Arădenii cu venituri reduse au renunţat de mult la carne, din cauza preţului foarte ridicat. Vorbim de persoanele angajate cu salarii de nimic, cât şi de pensionari. În momentul de faţă există oameni care au venituri între 200 -500 lei, bani care nu  ajung pentru toate cheltuielile lunare.

Această categorie de oameni merge zilnic la piaţă, nu cumpără nimic până nu studiază toate ofertele şi produsele şi abia apoi îşi numără bănuţii şi încep să cumpere alimente, dar la bucată sau la suta de grame.  Pe pensionari îi vedem de obicei dimineaţa în pieţele Aradului. Se plimbă gârboviţi de vreme şi de greutăţi, cu plasa sub braţ şi cu ochii aţintiţi la preţurile de pe tarabe, care tot cresc parcă de la o lună la alta. Au lucrat o viaţă, iar acum au o pensie de mizerie. Puţin dintre ei pot zice că se descurcă binişor, cei mai mulţi însă trăiesc de pe o zi pe alta. „Două sute de lei dau lunar numai pe medicamente. Boala nu mă iartă. Pe primul loc sunt medicamentele, pe urmă cheltuielile şi apoi, cu ce rămâne, îmi cumpăr mâncare. Am renunţat de mult la carne şi din cauza bolii, dar şi că este foarte scumpă. Zilnic vin în piaţă şi cumpăr legume sau fructe. Puţine, pentru că nu îmi permit. Vreau doar să am sănătate, că asta este cea mai importantă”, declară Fibia Stupaliu. O altă doamnă, care se afla în apropiere şi a auzit discuţia, a ţinut să precizeze că dânsa lucrează şi are un salariu destul de bunicel, însă trei sferturi din el se duce pe cheltuielile lunare, iar mâncare cumpără cu ce rămâne.

Îi putem cataloga aproape la fel, doar că  cei angajaţi  mai au o şansă, sunt încă în putere şi au forţa să lucreze, chiar şi în două locuri pentru a putea avea zilnic ce pune pe masă. Însă, cea mai săracă categorie de persoane rămân pensionarii. „Atât eu cât şi soţia suntem pensionari. Zilnic cheltuim cam 12 lei. Este un caz mai fericit, deoarece cunosc persoane care nu îşi permit să cheltuiască nici 5 lei. Totul este scump. Vara mergem mai mult pe zarzavaturi şi legume. La carne am renunţat încet, încet”, declară Pavel Dobşe. Nici celor care stau de dimineaţa până seara cu produsele pe tarabe nu le merge mai bine. Sunt bătrâni care merg în pieţe şi vând ce au prin grădină, de la salată, verdeţuri şi până la flori. Nu le este uşor după o viaţă de muncă să stea ore întregi în pieţe pentru doi, trei lei.  Concluzia este una singură. Pensii şi salarii prea mici, în comparaţie cu preţul produselor şi al utilităţilor.

Sursa: Glasul Aradului