PAMFLET DE CAMPANIE

Drogurile halucinogene sunt un grup de substanţe care produc modificări importante în procesul gândirii, cu efecte psihologice ce ţin de alterarea percepţiilor şi modificarea stării de conştienţă, cel mai cunoscut drog halucinogen fiind LSD.

Am făcut referire la acest drog după ce presa centrală a tras un semnal de alarmă referitor la

pregătirile pe care le fac liderii PNL şi PSD pentru o alianţă vădit contra naturii, vădit otrăvită şi otrăvitoare, nu întâmplător numită „Alianţa LSD”. O alianţă ce are un singur numitor comun între grupurile aliate: ura. Ura împotriva PDL şi a preşedintelui Băsescu.

Dar să lăsăm grupurile urii de la centru, pentru că şi la nivel local există suficiente grupuri, cel puţin la fel de otrăvite de ură. Unul, de exemplu, se desfăşoară de câteva săptămâni la Ineu şi îl are ca vârf de lance pe candidatul PNL la primărie, Călin Abrudan.

Ploaie cu ură

Am avut ocazia să urmărim, duminică, o dezbatere publică între cei doi candidaţi rămaşi în cursa electorală pentru primăria Ineu, Nicolae Mehelean şi Călin Abrudan. Dezbatere pe programe, cum a fost anunţată şi chiar negociată între candidaţi, din câte ştim.

Duminică a fost o zi frumoasă în Ineu, fără ploaie. A plouat în schimb cu injurii şi cu acuze. Pe scurt, cu ură, vărsată de tumultosul Călin.

Fotbal cu piciorul

Dezbaterea a început elegant, cu o prezentare a programelor electorale ale celor doi candidaţi.

De fapt, trebuie să rectificăm: un program electoral şi unul, al lui Călin, de... guvernare. S-o fi inspirat băiatul din programul lui Tăriceanu? N-ar fi exclus, date fiind cele câteva aiureli pe care, în mod normal le-ar fi putut evita şi un candidat aflat în sevraj. De exemplu, zicea Călin, „voi sprijini fotbalul cu piciorul”. Deci, nu cel cu palmele sau cu nările, numai cel cu piciorul...

Foarte interesant acest punct din „programul de guvernare” şi aşteptăm cu interes iniţierea unui campionat continental de fotbal cu...piciorul (asta, aşa, să le facem în ciudă austriecilor şi elveţienilor care s-au dat de ceasul morţii pentru EURO 2008, aflat în plină desfăşurare). Încă nu ştim dacă noul sport (fotbal cu piciorul!!!) a fost brevetat, deci nu cunoaştem regulile jocului. Putem însă banui că acest joc se desfăşoară în discoteci, baruri şi terase, adică locurile în care Călinuţ îşi are „biroul”.

Apă termală de la americani

Pentru ineuanii care n-au ştiut până acum, trebuie să le spunem marea veste: vor avea apă termală! Cel puţin aşa a promis Călin în filele lui de poveste intitulate (nu ne putem abţine) „program de guvernare”. Sigur, specialiştii spun că în judeţul Arad nu există apă termală decât în câteva localităţi apropiate de Curtici (nişte filoane rătăcite pe la noi dinspre Ungaria, dar nu mai insistăm). Călin însă precis ştie mai mult, că doar nu degeaba este şeful de cabinet parlamentar al lui Mihăiţă Calimente. Cum, nu ştiaţi cine este acesta? Vă spunem tot noi, ceva mai la vale.

Să revenim însă la apa termală visată de Călin, puştiul Ineului şi să spunem că visul i s-ar pute împlini doar într-un singur fel: să inventeze o instalaţie cu care să sape până ajunge pe partea cealaltă a Pământului, la americani, că poate au ăia în plus. Poate îl ajută şi Calimente la invenţia asta, că la săpat se pricepe...

Guvernare pe nas

Spuneam că programul lui Călin, puştiul minune se intitulează „de guvernare”. Ce-o fi visat copilul ăsta când a scris asta, nu se ştie. O fi visat cu ochii deschişi că ajunge primar şi proclamă o republică independentă Ineu, pe care o va guverna? Nu ştim, pentru că nu-i ştim perioadele în care visează Călin. Cert este că prin Ineu circulă o glumă dulce-amară: dacă ajunge Călin primar, Ineul nu va fi nici guvernat, nici condus, nici vândut.

