Ghizela Chirilovici a urmat Şcoala de muzică în Arad, dar a fost nevoită să meargă la Liceul „Ion Vidu” din Timişoara, pentru a continua acelaşi profil, dat fiind faptul că, pe vremea aceea, la Arad, nu exista un liceu de muzică. A terminat studiile liceale în anul 1969, după care a mers la Cluj, unde a absolvit, în 1973, Facultatea de Compoziţie-Muzicologie, secţia profesor de muzică. În Cluj a avut privilegiul să lucreze cu oameni extraordinari şi deosebiţi, din punct de vedere muzical, amintindu-şi cu mare drag de maestrul Dorin Pop, dirijor de cappella transilvanica, cel care a avut ideea înfiinţării madrigalului. Ghizela Chirilovici a avut ocazia să facă parte din prima formaţie a Corului Filarmonicii din Cluj, care s-a înfiinţat atunci, la iniţiativa lui Dorin Pop, unde a cântat doi ani, sub direcţia lui Mihai Gutman, în primul an iar în al II-lea an, cu maestrul Dorin Pop şi maestrul Florentin Mihăescu, asistentul acestuia, de la care a învăţat foarte multe, în ceea ce priveşte arta corală. A cântat şi în Antifonia, o formaţie de muzică modernă cunoscută în ţară şi străinătate, alături de maestrul Râpă. Pentru că a absolvit secţia de profesor muzical s-a gândit că ar fi bine să urmeze o carieră în învăţământ, ceea ce a şi făcut, timp de nouă ani. La Filarmonica din Arad s-a angajat, printr-un concurs, în 1982, unde a şi rămas până în momentul pensionării şi chiar după, Ghizela Chirilovici cântând şi acum alături de Corul Filarmonicii. „Maestrul Doru Şerban a fost un continuator al tradiţiilor din Cluj şi m-a ajutat să mă simt ca acasă la Filarmonica din Arad.” -mărturiseşte aceasta. În ceea ce priveşte momentele care i-au rămas în suflet şi în minte, spune că îi este greu să aleagă doar unul,  pentru că a trăit clipe extrem de frumoase alături de colegii săi. „Este dificil să alegi un singur moment. Momentele de repetiţie, de exemplu, în care chiar se făcea muzică, se cânta ca la concert, cu aceeaşi dedicaţie şi concentrare.” Îşi aminteşte cu nostalgie de momentele din concertele din ţară şi din străinătate, când publicul se emoţiona până la lacrimi şi „ne emoţionam şi noi în aceeaşi măsură”, dar şi de anul 2004, când, un alt maestru al baghetei, Iosif Conta, a scos-o în faţa publicului, după un concert şi i-a mulţumit prin cuvinte extrem de frumoase pentru că a pregătit corul. A fost un şoc pentru ea, fiindcă nu se aştepta. „Am rămas interzisă pentru am mai făcut acest lucru, am mai pregătit corul şi pentru alt concerte şi nu a reacţionat aşa.” De asemenea, se gândeşte cu plăcere şi bucurie la colaborările cu Ion Alexandru şi mulţi artişti de renume, pe care, cu siguranţă, nu o să le uite niciodată. „Foarte multe lucruri frumoase, prime audiţii...”  Referitor la proiectele de viitor, mărturiseşte că „M-aş bucura să fie nevoie de mine în continuare, să fiu de folos corului, care este ca o familie pentru mine.”

Sursa: Observator.info