Ce zi pentru România, ce zi pentru români! Este pentru prima dată când comemorarea martirilor Brâncoveni este celebrată în toate bisericile din țară, ziua de 16 august fiind declarată de către Parlament ca ”Ziua națională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni și de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor”.

”Câtă așteptare și ce binecuvântare pentru generația noastră!”

Realizând importanța momentului, așa putem spune și noi astăzi, reluând cuvintele Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul din capitolul cu valoarea unui binecuvântat și emoționant document numit ”Zbor împreună cu Sfinții” din cartea ”Unitatea dragostei între cer și pământ”, în care relatează momentul  reîntoarcerii Voievodului și Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, după 300 de ani, la ctitoria sa, Mănăstirea Hurezi, pentru a-și odihni veșnicia. Se întâmpla în anul 2014, an care, în deplină rânduială și deloc întâmplător, fusese declarat ”Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română”. 

A săvârșit atunci Preasfinția Sa ”de la înălțimea elicopterului, primul zbor împreună cu el peste Vâlcea împodobită cu mănăstiri și biserici, peste Muntenia, Cetatea Bucureștilor, traversând Moldova de la Milcov la Iași, unde Sfânta Cuvioasă Parascheva îl aștepta pe Sfântul Brâncoveanu la ospățul bucuriei duhovnicești, pentru a fi în comuniune cu pelerinii buni și jertfitori”. Și tot atunci, în chiar prezența Voievodului ce veghea asupra României și a Hurezilor din înaltul cerului și din racla ce odihnea Sfintele sale Moaște în chiar fața bisericii din incinta mănăstirii, Preasfințitul Părinte Emilian avea să resfințească ”Anticamera Împărăției Cerului”, după cum numește Sf. Nicolae Cabasila pridvorul bisericii, acolo unde se aflau tablourile votive, familia Sfinților Martiri Brâncoveni. 

Captură foto din cartea Les Princes de ce monde entre la joie de la vie et le don de l’immortalité, Ed. Apostolia, Paris (Franța), 2016 – PS Emilian de Loviștea

Astăzi, la aproape o lună de la împlinirea a 300 de ani de la aducerea moaștelor Sfântului Constantin Brâncoveanu de la Constantinopol la București și la 306 de când ştim ”c-a murit creştin Brâncoveanu Constantin”, putem, de ce nu, rescrie fiecare dintre noi propriul zbor sufletesc împreună cu Sfinții Martiri Brâncoveni, pentru că de astăzi, 16 august 2020 poartă, în sfârșit, aura unei Zile Naționale.

”Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă”, spune Evanghelia de astăzi. Nimic mai potrivit, privind spre Sfinții noștri Martiri Brâncoveni și la credința jertfelnică și rugăciunea puternică a neamului românesc, despre care Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a vorbit astăzi în cuvântul de învățătură, din Cetatea Caransebeșului. 

Cetate în care s-a împreună-rugat cu credincioșii și alți trei Ierarhi, PS Nicodim, Episcop al Strehaiei și Severinului, PS Gurie, Episcop al Devei și Hunedoarei, PS Lucian al Caransebeșului, pentru mama Preasfințitului Lucian, trecută la cele veșnice în urmă cu un an, făcând totodată și pomenirea Sfinților Martiri Brâncoveni.

Cuvântul Ierarhului: Credința jertfelnică și rugăciunea puternică a neamului românesc

”Anul acesta, în Duminica a 10-a după Rusalii, când Evanghelia zilei ne prezintă Vindecarea lunaticului de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Matei 17, 14-23), sărbătorim pe Sfinții Martiri Brâncoveni și totodată este Duminica migranților români în Patriarhia Română. Toate aceste momente spirituale și social-naționale poartă pecetea credinței puternice și jertfitoare, precum și lucrarea Bisericii Ortodoxe Române prin rugăciune și misiune în vederea păstrării credinței ortodoxe și a vindecării sufletești și trupești a românilor ortodocși din întreaga lume.

Făcând un popas duhovnicesc și istoric la Sărbătoarea Sfinților Martiri Brâncoveni, observăm că și poporul român a primit binecuvântarea şi dragostea divină, iar Biserica Ortodoxă a fost şi rămâne corabia care îl duce la „limanul cel lin”, la viaţa veşnică.

Trecerea în rândul sfinţilor a unor creştini cu viaţă aleasă şi fapte vrednice reprezintă împlinirea, aura, culmea luminoasă, esenţa unui popor recunoscător față de Dumnezeu şi iubitor de veşnicie.

Poporul nostru a născut Sfinţi cunoscuţi şi neştiuţi, pe care îi purtăm în suflete, îi cinstim prin rugăciuni, sfintele slujbe şi îi invocăm de-a lungul vieţii pământeşti.

Dincolo de viaţa lor obişnuită, pământească, Sfinţii Martiri Brâncoveni se aseamănă cu Hristos Domnul prin jertfă, prin sacrificiu sângeros, nu pe Cruce, dar în formă de Cruce.

Ei au înţeles sensul cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos care zice: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11, 25-26).

De aceea, Sfinţii Brâncoveni ca şi ceilalţi sfinţi nu au murit, ci trăiesc în viaţa veşnică, în conştiinţa noastră, în viaţa Bisericii care ni-i prezintă ca pe adevărate modele de urmat.

