Gheorghiţă Tătulescu-Monac, candidat la şefia administraţiei locale din comuna Frumuşeni, a făcut din lupta pentru Primărie un adevărat război de gherilă. El este acuzat (sau lăudat, depinde de la care capăt al problemei priveşti lucrurile) de mită electorală de mai toată suflarea din Frumuşeni şi Aluniş, dar până duminică, deci după „încheierea ostilităţilor”, nimeni nu îşi asumă vreo declaraţie în acest sens…

Reginald Andronic şi Gheorghiţă Tătulescu-Monac nu prea au nimic în comun, în afară de faptul că îşi doresc să conducă Primăria Comunei Frumuşeni. O schiţă de portret a celor doi candidaţi ne-ar da o opoziţie perfectă…

Frumoasă mafie la Frumuşeni!...

Monac este genul de şofer (a nu se interpreta că avem ceva cu frumoasa meserie) parvenit, care a ajuns la bani prin metode care, conform celor care l-au cercetat, nu sunt conforme cu legea, ca de exemplu „afacerile” cu ţigări de contrabandă, deconspirate de anchetatorii austrieci (ţara de rezidenţă a candidatului, dar şi cea care i-a emis un ordin de interdicţie, aşa explicându-se numele Tătulescu, luat de la… soţie). Ideea e că Monac, un om aprig la mânie, cu care nu e bine să intri nici în vorbă, darămite în luptă (nici un frate nu-i mai vorbeşte, şi-a dat mama afară din casă… ca să exemplificăm), a ştiut să investească banii respectivi… Accederea sa în turul doi, deşi a surprins pe toată lumea, a fost, în felul ei, previzibilă. Să o explicăm puţin:  Monac e un tip inventiv, care ştie bine cum să dribleze legea şi, mai mult, cum să facă mişto de ea. Mai departe, ştie că banii nu sunt de ajuns ca să te pretinzi un om „bazat”. Ca să îi justifici fără probleme, ca să sperii orice anchetator, ca să-i înmulţeşiti, îţi mai trebuie ceva: putere. Iar în aceste vremuri, puterea politică este cea mai mare putere dintre puteri – orice copil ştie asta. Cele două (hai să le spunem aşa) calităţi enumerate l-au dus la idei cum ar fi cea de a cumpăra – la propriu – Primăria. A dat pe ea o nimica toată, iar „afacerea” prin care s-a pierdut ditamai sediul administraţiei frumoasei comune s-a parafat, ca în filmele cu mafioţi, într-o noapte. La fel cu grădiniţa...

De la cumpărarea primăriei până la cumpărarea voturilor – un pas mic pentru Monac

Într-o notă informativă care ne-a parvenit nu doar nouă, ci, mai ales, serviciilor de specialitate – care, din câte am înţeles, au dat actului o mare atenţie! – se arată că „persoane din anturajul candidatului la Primăria Frumuşeni Tătulescu Gheorghiţă (fost Monac) au întocmit liste cu locuitori ai comunei Frumuşeni şi ai satului aparţinător Aluniş cărora li s-a cerut ca, în schimbul unor sume de bani (între 100 şi 300 lei) şi a unor pachete cu produse (cumpărate de la Selgros) să-l voteze pe respectivul în cadrul alegerilor locale.” Destul de cuprinzătorul raport detaliază acţiunile – numite, în limbaj juridic, cumul de fraude electorale – pe care le-a întreprins Monac şi acoliţii săi şi dă, la final, urmare a unui calcul, frumoasa sumă de 85.000 de lei (850 de milioane de lei vechi). Atâta a cheltuit Monac în campa-nie – iar fapta, suntem siguri, va intra şi în atenţia Oficiului Naţional pentru Combaterea Spălării Banilor...  Şi, desigur, nici cei care au beneficiat de sume importante, nu vor scăpa necercetaţi – şi nu ne referim la amârâţii romi sau analfabeţi care au fost momiţi cu bani de băutură sau pâine, ci la persoanele care au fost puse, respectiv capacitate financiar  să împartă mita: Ileana Trifan, Emilia Lazăr, Mirel Tuşer, Anişoara şi Cristian Ioaneş, Florian Halade, Ioan Ciocluţ, Angela Galic şi (deloc culmea, pentru cei informaţi), fosta soţie a lui Monac, Mariana Monac. Majoritatea declaraţiilor menite să  dovedească  aceste fapte nedemne de o localitate populată de cetăţeni europeni vor proveni, suntem siguri, chiar de la persoanele din cercul pomenit, întrucât, din ultimele informaţii pe care le deţinem, între Emilia Lazăr, Mirel Tuşer, Anişoara Ioaneş şi candidatul Monac s-a iscat un scandal care a dus până la ameninţări,  telefonice şi nu doar, cu moartea, din motive de... ţeapă de 50 de miloane de căciulă! Aşa se explică, deci, fulminanta ascensiune a lui Monac – de la 7 voturi în 2004, la 441, pe 1 iunie...

Reginald Andronic: „Mi-am dorit o luptă corectă, o  campanie curată...”

Aşa cum am spus la începutul articolului, Reginald Andronic pare întruchiparea imaculării pe lângă Monac, iar inegala luptă – din punct de vedere al „armelor” folosite – a făcut din paşnica localitate medievală un teatru de război. Cel care are de partea sa armele cinstei, dar şi sprijinul Consiliului Judeţean Arad, nu spune decât că „Mi-am dorit o luptă corectă, o campanie curată, bazată pe lupta de idei şi nu pe manevre de culise. Încurajez acum, până nu e prea târziu, cetăţenii cinstiţi şi educaţi din Frumuşeni şi Aluniş să se prezinte duminică la vot şi să aleagă ceea ce cred ei că e mai bine pentru comunitatea noastră. Vin la Primărie având de partea mea susţinerea celui mai puternic partid din România, electoratul care a votat preşedinţia Consiliului Judeţean, care, după cum ştiţi, mă susţine, dar şi pe cea a preotului-paroh al comunităţii, a oamenilor cinstiţi şi credincioşi.”

Sursa: Glasul Aradului