Sub titlul ,,Mormântul lui Isus” a apărut o carte dar şi un film semnate de un evreu, Simcha Jacobovici, în care se încearcă distrugerea mitului învierii lui Isus. Atât filmul cât şi cartea aduc în discuţie un mormânt descoperit sub casa unor, atenţie, români din Ierusalim unde s-au găsit osuare ce purtau inscripţionate numele lui ,,Isus, fiul lui Iosif”, ,,Mariamne”, posibil Maria Magdalena şi (culmea) ,,Iehuda, fiul lui Isus”. Se sugerează că Iehuda ar fi fiul lui Isus şi al Mariei Magdalena, mort în copilărie. Să fie acesta enigmaticul ucenic Preaiubit despre care se vorbeşte în Evanghelia după Ioan?, se întreabă aceşti cercetători care au decis să impună un documentar şi să scrie o carte înainte ca să deţină rezultate precise în ceea ce priveşte posibilitatea ca acele rămăşiţe umane să fie al unor personaje istorice şi religioase binecunoscute. Datarea cu carbon şi efectuarea ADN-ului erau cele mai simple metode de a se apropia de rezulatatul final. Argumentele care sunt aduse în calcul vorbesc despre frecvenţa numelor găsite inscripţionate pe osuare dar şi pe comparaţia semnăturii genetice dintre rămăşiţele găsite în două osuare. Asta nu spune absolut nimic! Era firesc să existe o legătură între rămăşiţele găsite în acelaşi mormânt. Dar oare cu ce comparăm noi acel ADN? Că nu ştim ,,formula” ADN-ului lui Isus… Şi atunci despre ce vorbim? Ştim cu toţii că respectivele nume găsite şi în acel mormânt erau ceva normal în acele vremuri. Cam cum este Ioan în timpurile noastre. Şi atunci unde este probabilitatea?! Interesant este altceva, faptul că se iau în discuţie teme vitale ale creştinismului într-o perioadă în care singura busolă necontaminată este biserica, încrederea în Dumnezeu. Mă mir că acest aşa-zis arheolog nu a expus şi argumentele ce conduc la posibilitatea ca respectivul mormânt să nu aibă nici o legătură cu ceea ce susţine el că are. În definitiv mă gândesc acum la ceea ce spunea un mare filozof: Dacă eu cred şi Dumnezeu nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă eu nu cred şi El există, am pierdut totul…

Sursa: Glasul Aradului