Ne place să reamintim acest obicei deosebit care face deliciul turiştilor şi al vizitatorilor de orice fel a oraşului. Tradiţia „Suflătorii din turnul bisericii evanghelice slovace “ este – după mărturia primarului Nădlacului, Vasile Ciceac – „unică în ţară“ deoarece nu s-a mai auzit despre un asemenea sistem sonor de a marca trecerea timpului.

Reluarea acestei tradiţii în anul 2004, după ce fusese oprită din 1989, a fost ca o restituire de suflet pentru nădlăcani.

Regulile... „ceasului“

La fiecare sfert de oră se face suflarea din goarnă dar sunetul goarnei şi cadenţa sunetelor este diferită. Astfel, orele întregi – ora 1, ora 2, ora 3... etc. – sunt indicate prin suflarea cu goarna cu sunet mai gros:  atâtea sunete  cât este ora.

Dimineaţa acest lucru se face doar de la ora 5. Cifrele – care reprezintă orele – suflate sunt de la 1 la 12. De la miezul zilei numărul suflărilor se reiau de la 1 – aceasta fiind ora 13, până la ora 10, adică 22 când suflările încetează pentru a respecta somnul de noapte al localnicilor.

Sferturile de oră sunt marcate cu o goarnă cu sunet subţire, astfel: ora H şi un sfert o singură suflătură subţire, jumătăţile de oră cu 2 suflături subţiri iar trei-sfeturile de oră cu 3 suflături subţiri. Un sistem ingenios - în simplitatea lui - de a indica, celor ce nu aveau un ceas la îndemână ori erau în împrejurimi, la câmp, momentele zilei. Evident, acum - dacă e să ne referim la aflarea orei exacte,  sistemul e desuet.

Supraveghere „panoramică“

Tradiţia suflătorilor mai are un substrat la fel de pragmatic: de sus, de la înălţimea turnului Bisericii Evanghelice, suflătorul „de serviciu“  putea lesne observa, la intervale regulate de timp, orice mişcare „suspectă“ în localitate precum şi eventuala apariţie a unui incendiu, pentru intervenţia promptă a pompierilor şi salvarea bunurilor ori chiar a vieţii celor aflaţi la necaz.

Ar mai fi de adăugat faptul că persoanele care veghează în Turn lucrează în ture şi sunt plătite de Primărie.

Sursa: Glasul Aradului