”Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie!” (Tropar) 

Anul trecut, în apropierea praznicului Schimbării la Față a Domnului aflându-ne, un bun prieten ne spunea că i se întâmplă adesea să asocieze atât de mult sărbătoarea Înălțării Domnului la cer cu cea a Schimbării la Față, încât aproape că îi e teamă să nu încurce icoanele. Trecusem cu vederea destăinuirea până când, în încercarea de a scrie articolul pentru astăzi, sertarul amintirilor s-a deschis brusc și ne-a amintit de ”încurcătura” prietenului nostru.  

Am zâmbit și am văzut totul într-o altă lumină, poate tocmai pentru că este vorba despre lumină. Poate pentru că nu era tocmai o încurcătură ci poate chiar ”...raza scăpărată / Dintr-un adânc de minte omenească, / Ce străbătuse calea-nfricoșată / De la pământ la graniţa cerească”, întocmai ca în poezia lui Vasile Voiculescu. Omul a fost creat pentru vesnicie, iar ambele sărbători ne îndeamnă de dincolo de cuvântul Evangheliilor să privim și să tindem spre munții Taborului și Măslinilor, spre Acasă, spre cer, spre veșnicie. Și astfel privind și luând aminte, să ne schimbăm la față transformând răul în bine, întunericul în lumină, nepăsarea în implicare, ura în iertare, greșeala în îndreptare.  

Taborul cu a sa Lumină ne este așezat astăzi în față și, ca într-o frumoasă îmbrățișare a neamului românesc, sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului este precedată și urmată de prăznuirea a doi sfinți români: Sfântul Ioan Iacob de la Neamț și Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla. Sfinți despre care a amintit în cuvântul de învățătură așezat la sufletele credincioșilor și Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.  

Cuvântul și îndemnul Ierarhului, în zi de mare sărbătoare

Înălțimea pe care ne-o dă Dumnezeu  

„La poalele Muntelui Tabor, pe care S-a Schimbat la Față Domnul nostru Iisus Hristos, priveghează pentru neamul românesc Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț și Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla. 

Întru lumina dumnezeirii Preasfintei Treimi strălucesc și Sfinții Bisericii noastre. 

Momentul Schimbării la Față a Domnului Hristos descoperă ucenicilor Săi și nouă, unicitatea și realitatea întrupării Fiului lui Dumnezeu. Hristos Dumnezeu este inconfundabil, plinitor al profețiilor și Lumina lumii pentru cei ce cred în El și mesajul Lui. 

Ce trebuie să facem noi? Să facem din viața noastră un ”Tabor” de la care să se vadă credința și mărturisirea prezenței Mântuitorului Iisus Hristos pentru oameni, familie și comunitate. 

Moise și Ilie ne îndeamnă să privim permanent către Fiul lui Dumnezeu a Cărui dragoste nemărginită se revarsă peste lume. 

Sfinții Apostoli Petru, Iacob și Ioan tâlcuiesc pentru noi smerenia și bunătatea, moartea și învierea, dumnezeirea și harul Fiului Omului ce ne cuprind existența spre a deveni fiii Părintelui Iubirii veșnice. 

Într-o lume afectată de prozelitismul imoral și a înmulțirii ”sufletelor mici”, să fim lumină pe înălțimea Taborului și să trăim în ”coliba” harului și darurilor Sfântului Duh.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

6 august 2021 - Ne este astăzi mare și luminoasă sărbătoare, ne este timpul de schimbare: „La munţi, suflete, să ne ridicăm!” și trăind în „coliba harului și darurilor Sfântului Duh” să ajungem să spunem „bine este nouă, Doamne, să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!”.  

„Şi chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tină 

Să-l părăsească oștile cereşti,  

Tu să rămâi, că tu eşti doar lumină 

Şi nu trăieşti decât când străluceşti!" (Bătea la poarta cerului, Vasile Voiculescu)