Ziua de 29 august a fiecărui an bisericesc este ziua în care Biserica ne-a așezat înaintea sufletului și a minții o nouă sărbătoare închinată Sfântului Ioan Botezătorul. O sărbătoare care ne cheamă, deloc întâmplător, la cumpăna anilor bisericești, la rugăciune, meditație și aflarea răspunsului dat de propriile vieți acestei zile.

Contextul tăierii capului Sfântului Proroc și Înaintemergător Ioan cunoscut ne este nouă, tuturor. Irodiada, pizmuindu-l pe cel cunoscut de Irod ca ”om drept şi sfânt”, găsește momentul potrivit și cere moartea celui care îi scotea la iveală păcatul a fi trăit cu fratele soțului său. Irodiada a râvnit, Salomeea a uneltit, Irod a plinit. Pe foarte scurt, Omului care a strigat adevărul în fața tuturor i s-a tăiat capul. Omului-Înaintemergător și Botezător al Mântuitorului i s-a tăiat capul. La propriu. O vremelnică și nereușită încercare de a pune lumina sub obroc, care astăzi ne cheamă, pe fiecare în parte și toți împreună, a ne așeza în față oglinda conștiinței. O oglindă în care am putea găsi, după putință și voință, răspunsul vremurilor pe care le trăim. 

La doar două luni de când credincioșii arădeni se adunau, după o perioadă tulburată, în Catedrala Veche din Cetatea Aradului pentru a-i serba hramul ”Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” și plinirea a 155 de ani de la sfințire și 150 de la finalizarea tuturor lucrărilor, astăzi, s-au adunat în împreună-rugăciune cu Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, chemați de clopotele unei alte sărbători închinate aceluiaș ocrotitor al Catedralei Vechi: Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Despre sensurile duhovnicești ale învățăturilor desprinse din viața Sfântului Ioan Botezătorul, ”pe care Dumnezeu le-a așezat la îndemâna noastră pe o tipsie”, a vorbit în cuvântul de învățătură Preasfinția Sa, îndemnându-ne totodată ”Să ne păstrăm mintea lucidă, inima curată și ființa sfințită de lucrarea harului Duhului Sfânt pentru a ieși din temnița lumii și a trăi viața în casa și prezența lui Dumnezeu”.

Cuvântul Ierarhului

Sfântul Ioan Botezătorul - sau ce înseamnă să fii om

”Sfânta Biserică îl sărbătorește pe Sfântul Proroc Ioan Botezătorul în mai multe zile și în chip analitic de la naștere, lucrare, viață și până la moarte și dincolo de ea. Sunt multe învățături de subliniat din viața Sfântului Ioan, sensuri duhovnicești pe care Dumnezeu le-a așezat la îndemâna noastră pe o tipsie. Cununa sărbătorilor închinate Sfântului Ioan Botezătorul este oferită nouă ca să-l pricepem, să-l asimilăm și să ne convertim la înălțimea lui, mai ales că noi îl avem pe Duhul Sfânt. Sfântul Ioan a murit înainte de Rusalii, iar noi trăim sub ploaia Duhului Sfânt și trebuie să creștem mai frumoși, mai bogați și mai sfințiți. Însă să nu uităm că Sfântul Ioan a văzut pe Duhul Sfânt coborând concret și rămânând în istorie prin Domnul Hristos în apele Iordanului când L-a botezat. Același Ioan acum se află în închisoare.

Dacă ne uităm în Evanghelie nu găsim decât două biografii. Este biografia lui Dumnezeu în Iisus Hristos și biografia omului în Sf. Ioan Botezătorul. Nașterea celor doi este pusă în corelație.

Sfântul Ioan se naște la înălțimea profeției, iar Mântuitorul Iisus Hristos se naște în taina și tăcerea unei peșteri. La moarte lucrurile se schimbă. Sf. Ioan moare într-o peșteră, în beciul fortăreței Maherus, sub etajul decăderii umane (a se vedea petrecerea dată de Irod), iar Hristos Dumnezeu va muri înălțându-Se exact cum s-a născut Sf. Ioan, dar înălțându-Se pe Cruce, la înălțimea dimensiunii umane și divine a existenței pentru a birui moarte și păcatul.

Sfântul Ioan era totuși om, dar acest om Îl uimește pe Dumnezeu, încât Hristos Dumnezeu va spune: „adevăr grăiesc vouă că dintre cei născuți din femeie nimeni nu e mai mare ca Ioan Botezătorul”. Ce definiție supremă dată de Dumnezeu omului! De ce? Pentru că Sfântul Ioan Îi dă totul lui Dumnezeu, iar capul este dimensiunea cu care omul depășește universul. 

A fi în temniță sau închisoare înseamnă să ai multe ezitări. După ce s-a aflat în slava lui Dumnezeu în care se născuse și trăise, acum Sf. Ioan se află în închisoare, în ghearele răutății și în zona urâțeniei. De aici trimite pe ucenici ca să-L întrebe pe Iisus, dacă este El Acela, Mesia (Dumnezeu) sau să așteptăm pe altul? Căci dacă ești tu Acela, pot să mor fericit.

Sfântul Ioan arată că nu există nimeni pe pământ să nu aibă nevoie în momente deosebite de Dumnezeu. Sf. Ioan nu se îndoia de existența lui Dumnezeu, ci își pune primul problema întrupării în persoana lui Iisus Hristos a lui Dumnezeu. Fiindcă a crede în Dumnezeu e la îndemâna tuturor oamenilor, însă a crede în Hristos Dumnezeu este o mare problematică creștină cu care Biserica se luptă în lume de două milenii.

Să nu ne pierdem capul bătând la uși străine de Evanghelia și Biserica Mântuitorului Iisus Hristos. Să ne păstrăm mintea lucidă, inima curată și ființa sfințită de lucrarea harului Duhului Sfânt pentru a ieși din temnița lumii și a trăi viața în casa și prezența lui Dumnezeu.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

29 august 2020, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. O sărbătoare cât o piatră de temelie pusă începutului Noului An bisericesc, în care ecoul clopotelor care au anunțat în zorii zilei sărbătoarea, odată aflat în propriile suflete îmbracă haina rugăciunii care cere ”Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele...”

O zi, o sărbătoare, care vine de peste veacuri ca un semnal de alarmă tras omenirii și înclinației acesteia, din interes și lașitate, după modelul Irodiada-Irod, de a ascunde sau chiar martiriza adevărul, dreptatea, cinstea și chiar sfințenia.