”Ne-a părăsit Dumitru „Dan” Lucinescu (1927-2020), fost deținut politic și victimă a fenomenului Pitești. Înmormântarea va avea loc joi, în Cimitirul Bellu Ortodox. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a fost anunțul făcut de Centrul de Studii în Istorie Contemporană. 

Viața fostului deținut politic, o viață trăită ”ÎNTRE CHIN ȘI AMIN”, nu face altceva decât să vină ca o dovadă și strigăt în plus pentru ca noua generație să învețe și să nu uite ceea ce a însemnat comunismul în România.

Dan Lucinescu s-a născut în Botoşani, iar în adolescenţă a urmat Şcoala de Zbor de la Sânpetru, Braşov, obţinând toate brevetele de aviaţie încă din adolescenţă. După absolvirea Licelui Militar „Ştefan cel Mare” din Cernăuţi s-a înscris la şcoala militară de ofiţeri de aviaţie, la care a fost forţat să renunţe în toamna anului 1945. S-a înscris ca student la două facultăţi, la Matematică şi la Fizică-Chimie, însă a fost arestat la 24 aprilie 1948 în urma legăturilor pe care le avea cu o serie de legionari din zona Moldovei, printre care şi Alexandru Bogdanovici, inițiatorul „reeducării” de la Suceava. A fost condamnat la 15 ani de muncă silnică şi închis, pe parcursul anilor, la Siguranţa Târgu Neamţ, Galata, Iaşi, Suceava, Jilava, Piteşti, Gherla şi Aiud. Întreagă familie a fost afectată de represiune: averea le-a fost confiscată, tatăl a fost trimis în domiciliu obligatoriu, mama şi una dintre surori au fost închise, cealalată soră, studentă la Medicină, a fost nevoită să abandoneze facultatea. 

După eliberare, Lucinescu a fost urmărit de Securitate timp de peste 20 de ani. A reuşit să îşi termine studiile şi a absolvit cu notă maximă Facultatea de Mecanică din Bucureşti, simţindu-se motivat să lupte împotriva acuzaţiilor regimului la adresa deţinuţilor politic. După eliberare, a fost lector la Politehnică şi pe platforma Măgurele şi şeful laboratorului central de izotopi al Grupului de Şantiere Montaj Bucureşti. A scris peste 300 de lucrări ştiinţifice şi a inventat o tehnologie specială pentru Centrala de la Cernavodă.

Dan Lucinescu a ajuns la PITEȘTI pe 5 noiembrie 1949 și a fost izolat alături de Dan Dumitrescu și Constantin Butan în camera 37 de la etajul 2, unde cei trei au fost tinuți dezbrăcați și cu geamul deschis toată iarna. Mutat în vara anului 1950 la camera 3-subsol, Lucinescu va intra în demascări abia în iarnă. La începerea bătăilor, Lucinescu, lovit la cap, iși pierde cunoștința, conform pitestiprison.org.

"Bătaia cu ciomegele, cozile de mătură, bocancii, pumnii era alternată pentru cei ce se prăbușeau în stare semiconștientă cu așezarea într-o poziție fixă. [...] Este posibil ca unii să fi supraviețuit, fără a mai fi oameni întregi din punct de vedere fizic niciodată," Dan Lucinescu- Jertfa, Siaj, 2008

Mai apoi, este torturat în continuu, timp de câteva luni, iar în februarie-martie 1951 a fost mutat la camera 2-subsol. În august 1951 a fost transferat la Gherla, iar În 1955 ajunge la Aiud, de unde se și eliberează în ianuarie 1963.

Întrebat ce sfat are pentru tânăra generație, Dan Lucinescu spunea într-un interviu pentru republica.ro că aceștia ar trebui ”Să creadă în Dumnezeu. Dacă are credință în Dumnezeu, își iubește și țara. Un creștin este în același timp și mare patriot.”

Dumnezeu să îl odihnească în pace, iar noi să nu uităm că a nu uita este o datorie!