Stire

?Jungla de asfalt? din Arad ? un obstacol greu de trecut

01.02.2008 ⋅ 0 comentarii

Aradul este un oraş sufocat de trafic. Claxoane, nervi întinşi la maximum, înjurături şi multă, multă poluare – acestea sunt ingredientele unei zile obişnuite. A parcurge Aradul de la un capăt la altul în perioadă de vârf reprezintă pentru un arădean o încercare similară cu traversarea junglei amazoniene. „Jungla” de asfalt este, însă, mult mai imprevizibilă: Aradul cunoaşte o dezvoltare cum puţine alte oraşe o au. Administraţia încearcă să ţină pasul cu această dezvoltare, însă perioada lungă de stagnare nu poate fi amortizată cu una, cu două.

Are dreptate cine înjură mai tare. Pentru  un şofer neexperimentat sau care nu este dotat cu suficientă răbdare, trecerea prin oraş durează cel puţin două ore. Am pornit înarmaţi cu răbdare de la gara Aradul Nou spre cartierul Vlaicu, cu un taximetru hârşit pe străzile oraşului. Prima curbă şi primele încercări. Un Logan albastru ne taie calea, fără nicio grijă, la intersecţia străzii „Ştefan cel Mare” cu „Adam Müller Guttenbrum”. Culmea, tot el înjură şi gesticulează. Traficul este nesperat de uşor. Intrăm pe „Cetăţii”, tot într-un mod lejer. Aradul rutier încă nu şi-a arătat «colţii».

Coada e mai mare decât podul. Uşor-uşor, simţim apropierea de centrul oraşului. Încă de la patinoar ne apucăm cu mâinile de cap (mai puţin şoferul!). Coada se întinde până la intrarea în ştrand. Taximetristul îşi face calculele cu voce tare: „Cinci, poate chiar şase «semafoare» prindem”. Asta înseamnă pe puţin cinci minute de mers bară la bară. Un „voinic” caută să ne convingă că e restant la cei şapte ani de acasă şi că la examenul psiho a „copiat”. Îşi ia inima în dinţi şi încearcă traversarea podului Decebal pe... cealaltă direcţie de mers. Face vreo 40 de metri, când în faţă îi apare un autobuz. Alte claxoane, alţi nervi. Într-un târziu, pentru deblocarea situaţiei, respectiv a şoselei, coloana noastră se mai strânge, pentru a-i face loc cutezătorului şofer. Despre mama acestuia, numai de bine!

Parcarea ocupă o bandă... şi jumătate. Traficul e cât de cât acceptabil în centrul oraşului. Semafoarele obosite fac faţă puhoiului de maşini. Problemele apar doar atunci când nişte cetăţeni, cu uniforme şi caschete, caută să încurce lucrurile. Culmea, legea le dă dreptate. Noi am avut noroc să nu dăm de astfel de personaje. În schimb, am dat de o altă „boală” a oraşului: parcarea haotică. Unii parchează paralel cu bordura, alţii la 45°, unii au maşini mai mici şi experienţă mai mare în şofat, astfel că maşina parcată nu depăşeşte prima bandă de mers. Alţii, parchează mai „lejer” ocupând cea de a doua bandă pe jumătate, sau – cazul unuia cu număr de Spania, dar românaş de-al nostru – efectiv pe cea de a doua bandă, cu avariile aprinse.

Şmecheria e să mergi pe sub pod. Depăşim şi zona Libelula, cea mai periculoasă şi prindem un culoar liber. „Mergem pe sub pod – parcă se scuză şoferul – e aceeaşi distanţă dar evităm zona băncilor”. Aşa şi facem, astfel că dăm de un culoar liber.

