În cadrul „Festivalului Naţional al Şanselor Tale” profesoara de biologie Voichiţa Popa împreună cu elevul Enzo Fulberti, de la Grupul Şcolar Forestiar, au prezentat imagini şi informaţii semnificative referitoare la „şansele egale” ale persoanelor cu handicap şi ale femeilor,într-o societate dominată de tradiţia patriarhală. Indiferenţa faţă de cei cu nevoi speciale precum şi violenţa domestică sunt tare ale unei societăţi româneşti cu mentalitate feudală.

Cei doi au mai punctat şi faptul că în Arad nu există mijloace de transport în comun adaptate cerinţelor persoanelor cu handicap. Multe instituţii nu au rampe pentru accesul acestor persoane. „Doresc să lansez o provocare. Cei care se simt sensibilizaţi la problemele persoanelor cu handicap ar putea experimenta „in vivo” activitatea acestora timp de 24 ore. Să-i însoţească peste tot: în scaun cu rotile, pe vânt, ploaie, printre maşini, kilometri întregi, pentru a ajunge  acolo unde au probleme de rezolvat. Aştept concluziile acestora. Se pot modifica, la unele tramvaie sau autobuze, scările în aşa fel încât acestea să coboare până la nivelul staţiei pentru a putea prelua persoana cu scaunul cu rotile. De asemenea, se pot pune semnele caracteristice pe uşile respective pentru ca cei în cauză să ştie exact unde să aştepte. Cu astfel de soluţii nimeni nu ar mai fi umilit şi nici costurile nu ar fi exagerate”, declară prof. Voichiţa Popa.
„Prezentarea s-a încheiat cu un film de cinci minute în care balerina era fără mâna dreaptă iar balerinul  fără piciorul stâng. Deşi cu acest handicap, cei doi artişti au reuşit să impresioneze publicul până la lacrimi“, spune prof. Rodica Ionuţaş.

Sursa: Glasul Aradului