Aradul a cunoscut în ultimii ani o revoluţie semnificativă în ceea ce priveşte economia locală.  Cine nu îşi aminteşte de  IMAR (fosta IAMBA), Tricoul Roşu, Arădeanca, Strungul… Fabrici cu renume în ţară şi în afara graniţelor ei, care au asigurat Aradului o dezvoltare semnificativă şi implicit un venit sigur pentru zeci de mii de oameni. În timp însă, ele s-au privatizat, unele menţinându-se cât de cât la un nivel decent, altele dezvoltându-se cum este cazul Asta – Vagoane (Strungul), iar  din altele rămânând doar amintirea, cel puţin în ceea ce privesc spaţiile în care au funcţionat.
După cum spuneam, în decursul dezvoltării economice s-au ridicat importante obiective, încă din anii 1800, precum fabrica de confecţii (1867), fabrica de gaz (1868), fabrica de cărămidă şi ţiglă (1869) şi  două fabrici de mobilă, una în  1878 şi o alta în 1890.  Doi ani mai târziu s-au pus bazele Fabricii de locomotive si Vagoane Ioan Weitzer şi a uzinei Marta.
Tricoul Roşu a luat  fiinţă în 1918, fabrica de jucării -1959, fabrica de ceasuri -1960 şi combinatul chimic  în 1971.
O dezvoltare exorbitantă, acum, o mare parte a lor zăcând sub…dărâmături. Evoluţia pieţei însă a condus la o schimbare radicală a opticii investitorilor. În contextul în care două dintre aceste fabrici, referindu-ne la IMAR şi Tricoul Roşu (Sabina & Company) erau localizate în zone extrem de bine cotate ale municipiului, proprietarii le-au vândut la nişte preţuri exorbitante, (despre IMAR vorbindu-se că s-ar fi dat cu peste 14 milioane de Euro) cu banii aceştia ridicându-şi fabrici noi în zone de la marginea oraşului, aşa cum, de fapt e şi normal să fie.  Pe locul ei, însă, se va ridica un mall cu o suprafaţă comercială de 50.000 de metri pătraţi, la care se adaugă peste 30.000 de metri pătraţi în spaţii verzi şi parcări, investitorul  fiind compania Africa-Israel Investments.
Mall-uri peste mall-uri
Aşa că, dacă până acum ne plângeam că nu avem şi noi, ca timişorenii, un mall adevărat, în curând vom avea…Şi din câte se vorbeşte pe la colţuri nu va fi numai unul, gurile rele spunând că în curând se va mai ridica un altul la ieşirea din Arad spre Oradea, iar un altul pe terenul fostului stadion Strungul, unde se lucrează deja la nivelarea terenului. Dacă tot vorbim de construcţii cu destinaţii comerciale nu putem să nu amintim situaţia de pe stadionul ACU, unde pe terenul vândut cu 100 euro/mp  se ridică un hipermarket Kaufland.
Revenind la cea de-a doua fabrică din care deocamdată a rămas molozul, adică fostul „Tricou Roşu”, aici se pare că se va ridica un cartier rezidenţial.
Specialiştii financiari susţin că fenomenul demolărilor şi al construcţiilor este unul binevenit pentru dezvoltarea oraşului, el fiind practicat în mai toate ţările Uniunii Europene. Ei susţin că nu e firesc ca astfel de fabrici să mai funcţioneze în zone centrale ale urbei, la vremea la care acestea s-au ridicat zonele cu pricina fiind chiar la periferia oraşului. „În primul rând orice construcţie are o viaţă, la fel şi uzinele şi fabricile care au o linie tehnologică ce în timp, se degradează. Sunt construcţii de peste o sută de ani. Ele nu mai pot permite introducerea tehnologiei performante.  Când s-au construit fabricile care acum se demolează, limita oraşului Arad era pe undeva pe la UTA, iar ele erau amplasate la margine. Cu timpul însă, au început să ajungă înspre centru, deoarece Aradul a cunoscut o continuă dezvoltare.  După cum spuneam, orice lucru are o viaţă. Aşa că şi aceste clădiri trebuia demolate şi activitatea mutată în afara oraşului. Normal că o mare parte dintre arădeni sunt legaţi sufleteşte de aceste clădiri, dar, decât să se lucreze într-o clădire veche şi cu utilaje vechi, mai bine se construieşte una nouă, cu o linie tehnologică performantă.  Niciunde în lume o clădire, de exemplu chiar un hotel nu are viaţă lungă. După ani de zile, se demolează şi se construieşte altceva în loc. De exemplu, am fost la negocierea de cumpărare a primei fabricii care s-a construit în Zona Industrială Arad.  Patronii respectivi nu au vrut să cumpere nici IMAR-ul, nici altă fabrică deoarece au spus că nu investesc într-o clădire veche, deoarece repară pe o parte şi se degradează pe alta.  În ceea ce priveşte construcţia de hipermarket-uri, aici am  ceva reţineri, necunoscându-se foarte clar potenţialul de cumpărare al  arădeanului. Se investeşte în ele, important este însă să fie clienţi… trebuie cercetată piaţa. În ceea ce priveşte construirea de locuinţe acestea sunt binevenite, deoarece în imobile se investeşte mereu”, declară Nicolae Groşan, vicepreşedinte Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Arad. 
În ceea ce privesc părerile oamenilor de pe stradă acestea sunt împărţite. „Eu am lucrat la IMAR douăzeci de ani. De acolo am şi ieşit la pensie. Nu a fost o muncă uşoară, însă am realizat ceva. Eram tineri şi cu salariul meu şi al soţului, care lucra tot acolo, am reuşit să ne ţinem copiii în şcoală şi să ne mai facem una alta pe lângă casă. Sentimental sunt mişcată de faptul că nu mai este fabrica. Nici nu îmi  vine să cred când trec pe acolo că nu mai e nimic, decât dărâmături. E bine că se construieşte, ce să zic. Sunt bătrână, nu mai cunosc atât de bine evoluţia pieţei, însă parcă atâtea magazine şi centre comerciale… sunt multe. De unde să aibă bietul om bani să îşi cumpere ceea ce oferă ei. Şi astea care s-au deschis deja,… dar dacă vin şi altele… Iar locuinţe… Sunt binevenite, numai că trebuie ca omul să aibă bani să le cumpere. Dar în condiţiile de azi, deşi e mare nevoie de apartamente, cine îşi mai poate permite să îşi cumpere unul?” consideră Doina Popa.
Ioan Covaciu susţine: „Tot se distruge… Îşi bat joc de tot ce avem şi noi valoros...Atâţia ani aceste fabrici ne-au câştigat un renume, iar acum se îmbogăţesc unii pe spatele acestora. Acesta e capitalismul, ce să facem. Noi  am vrut democraţie şi acum asta avem..”
Indiferent că vrem sau nu, lumea se află în continuă schimbare, modificări care se resimt, firesc şi în viaţa economică şi prin aceste obiective de care aminteam… Că schimbarea este sau nu în bine, vom vedea!

Sursa: Informatia Aradului