Va fi ...tras pe nas. Aluzia este destul de transparentă şi se pare că-l enervează la culme pe tânărul ce visează apă termală şi inventează fotbalul cu piciorul. Cel puţin asta sa înţeles din reacţia lui furibundă ca răspuns la o întrebare venită din sală, la dezbaterea pomenită. Sigur, nici întrebarea n-a fost dulceagă. Dimpotrivă, a fost înţepătoare ca fumul de marijuana ce se simte în anumite locuri/localuri în care Călin, din câte se spune, nu este tocmai un străin. Deci, întrebat dacă ar

fi dispus să se supună unor analize anti-drog, Călin a intrat în „sevraj” şi chiar ne-am temut ca nu cumva, Doamne fereşte, să i se întâmple ceva acolo, pe scenă. A scăpat, ba chiar a spus, cam cu jumate de gură, că este de acord cu orice fel de test, chiar şi psihiatric. Le aşteptăm cu emoţie pe amândouă, dar nu după alegerile de duminică, ci înainte, ca să poată alege ineuanii în cunoştinţă de cauză. Adică, să ştie şi ei dacă gluma aia cu Ineul tras pe nas este un calambur răutăcios sau o tristă realitate care i-ar putea otrăvi pe ineuani, în cazul în care vor lăsa Ineul „la nara” unui puşti.

Mihăiţă mentorul

Spuneam că Mihăiţă Calimente este deputat. Dacă până acum nu aţi ştiut, aflaţi că este deputat de Arad! Nu ştiţi nimic despre activitatea lui din Parlamentul României?

Nu vă amintiţi despre vreo iniţiativă parlamentară care să-i aparţină şi să aibă legătură cu judeţul Arad? Nici noi, dar asta e. Important este că-i parlamentar, deputat, deci are dreptul nu numai la un spurc de bani, ci şi la un cabinet. Iar şeful acestui cabinet este nimeni altul decât candidatul PNL la primăria Ineu, Călin Abrudan. Călin este, aşa cum a demonstrat în campania electorală şi în special în timpul dezbaterii de duminică, un tânăr arţăgos sau, cum se vorbeşte prin oraş, un puşti obraznic şi uşor mincinos - îşi scoate pe „taraba” electorală memoria tatălui său, decedat, încercând să se victimizeze, deşi, în afară de el, nimeni nu l-a pomenit pe răposatul Abrudan, de altfel, un personaj destul de dubios, bănuit ca fiind colaborator al „băieţilor cu ochi albaştri” în perioada în care a lucrat la „telefoane” în Ineu.

De la cine o fi învăţat Călin obrăznicia? Păi, văzând prestaţia deputatului Mihăiţă, la dezbaterea de duminică, am înţeles. În faţa unei săli pline ochi, cel ce ar fi trebuit să reprezinte interesele arădenilor în Parlament s-a comportat ca o ţaţă de mahala, provocându-i pe susţinătorii celor doi candidaţi şi chiar pe cei ce au urcat pe scenă. El n-a avut curajul să vorbească celor peste 300 de oameni din sală, poate pentru că nu ar fi avut ce le spune. Sau, poate pentru că nu stăpâneşte fondul minim de cuvinte din limba română, fiind obişnuit să „vorbească” cu pumnul. Şi-apoi, intrigile nu se clamează de la tribună...

Ei bine, acest deputat ce va deveni curând unul de jalnică amintire, este mentorul din umbră al candidatului Călin – puştiul. Curat ghinion pentru acest copil să se întâlnească în viaţă cu un personaj ca Calimente (cacofonia este voită, pentru că se potriveşte de minune subiectului).

Voturi cumpărate

Un episod interesant – chiar şi pentru procurori! – a avut loc atunci când, tot din sală, un localnic i-a spus de la obraz lui Călin că i-a plătit pe romi pentru voturi. Omul chiar a spus că are dovezi şi a avansat suma oferită pentru un vor: un milion şi jumătate (lei vechi, desigur). Dacă am fi procurori, neam autosesiza şi am cere buletinele de vot, apoi am pune câteva întrebări din care am afla un mecanism interesant de verificare a voturilor şi, posibil, de decontare a acestora.

Iată ce am aflat noi: cei ce urmau să fie plătiţi pentru votul acordat lui Abrudan trebuiau să pună ştampila cu votat exact în interiorul pătratului cu sigla PNL. Apoi, reprezentantul partidului în secţiile de votare verifica dacă au ieşit, la număr, acele voturi şi totul se putea deconta.

Dacă aşa au decurs lucrurile sau nu, chiar nu putem noi şti. Nu de alta, dar nici nu avem dreptul să facem cercetări penale. Alţii însă au acest drept, ba chiar au obligaţia so facă. Ocazia le va fi oferită duminică, la votul din turul doi, când, din informaţiile pe care le avem, tărăşenia se va repeta.

Sumele însă s-ar putea să fie altele.

Mai mari, evident.

Pagină realizată de Mirela Grecu şi A.D.Verescu

Sursa: Glasul Aradului