Adesea ne place a ne lăuda, în diverse situații, cu mândria de a fi român. Câteodată justificat, poate de multe ori exagerat. Duminica de astăzi, a doua după Rusalii, închinată Sfinților Români, vine și ne oferă cel mai justificat și profund sens al mândriei de a fi român, iar cu ea, mândria, așezată altfel între păcatele capitale, ne putem lesne duce chiar și înaintea Tronului Ceresc. Pentru că așezându-ne această mândrie în lumina Duminicii Sfinților Români, ea devine sinonimă cu bucuria și recunoștința de a fi văzut lumina zorilor pământești într-o glie sfințită de mucenicii care au murit pentru Hristos,  ierarhii care ne-au păstorit cu sfinţenie, cuvioşii care s-au nevoit ca nişte îngeri în trup, mărturisitorii care au păzit dreapta credinţă şi voievozii care ne-au apărat Biserica şi neamul. 

Este Duminica lor, a Sfinților Români, și la o simplă răsfoire a calendarului ortodox, descoperim bogăția și descoperim mândria transformată în bucurie și recunoștință la citirea unor nume ca: Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti, Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman din Dobrogea, Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest, Sava Brancovici şi Simion Ştefan, Mitropoliţii Transilvaniei, Sfântul Mucenic Ioan Valahul, Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi, Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum, Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, Sfinţii Martiri Brâncoveni, Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Sfinţii Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni, Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş. Și sunt doar câțiva culeși din cununa sfințeniei așezată întru și peste „podgoriile bogate și lanurile mănoase... acest rai în care ne-a vrut Dumnezeu.” (Nichifor Crainic).

Despre Sfinții Români astăzi împreună sărbătoriți a vorbit Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul în Parohia Șimand, acolo unde, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească. A vorbit și ni i-a așezat tuturor la suflet, ca roade ale misiunii Sfântului Apostol Andrei în poporul nostru, dintr-un lăcaș de închinare construit de mai bine de două veacuri și jumătate și în care de-a lungul timpului au slujit mai mulți ierarhi arădeni.

Cuvântul Ierarhului: Duminica Sfinților Români - roadele misiunii Sfântului Apostol Andrei în poporul nostru

„În Duminica a 2-a după Rusalii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a rânduit să prăznuim pe toți Sfinții români din toate timpurile și din toate locurile. Ne aducem aminte că prima canonizare (trecerea unor persoane în rândul sfinților) în Biserica noastră a avut loc în anul 1950, iar în anul 1992 au fost de asemenea canonizați alți sfinți pe care poporul român dreptcredincios i-a cinstit. Această lucrare sfântă a Bisericii, de recunoaștere a sfințeniei unor persoane a continuat până astăzi. Așadar, observăm că rostul pogorârii Sfântului Duh în lume este constituirea Bisericii și sfințirea oamenilor, pentru că „Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi” (Psalmul 67,36).

În fiecare zi sărbătorim câțiva sfinți, așa după cum vedem în calendar și în cartea de cult numită Minei. La Sfânta Liturghie îi pomenim pe toți sfinții grupați în cete diferite de îngeri și oameni: proroci, apostoli, ierarhi, mucenici, cuvioși ș.a.

În Duminica Tuturor Sfinților cinstim pe toți sfinții cunoscuți și necunoscuți, iar în Duminica Sfinților Români, pomenim pe sfinții din neamul nostru românesc într-o tainică legătură între sfinții români știuți și neștiuți.

Sfânta Evanghelie a acestei duminici (Matei 4, 18-23), ne prezintă chemarea la apostolat a ucenicilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos. El cheamă la apostolat un grup restrâns de ucenici (doisprezece) care vor forma nucleul conducător al Bisericii Sale, ca apoi la rândul lor să meargă în lume să mărturisească cuvântul Evangheliei și să boteze. Astfel, Biserica se întemeiază pe Persoana, învățătura și lucrarea Domnului Iisus Hristos și pe legătura vie a oamenilor cu El prin Duhul Sfânt. 

Biserica trăiește din harul Domnului Iisus Hristos prin care se arată dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt, și nu din puterea oamenilor.