Din nou bară la bară. De la UTA, din nou chinul de pe lume. BERD ajunge să fie urât de cei din Vlaicu. Lucrările au îngustat şoseaua, astfel că se merge bară la bară. „Eu ori de câte ori traversez Calea Aurel Vlaicu, mă uit după tramvai, din reflex, deşi şinele sunt scoase. Mă gândesc cu groază la ce se va întâmpla când va fi reintrodusă circulaţia tramvaielor şi lumea nu va mai fi atentă”, ne împărtăşeşte din experienţa sa taximetristul. Noi ne bazam pe o altă experienţă, astfel că ratăm o gură de canal, dar receptăm alte două, semn că în Arad mai e mult de lucru. Se vede Indagrara, ne apropiem de capătul experimentului, de acolo să se ocupe cei de la judeţ. Plătim pentru experienţa noastră o sumă frumuşică, parte din ea fiind tariful pentru... staţionare. Nu-i nimic, de asta avem un oraş frumos!

Ştiaţi că:

? Municipiul Arad este considerat unul dintre cele mai aglomerate municipii din România. Traficul este îngreunat şi de poziţionarea străzilor, dar şi de faptul că – datorită apropierii Bulevardului Revoluţiei de râul Mureş – nu există străzi paralele circulabile pe ambele sensuri. Astfel, nu există artere secundare pentru decongestionarea traficului în centru.

? Poliţia rutieră nu are suficiente efective pentru a acoperi întregul oraş. Din această cauză, unii şoferi nu respectă nici minimele reguli de trafic, iar intrarea unui vehicul de dimensiuni  mari în zonele interzise creează ambuteiaje care cu greu pot fi eliminate.

? Parcul auto din oraşul Arad a crescut de circa 7 ori, de la Revoluţie. În acelaşi timp, până în 2004 nu s-a investit decât sporadic în infrastructura rutieră. Cu greu s-a realizat centura oraşului...

? Pe lângă creşterea parcului auto de şapte ori, la îngreunarea traficului contribuie şi faptul că Aradul este un judeţ de graniţă, una dintre porţile de legătură ale României cu Europa. Acest deziderat face ca judeţul Arad să fie tranzitat de un număr foarte mare de maşini de mare tonaj.

? Municipiul Arad nu dispune de o centură completă. Datorită faptului că nu avem un pod în zona Alfa – Zădăreni, majoritatea maşinilor de mare tonaj intră în municipiu şi creează aglomeraţie, pe de o parte, respectiv distruge infrastructura rutieră, pe de altă parte.

? Inexistenţa unor pasaje moderne de trecere la calea ferată – sub sau supraterane – face ca uneori pe centura municipiului să fie cozi interminabile.

? Deşi Aradul are cea mai mare reţea de linii de tramvai, raportat la numărul de locuitori, datorită modernizărilor din oraş trei tronsoane importante nu sunt folosite: UTA – Gai, Piaţa Romană – Alfa şi Piaţa Romană – Gara Aradul Nou.

Soluţii

* Finalizarea proiectului BERD, de modernizare a unor artere ale judeţului Arad, pe tronsonul Calea Timişorii – Calea Romanilor – str. Tribunul Dobra – B-dul Revoluţiei – Calea Aurel Vlaicu, care include şi reabilitarea liniilor de tramvai. Luând modelul altor mari oraşe din occident, cetăţenii Aradului ar putea veni la serviciu cu mijloace de transport în comun moderne, nu cu automobilele proprietate personală, decongestionându-se astfel parcările din centru.

* Finalizarea proiectului de reabilitare a centrului vechi al Aradului (proiect POR) care include inclusiv reabilitarea podului Traian.

* Finalizarea autostrăzii Nădlac – Arad – Timişoara, care ar elimina din municipiuu traficul de tranzit.

* Iniţierea unor proiecte de construire a unor parcări subterane sau supraterane, în zona centrală. Acest fapt ar duce la eliberarea parţială a parcărilor de pe prima bandă de rulare.

* Implementarea în rândul cetăţenilor a ideii de deplasare cu biciclete sau mopede, vehicule mult mai mobile decât un autoturism.

 

Sursa: Glasul Aradului

Autor: Cosmin Meszaroş ⋅

Pentru articolul complet și alte comentarii
vizitați Glasul Aradului