Poate din lipsă de cultură ori pur şi simplu din teamă, viziunea noastră asupra şerpilor este una înspăimântătoare. De fiecare dată atunci când vedem unul, cea mai rapidă reacţie este să-i dăm în cap. „Dacă ucizi un şarpe ţi se iartă şapte păcate“, a devenit pentru noi o adevărată poruncă. Aşa am ajuns să distrugem sute de specii de şerpi. Una dintre ele este chiar boa, o specie de nisip care a fost văzută ultima dată în anul 1963, în Dobrogea. Nimeni nu pare să înţeleagă importanţa acestui animal pentru ecosistem. Un simplu şarpe produce o economie de o tonă de cereale pe an, hrănindu-se cu şoareci.

Istvan Steinhubel este un arădean care se luptă cu mentalitatea oamenilor. Prin miile de expoziţii cu reptile pe care le face din 1996 încoace prin toată ţara, încearcă să convingă oamenii că şerpii au şi o altă latură. Cu toate că această pasiune este una cât se poate de costisitoare, toate exemplarele fiind cumpărate, iar întreţinerea lor este foarte pretenţioasă, iubirea faţă de aceste animale îl face să meargă mai departe.Sute de speciiPrin mâna lui Istvan Steinhubel au trecut mii de şerpi. A început cu cei de casă sau de apă pe care îi ducea acasă. A avut noroc cu mama sa, care fiind profesoară de biologie, i-a acceptat pasiunea. În scurt timp însă, a început să colecţioneze reptile de pe toate continentele. De la simpli păianjeni, tarantule, scorpioni, şopârle, iguane, varani, crocodili, la cele mai periculoase specii de şerpi: pitoni, anaconda, boa, cobra, crotali, vipere sau mamba, Istvan le are pe toate. Din banii câştigaţi pe expoziţii i-a cumpărat pe toţi. „Preţurile variază în funcţie de specie. Sunt şerpi de la o sută de euro până la zeci de mii de euro. Un şarpe poate să ajungă până la o sută de mii de euro. Cei mai scumpi sunt pitonii. Culorile lor deosebite, nu sunt veninoşi, sunt blânzi şi faptul că nu sunt deloc pretenţioşi, fac ca preţurile să fie atât de mari“, ne spune Istvan. Specii pe cale de dispariţieÎn România, singurele specii veninoase sunt viperele. Ne-au mai rămas doar şase subspecii, din cauza omorârii masive la care au fost supuse. „În Arad nu există niciun fel de şarpe veninos. Abia de la Păuliş încolo, încep să apară viperele dar în ultimul timp s-au găsit tot mai rar exemplare“, spune cu îngrijorare Istvan.

Sursa: Glasul Aradului