În data de 7 septembrie s-au împlinit 108 ani de la nașterea Marianei Drăgescu, aviatoare a Escadrilei Albe în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. 

Mariana Drăgescu s-a născut pe data de 7 septembrie 1912, în Lugoj. Tatăl a fost ofițer, iar mama profesoară de muzică. A urmat cursurile gimnaziale și liceale la Lugoj, apoi s-a înscris la Facultatea de Educație Fizică. Ulterior, în anul 1935 absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa, obținând brevetul de pilot în aceeaşi serie cu Marina Ştirbey şi compozitorul Ionel Fernic. A lucrat până în 1938 la Aeroclubul Regal, iar din 1940 este încadrată ca pilot, la Escadrila Albă, denumire dată de ziaristul italian Curzio Malaparte, datorită culorii albe a avioanelor.

În anul 1938, Mariana Drăgescu s-a regăsit printre cele cinci aviatoare care au participat, în premieră pentru armata română, la manevre militare. Alături de Irina Burnaia, Marina Ştirbey, Virginia Duţescu şi Nadia Russo, a executat misiuni de transport şi legătură.

Mariana Drăgescu a participat la campaniile din Odessa, Stalingrad, Crimeea, Slovacia și Viena. A transportat răniți în Bătălia de la Odessa la Tiraspol. Prin Înaltul Decret Regal din 27 septembrie a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cruce de Aur. Pentru campania din Slovacia primește o baretă la Ordinul Virtutea Aeronautică.

După război, între anii 1945 și 1949, a fost încadrată la aerobaza Aviației Civile de la Băneasa, ca pilot civil.

După obținerea brevetului de instructor de zbor, începând din data de 1 februarie 1949 a fost instructor de zbor cu motor. Între anii 1950 și 1953 a fost instructor de zbor la Școala de pilotaj de la Ghimbav. În revista România Aeriană scrie că „toate aparatele de şcoală şi turism, existente până atunci în aviaţia noastră civilă figurau în carnetul ei de zbor”.

Mariana Drăgescu își amintește că la școală avioanele se puteau alimenta doar pentru o oră de zbor, autonomie insuficientă pentru ieșirea din țară. În 1953 a fost oprită de la zbor și până în 1955 a fost inspector tehnic la Direcția Aviației Civile, dar în 1955 a fost scoasă din aviație, motivele fiind participarea la războiul antisovietic și originea nesănătoasă. Până în 1967 a lucrat ca dactilografă la Policlinica CFR „Ana Ipătescu” din București, de unde a ieșit la pensie.

După 1989 a fost avansată la gradul de locotenent în retragere și, pentru altruismul, curajul și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă ca pilot al Escadrilei Albe în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, salvând viața a numeroși militari răniți, a fost decorată cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler. Cu ocazia împlinirii a o sută de ani a fost avansată comandor (rtr.).

În anul 2013 Mariana Drăgescu a trecut la cele veșnice, cu aceeaşi modestie cu care a trăit, o viaţă, aşa cum spunea general de flotilă aeriană Ion Dobran, „începută în 1912 în slujba unei idei, zborul, pe care l-a servit cu pasiune în drumul ei spre aştri”.

Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Foto: Departamentul de Reconstituiri Istorice al Asociației Pleniceanu