Afirmă Ioan Cuzman, preşedintele SIF Banat-Crişana

„O să crească preţul vieţii foarte mult“

– Domnule preşedinte, evoluţia preţului petrolului a atins deja cote mai mult decât îngrijorătoare, cu efecte în toată economia. Ce se întâmplă?

– Faptul că preţul barilului de petrol a trecut de 100 de dolari, iar în continuare se estimează chiar cifre de peste 150 de dolari/baril, mă fac să cred că vom fi, din nou,  în faţa unui şoc pe care l-am avut prin anii 72-73, când a crescut de la 2 dolari la 18 dolari şi aşa mai departe.  Aceasta  înseamnă că întreaga economie mondială, inclusiv cea românească trebuie să se revadă, să se reconsidere.

– Cred că toată lumea se întreabă, cât de rău poate fi? Până unde poate, totuşi, urca preţul petrolului? Cu ce efecte?

– Unul dintre efecte va fi că o să crească costul vieţii foarte mult, preţurile  la energia  electrică, la gaze, peste  tot unde există implicaţii, gândiţi-vă că sunt intrări în toate sistemele. Ceea ce înseamnă că e nevoie de o mai bună gospodărire, inclusiv a bugetelor personale, a bugetelor colective ale societăţilor comerciale şi a bugetelor ţării. Toate bugetele trebuiesc mult mai bine gospodărite. Chiar presa a remarcat că, de foarte multe ori,  s-a făcut risipă. Şi aş putea să vă spun,  ca unul  care a umblat mult prin lume,  că  nu prea am întâlnit oraşe în care să se circule cu automobilul cum se circulă la noi. Am fost, de exemplu, de curând,  în câteva ţări dezvoltate, şi am observat că se umblă mult cu bicicleta. Într-o ţară în care se importă sută la sută petrol se umblă mult cu bicicleta. La noi, nu vedem acest lucru din două motive: 1. Pentru că administraţiile locale nu au avut grijă ca să organizeze această circulaţie,  a bicicletelor.  2.  Pentru că ani de zile am aşteptat să avem o maşină sau maşina este o dovadă a unui standard de viaţă la  care toţi tindem şi dacă mergeţi dumneavoastră pe stradă o să vedeţi că majoritatea maşinilor  sunt cu o persoană. În SUA, când  a fost prima criză a preţului petrolului au taxat diferit trecerea pe pod în funcţie de numărul persoanelor din maşină. Dacă erai cu patru persoane în maşină plăteai mai puţin decât dacă erai singur. Sunt nişte chestiuni pe care toate ţările trebuie să le înţeleagă.

„Singura soluţie - sursele alternative de energie“

– Domnule preşedinte, ce soluţii se întrevăd, în opinia dumneavoastră?

– Ţările trebuie să regăsească surse alternative de energie. Şi dacă ieşiţi dumneavoastră spre Austria,  o să vedeţi foarte multe centrale eoliene, or  la noi această chestiune abia dacă începe să fie discutată. Statul trebuie să intervină şi să favorizeze această problematică. De asemenea, noi folosim circa 40 la sută din potenţialul hidroenergetic al ţării, spre deosebire de ţări din Europa care folosesc 80-90 la sută din potenţialul hidroenergetic.

– Din păcate, în ciuda unor evidenţe, noi continuăm să ignorăm aceste chestiuni. Mă întreb,  până când?

– Problema energetică este, desigur,  extrem de importantă. Pentru că,  până la urmă,  toate se răsfrâng în preţul produselor. Cine plăteşte preţul produselor? Plăteşte cetăţeanul! Toate aceste modificări au o legătură directă cu  piaţa mondială, pentru că noi nu trăim izolaţi. Nu ştiu cum o fi treaba prin Coreea de Nord, că n-am fost acolo, dar România este o ţară deschisă, atât pentru capitalul străin, cât şi pentru libera circulaţie a mărfurilor, pentru libera circulaţie  a persoanelor.

„Ar trebui să existe mai multă luciditate din partea politicienilor“

– Nu numai că nu mai trăim izolat. Cu atât mai mult acum, când facem şi noi parte din Europa.

– Noi trăim deja într-o Europă unită  şi atunci toate aceste  efecte se răsfrâng şi asupra noastră. Contează foarte mult şi relaţiile pe care le are Europa cu SUA, pentru că, după cum se ştie,  cel puţin două mari bănci din Europa au finanţat creditele subprime în  SUA.  Aşadar,  noi nu putem face abstracţie de globalizare şi de influenţa unor fenomene economice. Ar trebui să existe o mult  mai multă luciditate, în primul rând din partea politicienilor, pentru că ei fac legile, aceştia ar trebui să asculte mai mult de oamenii de specialitate din economie, lucru care nu prea se întâmplă. Odată ce ai ajuns politician crezi că ştii totul şi nu mai ai nevoie să te înveţe nimeni nimic. Eu am participat la asemenea întruniri la  care am constatat  acest lucru, împreună cu Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România, împreună cu Asociaţia Societăţilor de Administrare de Investiţii, şi, deci, se remarcă acest decalaj între mo-dul cum gândesc oamenii din economia reală şi modul cum gândesc oamenii dintr-o economie... ipotetică. Deci, ar trebui să coborăm cu toţii cu picioarele pe pământ şi să înţelegem şi să învăţăm din această criză.  Prima dată, ca să nu se sperie lumea,    s-a spus că sunt doar turbulenţe financiare. Eu spun că sunt şi turbulenţe şi crize. Atâta timp cât SUA, o putere economică mondială de prim rang pe acest pământ are acest tip de probleme,  ele se răsfrâng şi asupra noastră pentru că  pănă la urmă tot cetăţeanul trebuie să le suporte, la el ajung toate aceste probleme.

„România reală este mai bună decât imaginea României“

– Poate oarecum în contrast cu evenimentele financiare internaţionale, ţara noastră n-a fost încă afectată, în mod direct, de aceste turbulenţe.

– Chiar ţin să subliniez acest lucru, că marea majoritate a societăţilor cotate la Bursa de Valori din Bucureşti au rezultate financiare bune. Nu sunt în situaţii de risc ridicat, nici sistemul bancar românesc nu are probleme care să acrediteze fiabilitatea principalelor bănci din România. Nu există acest lucru. Deci, neexistând această problemă gravă în sistemul bancar românesc, societăţile din portofoliu  au obţinut rezultate financiare foarte bune, inclusiv în 2008, Acest lucru mă face să cred că între imaginea care este, să zicem promovată despre România, şi România reală,  este o diferenţă,  în sensul că România reală este mai bună decât imaginea, însă mare aten-ţie din partea guvernului actual, cât a guvernelor care vor veni, asupra modului în care vor gestiona problemele  economice şi   cum se vor implica în soluţionarea lor. De asemenea, BNR este un mare responsabil în această problemă,  pentru că ea este    singurul organism din România care are capacitatea legală de a interveni în problematica preţurilor. Şi să găsească soluţii.   Cea mai mare greşeală pe care poate s-o spună orice forţă politică cel puţin în momentele as-tea critice este ca Guvernul să      i-a mâna de pe economie. Ar fi categoric cea mai mare gafă politică care ar putea exista. Nici un guvern din lumea asta nu ia mâna de pe economie. Că o face vizibil sau mai discret, asta e o altă poveste.  Iar politicienii noştri care susţin această teorie dovedesc o incapacitate totală în a înţelege aceste  lucruri.

Sursa: Glasul Aradului