Social

Dragostea pentru om ingemanata cu cea pentru munte

01.11.2006 ⋅ 0 comentarii

Absolvent al Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii de Vest ?Vasile Goldiş?, fost medic stagiar ?n cadrul Spitalului Clinic Municipal, absolvent a numeroase cursuri de specializare, angajat la o firmă de distribuţie de medicamente, Marius Orban are o pasiune mai aparte: alpinismul. Deşi iubea muntele dintotdeauna, Marius a ?nceput să acorde mai multă atenţie acestei activităţi după anul 2000. A ?nceput cu excursii ?n Carpaţi şi recent, mai precis ?n luna octombrie a reuşit să ajungă pe munţii Grooglockner şi Grossvenediger, din Austria, cu v?rfuri omonime de peste 3600 de metri. ?Copilăria mi-am petrecut-o pe malul r?ului, ?ntr-un decor ?ncă nealterat-aveam locul nostru preferat de joacă ?ntr-un parc din luncă, cam ne?ngrijit şi năpădit de vegetaţie, de asta numind-o noi ?jungla?. Apoi, ?n cursul adolescenţei mi-am ?nceput, ?mpreună cu fratele meu mai mare şi alţi prieteni, un lung şir de cobor?ri pe Mureş, cu bărci pneumatice, cea mai lungă fiind de la Tg Mureş p?nă la Periam Port. Cu muntele am ?nceput tot de prin acea perioada, a adolescentei ?nsă treptat? Acum mă pot lauda cu ascensiuni ?n cam toate masivele din ţară. Iarna am de asemenea parcurse multe trasee cu skiurile(ski de tura) ? un sport destul de putin cunoscut şi mediatizat la noi. ?n afara ţării, am reuşit ?n 2004 o ascensiune pe Mont Blanc(4810 m), iar anul acesta cele doua varfuri mari din Tirol-Austria ?Grossglockner-3798m si Grossvenediger ? 3674 m.Mai există şi o cobor?re pe skiuri memorabilă, pe Merre de Glace (cel mai lung ghetar european skiabil), de la Aquille du Midi p?nă ?n Chamonix. De fapt atunci a fost o ?ncercare de a urca pe Mont Blanc cu skiuri de tură, ?nsă am fost nevoiţi să renunţăm din cauza timpului nefavorabil.. Pentru viitor ?mi doresc să văd Hymalaia, măcar de la bază, dar nu m-aş da inapoi nici de la o ascensiune, ?nsă ştiu că mai am de parcurs c?teva trepte ? cinci miari, şase miari? Deocamdată pragul meu de aclimatizare e undeva mai sus de 3800 de metri, pentru ca anul acesta nu am mai simţit nimic la acea altitudine. Şi asta e ?mbucurător pentru mine. Mai departe ? ce va da bunul Dumnezeu?, povesteşte Marius Orban. Despre gheţar, Marius spune : ? Cine a fost stie, cine nu, ?i doresc să meargă şi să afle. Este ceva cu totul special. Oricum, ceea ce vreau eu să scot ?n evidenţă este un anumit gen de respect fără de care nu e bine să intri ?n relaţie directă cu colosul de gheaţă de sub picioare. Asta ?nseamnă de la pregatire fizică şi psihică, p?nă la echipamentul adecvat pe care obligatoriu trebuie să-l ai ?n dotare. Eu am avut marele noroc să am antemergatori profesori montani ?n sensul cel mai adevărat al cuv?ntului şi am avut astfel posibilitatea ca de la primul contact să intru ?ntr-o relaţie specială, amiabilă, cu gheţarul. Chiar dacă se mai scutură el şi mai dă cu tine de păm?nt printr-o avalanşă, sau uneori ceaţa ce-l ?nvăluie e aşa de groasă că dacă ?ncerci să apropii degetul ca să-l vezi, ţi-l poţi vara ?n ochi, totuşi, răm?ne un lucru aparte, cu totul şi cu totul deosebit. Cutele făcute de crevaşe, iarăşi nu trebuiesc a fi ignorate, dar spectacolul dat de ele este fantastic. Poate şi datorită acestora şi mai ales a faptului că geometria crevaşelor şi implicit a gheţarului, se schimbă de la an la an şi chiar de la sezon la sezon, bucuria parcurgerii unui traseu pe gheaţă şi zăpada este una aparte. Mi-am dat seama ca ?ncălzirea globală nu e o teorie ?ndepărtată ci chiar realitatea imediată. ?nălţimile de 4000 de m nu vor mai putea găzdui gheaţa şi dacă lucrurile continuă să se petreacă ?n ritmul actual, estimările sunt destul de sumbre. Asta pentru că ?n Europa există 126 de varfuri ce depăşesc 4000 de metri altitudine, situate ?n trei ţări ? Frana, Italia si Elvetia. Toate vor ramane doar rocă ?ntr-un viitor nu prea ?ndepărtat pentru ceea ce ?nseamnă viaţa unui munte?, consideră Marius Orban.

Autor: Madiana Mican ⋅ Sursa: Informatia Aradului