Domnul Hristos nu le promite ucenicilor nici bani, nici ranguri, nici viață ușoară și comodă, ci doar le spune: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni”. Ucenicii L-au ascultat pe Domnul Hristos fără a pune condiții, fără să negocieze, fără întrebări și calcule, ci au lăsat toate și au urmat Lui. Ei au răspuns imediat, pentru că îi chema Însuși Dumnezeu, Cel care a creat universul, Cel ce a creat pe om la începutul lumii și îi cheamă pe toți oamenii la viața veșnică în Împărăția Sa. 

Mântuitorul Iisus Hristos are în Sine cuvintele vieții veșnice, de aceea Apostolul Petru într-un context în care unii dintre ascultătorii Domnului au plecat, ei fiind întrebați, „Nu vreți și voi să plecați?”, el a răspuns: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții celei veșnice.” (Ioan 6,68).

Vestirea Împărăției cerurilor de către Domnul Hristos este însoțită de fapte minunate, de vindecări de boli și de eliberarea de duhuri rele. Fiul lui Dumnezeu ne îndeamnă și pe noi să schimbăm felul de a fi, modul de a gândi, de a trăi și a făptui, deoarece Dumnezeu este aproape de oameni și lucrează prin ei.

Ucenicii, la chemarea Mântuitorului Hristos, „au lăsat mrejele și au mers după El”. Adică ei au plecat cu Domnul Hristos, lucrând cu El, trăind alături de El, mâncând, înfometând și însetând împreună, bucurându-se și întristându-se cu El. Iisus Hristos devine cu adevărat Domnul vieții lor.

Așa înțelegem cum și Sfinții români, urmași ai Sfântului Apostol Andrei, au sfințit glia neamului românesc, din care au înflorit prin harul lui Dumnezeu, crinii Bisericii.

Este o bucurie și nădejde duhovnicească pentru noi, cei de astăzi, să avem rugători înaintea tronului Preasfintei Treimi sfinți din neamul nostru românesc: sfinți martiri, sfinți cuvioși, sfinți mărturisitori, sfinți ierarhi, sfinți voievozi ș.a. Însă și noi să fim rugători, harnici și demni față de viața și jertfelnicia lor. Să mulțumim lui Dumnezeu pentru sfinții neamului românesc. Biserica noastră este o Biserică a sfinților, iar dacă îi iubim pe sfinți, să-i imităm și să le urmăm pilda vieții, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.

4 iulie 2021, Parohia Șimand, Duminica Sfinților Români, Sfânta Liturghie Arhierească, sfințirea Paraclisului de vară și a Capelei mortuare, împreună-rugăciune și binefăcătoare plimbare printre și cu sfinții care împodobesc calendarul ortodox.

„Astăzi în parohia istorică Șimand (Arad) am sfințit Paraclisul de vară închinat Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți și Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil. Iar ca o grijă față de cei plecați la viața veșnică, în acest „An comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor”, am sfințit noua Capelă mortuară a cimitirului din Parohia Șimand. Felicităm pe toți ostenitorii care au ctitorit aceste capele bisericești.”, a mai spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

Și n-am putea să nu amintim cu recunoștință emoționanta întâlnire cu istoria anului 1919, în fața mormântului preoților martiri din Șimand, Cornel Popescu (33 de ani) şi Cornel Leucuţa (30 de ani), uciși în urmă cu 102 ani, în Vinerea Mare, de bandele de revoluționari maghiari. Iar documentele Bibliotecii Județene vorbesc despre schingiuiri cumplite, legarea unei pietre de moară de trupuri și aruncarea în Canalul Morilor, însă cu toate acestea, chiar cu o ultimă răbufnire, părintele Cornel Popescu a strigat „Trăiască România mare”. 

Ne-am întâlnit cu istoria și ne-am bucurat, cum ne bucurăm de fiecare dată când îl întâlnim prin lucrările sale în bisericile arădene, de reîntâlnirea cu sculptorul Ioan Tolan, care a realizat monumentul celor doi preoți martiri și de la cărui plecare la cele veșnice se vor împlini marți, 6 iulie, șase ani.