Un guvern de strânsură…
Cam aşa s-ar putea numi noul guvern al lui Tăriceanu, toţi oameni de-ai casei premierului şi ceea ce este mai grav, nu puţini paraleli cu ministerele unde au fost numiţi! Precum titularul de la Educaţie pe nume Cristian Adomniţei, fost şef de… şantier la… C.F.R. Iaşi şi care întrebat fiind care sunt câteva dintre priorităţile învăţământului românesc la ora actuală a răspuns senin: „Păi, multe, ca de pildă înfiinţarea unor licee pentru… macaragii-turn ori licee pentru… buldozerişti”! Aferim, dom’ ministru, cum se face că nimeni până acum n-a observat în ţara asta asemenea „lipsuri” strigătoare la cer: absenţa unor licee i-auzi pentru macaragii-turn(?) ca şi al altora pentru buldozerişti!? Ce strategie va adopta tânărul ministru (are doar 32 de ani) pentru a face „ordine” în învăţământul românesc? Una „tare”, cum a mărturisit în faţa comisiilor de resort ale Parlamentului: „Nu mă voi da bătut sub nici o formă, strategia mea fiind: dacă voi fi dat pe uşă afară (pe care sau a cui uşă?) atunci voi intra pe fereastră”! O strategie, să recunoaştem, originală şi mai ales, războinică! Aşadar, de urmărit!
Un alt ministru „interesant” este „celebrul” Decebal Traian Remeş nominalizat pentru ministerul Agriculturii. De ce celebru? Păi lăsând la o parte faptul că el este unul dintre cei mai vajnici traseişti politici din toate timpurile, Decebal Traian Remeş trecând cu zâmbetul pe buze de la P.N.L. la Partidul Liberal Tradiţional, de aici la P.N.Ţ.C.D., apoi la Partidul Acţiunea Populară şi de aici la P.U.R., pentru ca în 2005 să se reîntoarcă ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat acolo de unde a plecat, adică la P.N.L. (prin câte partide s-a perindat în 10 ani de zile?) Remeş, de meserie contabil a intrat în istorie, devenind al doilea Tândală al României prin unele măsuri luate ca ministru de Finanţe în guvernarea de tristă amintire C.D.R. Ei, bine, ca şi când toate acestea n-ar fi fost îndeajuns, Decebal Traian Remeş a fost numit de Tăriceanu drept ministru al Agriculturii, el luându-i locul unui personaj la fel de „celebru”: Dan Motrenu, de profesie… istoric! Cum se vede, parcă este făcut ca la ministerul Agriculturii, unul dintre ministerele de primă mână, să nimerească asemenea exemplare, tot unul şi unul! Ce-i drept că într-un moment de sinceritate, Traian Remeş a recunoscut că în afară că este „bolovănos”, precum unele pământuri din zone de deal el nu are nicio tangenţă cu agricultura! Dacă nu punem la socoteală – a continuat el – faptul că acasă, în Maramureş, creşte… porci! Ei, da, atunci se schimbă socoteala!
Nu prea departe de ei sunt şi Tudor Chiuariu, ministrul Justiţiei, care în afara faptului că are „doar” 30 de ani (deşi la un asemenea minister nu greu, ci foarte greu, tinereţea şi, inerent, lipsa de experienţă nu prea sunt atuuri), în restul intervenţiilor nu a convins, după cum nu a prea convins nici noul ministru de Externe, Adrian Cioroianu care s-a pierdut în fraze lungi şi întortocheate că nu mai ştiai ce a spus la început… Şi, lista, din păcate, ar mai putea continua (vezi, Paul Păcuraru, ministrul Muncii, una dintre cele mai şterse figuri ale Parlamentului şi unul din ţeparii „Sidexului”, sau Teodor Meleşcanu – ce caută un diplomat de carieră în fruntea… Armatei?), totul semănând a improvizaţie şi, mai ales, a cumetrie! Păcat! Păcat, pentru că dacă primul guvern i l-a făcut Traian Băsescu (atunci, în decembrie 2004 prin atragerea P.C.-ului şi a U.D.M.R.-ului), la fel cum s-au petrecut şi cu al doilea (după plecarea Partidului Conservator), la al treilea, cel validat alaltăieri nu i-a mai vârât nimeni pumnul în gură, ceea ce a făcut singur, cu mânuţa lui! Acum, dacă rămânea la fel de băţos cum este de la o vreme putea să-şi alcătuiască un guvern cu adevărat performant şi cu care chiar dacă ar fi murit ar fi murit frumos!
Dar, aşa cu acest guvern de strânsură bazat exclusiv pe relaţii şi obligaţii, Tăriceanu nu are nici o şansă să fie regretat atunci când va cădea. Lucru care s-ar putea întâmpla oricând. Poate chiar mâine.
Nici măcar un suc!
Depunerea jurământului de către noul guvern în faţa lui Traian Băsescu a fost una extrem de tensionată şi mai ales, penibilă! Tensionată pentru că în aerul sălii de protocol plutea o vizibilă antipatie, ca să nu-i spunem, duşmănie între cele două tabere, şi penibilă dată fiind cuvântarea cu o zi înainte a preşedintelui Băsescu în care compara noul guvern cu un banal Consiliu de Administraţie! Un guvern al unei ţări catalogat drept Consiliu de Administraţie! Şi, ca tacâmul să fie complet, Traian Băsescu l-a luat peste picior pe liderul P.S.D. care n-a participat la ceremonie deşi fusese invitat (de fapt, Mircea Geoană nu fusese invitat, în fond ce să caute la investitura unui guvern liderul unui partid de opoziţie?)
Nu-i vorbă, că nici Tăriceanu nu s-a lăsat mai prejos, el stabilind ca ministrul ce va pronunţa primul jurământ de credinţă să fie… Aurel Cioroianu, cel pe care Traian Băsescu l-a respins din capul locului amânând semnarea decretului de numire a acestuia mai bine de o lună de zile! Ceremonia s-a încheiat fără măcar un… suc, Traian Băsescu întreţinându-se la despărţire doar cu preşedintele Curţii Constituţionale invitat surprinzător la ceremonie. În mod surprinzător, vorbă fie, oricine putând face legătura între verdictul pronunţat în cursul aceleiaşi zile prin care Curtea Constituţională îl scotea nevinovat pe Traian Băsescu pentru aşa-zisele încălcări ale Constituţiei şi participarea sa neaşteptată la un asemenea eveniment. Dar gazda face ce vrea în curtea sa, nu?
Oricum, ceremonia a fost una demnă de Cartea Recordurilor, ei urmându-i însă în mod cert altele la fel. Dacă nu, şi mai şi!

Sursa: Informatia Aradului