Mâine, 16 august, pentru prima dată în România, comemorarea martirilor Brâncoveni va fi celebrată în toate bisericile.

Balada Martirilor Brâncoveni 

Într-o joi de dimineaţă,

Zi scurtării lui din viaţă,

Brâncoveanu se scula,

Faţa blândă el spăla,

Barba albă-şi pieptăna,

La icoane se-nchina;

Pe fereastră el căta

Şi amar se spăimânta!

-Dragii mei, coconi iubiţi!

Lăsaţi somnul, vă treziţi,

Armele vi le gătiţi,

Că pe noi ne-a-nconjurat

Paşa cel neîmpăcat,

Ieniceri cu tunuri mari

Ce sparg ziduri cât de tari!

Bine vorba nu sfârşea,

Turcii-n casă năvălea,

Pe toţi şase mi-i prindea

Şi-i ducea de-i închidea

La Stambul, în turnul mare

Ce se-nalţă lângă mare,

Unde zac feţe domneşti

Şi soli mari împărăteşti.

Mult acolo nu zăceau

Că sultanu-i aducea

Lângă foişorul lui

Pe malul Bosforului.

-Brâncovene Constantin,

Boier vechi şi domn creştin,

Adevăr e c-ai gândit,

Pân-a nu fi mazilit,

Să desparţi a ta domnie

De a noastră-mpărăţie?

Bani de aur ai bătut,

Făr-a-ţi fi de mine teamă,

Făr-a vrea ca să dai seamă!

-De-am fost bun, rău la domnie

Dumnezeu singur o ştie;

De-am fost mare pre pământ,

Cată-acum de vezi ce sunt!

-Constantine Brâncovene!

Nu-mi grăi vorbe viclene!

De ţi-e milă de copii

Şi de vrei ca să mai fii,

Lasă legea creştinească

Şi te dă-n legea turcească!

-Facă Dumnezeu ce-o vrea!

Chiar pe toţi de ne-aţi tăia

Nu mă las de legea mea!

Sultanul din foişor

Dete semn lui imbrohor,

Doi gealaţi veneau curând

Săbiile fluturând,

Şi spre robi dacă mergeau

Din coconi îşi alegeau

Pe cel mare şi frumos

Şi-l puneau pe scaun jos.

Şi când spada repezea

Capul iute-i reteza!

Brâncoveanu greu ofta:

„Doamne, fie voia Ta!”

Cei gealaţi iarăşi mergeau

Şi din doi îşi alegeau

Pe cel gingaş mijlociu,

Cu păr neted şi gălbiu,

Şi pe scaun îl punea

Şi capul îi reteza!

Brâncoveanu greu ofta:

„Doamne, fie voia Ta!”

Sultanul se minuna

Şi cu milă îi grăia:

-Brâncovene Constantin,

Boier vechi şi domn creştin!

Patru fii tu ai avut,

Din ei, trei ţi i-ai pierdut,

Numai unul ţi-a rămas!

Cu zile de vrei să-l las,

Lasă legea creştinească

Şi te dă-n legea turcească!

-Mare-i Domnul Dumnezeu!

Creştin bun m-am născut eu,

Creştin bun a muri vreu…

Taci drăguţă nu mai plânge

Că-n piept inima-mi se frânge,

Taci şi mori în legea ta,

Că tu ceru-i căpăta!

Imbrohorul se-ncrunta,

Gealaţii înainta,

Şi pe blândul copilaş,

Dragul tatii fecioraş,

La pământ îl arunca

Şi zilele-i ridica

Brâncoveanu greu ofta

Şi din suflet cuvânta:

„Doamne, fie voia Ta!”

Apoi el se-ntuneca,

Inima-i se despica,

Pe copii se arunca,

Îi bocea, îi săruta,

Şi turbând apoi striga:

-Alelei! Tâlhari păgâni!

Alei! Voi feciori de câini!

Patru fii eu am avut,

Pe toţi patru i-aţi pierdut!

Dar-ar Domnul Dumnezeu

Să fie pe gândul meu:

Să vă ştergeţi pre pământ

Cum se şterg norii de vânt,

Să n-aveţi loc de îngropat,

Nici copii de sărutat!

Turcii crunt se oţărau

Şi pe dânsul tăbărau

Şi zilele-i ridicau…

-Câini turbaţi, turci, liftă rea!

De-aţi mânca şi carnea mea,

Să ştiţi c-a murit creştin

Brâncoveanu Constantin!

Foto: Basilica