Au trecut peste trei sute de ani de la martirul Brâncovenilor (1714-2020) şi ei nu au încetat să fie prezenţi în lucrarea poporului român şi iubirea Bisericii. De peste trei sute de ani, românii ortodocși se roagă lui Dumnezeu și săvârșesc Sfânta Liturghie în bisericile și mănăstirile ctitorite de familia Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu. Acum la Sfânta Liturghie, nu îl mai pomenim la ctitori pentru iertarea păcatelor, ci îl rugăm pe Sfântul Martir Constantin dimpreună cu fiii săi Sfinți și Sfântul Ianache, să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru ajutorul și iertarea păcatelor noastre.

Țara Românească, Oltenia și parte din Transilvania sunt cele mai bogate regiuni în primirea şi păstrarea tezaurului brâncovenesc. Avem mănăstiri și biserici ctitorite şi rectitorite de familia Sfântului Constantin Brâncoveanu, una mai frumoasă şi mai importantă decât alta, înnobilate de strălucita ctitorie, Mănăstirea Hurezi, unde Sfântul Voievod a dorit să-i fie așezat trupul în pământul lui Dumnezeu.

Astfel, poporul nostru a avut familii cu mulţi copii şi în vremuri sociale neprielnice, dar şi în momente de libertate şi bunăstare materială.

Familia Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu a fost una binecuvântată de Dumnezeu cu mulţi copii.

Rugăciunile de la Taina Botezului viitorului Domn Constantin şi a Mariei spre a fi buni creştini, iubitori de Hristos, apoi rugăciunile de la Taina Căsătoriei „de a avea mulţi copii” au rodit în noua familie întemeiată pe credinţă, dragoste, nădejde, fidelitate și ascultare de Dumnezeu. 

Sfântul Constantin şi Doamna Marica au dat viaţă la unsprezece copii, dintre care patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi şapte fiice: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Ancuţa, Bălaşa şi Smaragda.

Pictorul tabloului votiv de la Hurezi arată „chipurile copiilor pline de gingășie, calm și visare. Ochii lor sunt mari, senini, puri, plini de inteligență și voioșie. Este tabloul unei familii ideale”.

O casă de copii, cu greutăţile naşterii şi creşterii lor, cu bucuriile unei familii unite în duhul dragostei lui Dumnezeu. Ce familie mare şi cât dramatism! Patru Mucenici din unsprezece copii, dar nici fetele nu au avut o longevitate pământească prea mare!

S-a îndeplinit ceea ce Voievodul a spus la început de domnie şi slujire în fruntea ţării, în anul 1688, anume: „Şi astfel cugetând, slujirea mea este să îndur nevoile şi să rabd năpăștile şi chiar să-mi vărs sângele în numele lui Hristos şi al Domnului nostru Dumnezeu, pentru credinţă, pentru Una, Sfântă, Ortodoxă şi Apostolească, Biserică, singura adevărată şi deopotrivă pentru ţara noastră” (Scrisoare din 31 decembrie 1688 către ţarii Rusiei Ivan al V-lea şi Petru I şi către țarina Sofia Alekseievna). Sfântul Constantin, în urma primirii Botezului, a Sfintelor Taine și a educației creștine a realizat că Ortodoxia credinței nu este separată de viață, ci se identifică cu persoana umană sfințită de lucrarea Sfântului Duh.

Pătimirile Sfinţilor Brâncoveni, aici pe pământ, au început la Praznicul Bunei Vestiri (24 martie 1714),  marţi în Săptămâna Patimilor, şi s-au încheiat la Praznicul Adormirii Maicii Domnului (15 august 1714).

Constanţi în credinţă şi mărturisire, Voievodul Constantin cu fiii săi Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi Sfetnicul Ianache au fost condamnaţi la moarte pentru ziua de 15 august 1714 în Constantinopol. În chip special a fost aleasă această zi în care Voievodul Constantin împlinea 60 de ani, iar soţia sa, Doamna Marica, îşi serba ziua onomastică. 

Să-i iubim şi să-i cinstim pe Sfinţii Martiri Brâncoveni, pentru că ei sunt rodul pământului românesc înveşmântat de Dumnezeu cu daruri şi cu har, sânge din sângele poporului lui Dumnezeu de pe aceste frumoase şi binecuvântate plaiuri mioritice.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

Conștienți fiind, așadar, că Sfinţii Brâncoveni ca şi ceilalţi sfinţi nu au murit, ci trăiesc în viaţa veşnică, în conştiinţa noastră, în viaţa Bisericii care ni-i prezintă ca pe adevărate modele de urmat, familia voievodului Constantin Brâncoveanu ne dezvăluie ”secretul supraviețuirii națiunii române: credința, nașterea de prunci, buna educație și asumarea crucii” după cum spunea Părintele Patriarh în  mesajul la 300 de ani de la aducerea moaștelor Sfântului Constantin Brâncoveanu. 

”Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie”, ne spunea Regele Mihai, iar ziua de astăzi, 16 august 2020,  este o zi a memoriei care ne ajută să mai așezăm o cărămidă la temelia zilei de mâine. 

”Ce binecuvântare pentru generația noastră!”