în comuniune de mărturisire și viețuire cu Biserica. 

Sunt astăzi atâtea modalități și mijloace de mărturisire a învățăturii Domnului Iisus Hristos! Să le folosim ca prieteni ai lui Dumnezeu și ca trimiși ai Lui într-o lume însetată de adevăr și viață autentică!”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

Tocmai în această ”lume însetată de adevăr și viață autentică” trăind, să încercăm, fiecare în parte și toți împreună, să facem mărturia acelei bucurii depline a unității după modelul Treimii, a vieţuirii după modelul lui Hristos şi comuniunii după modelul Bisericii.

Hristos S-a înălțat!