Sute de arădeni au ciocnit, în week-end, la Gyula, pahare de pălincă adevărată,... de încârnit cuiul, în cadrul Festivalului de Gastronomie şi de Pălincă, al treilea ca mărime din Europa. A fost şi un fel de demonstraţie publică împotriva crizei economice, dar care a provocat un alt fel de criză profundă şi dureroasă: de fiere! Nu te-ai putut abţine să nu guşti din şunca tradiţională, din ciolanul la tavă, caltaboşul cu orez, cârnaţii cu boia – toate condimentate... ungureşte.
Când spunem că au fost sute de arădeni la eveniment, nu este nicio exagerare. În cortul de 1100 de metri pătraţi, printre tarabele producătorilor de tărie, limba română era limbă oficială a evenimentului. Am întâlnit chiar şi bucureşteni, veniţi la ştrandul renumit din localitate, care au profitat de festival şi nu s-au mai putut dezlipi de lângă proţap şi ţoiul de pălincă.

 

„Băutura asta e medicament! Dacă o miroşi, e ca gemul bunicii. Dacă o guşti, e ca o doctorie!” – explica un producător roşu în obraji, unui client cu privirea înceţoşată, care de altfel nu avea nevoie de prea multe argumente ca să deguste.
Pe platoul din faţa cetăţii, tarabele cele mai căutate au fost tot cele cu mâncare şi băutură. Concerte de muzică, concursuri, întrecere de mâncare la ceaun, tone de dulciuri şi de friptură, cartofi cu ceapă prăjită, şniţele cât tava, pui la rotisor, hălci de carne din care s-ar sătura o familie numeroasă: aceasta a fost oferta organizatorilor, pentru 800 de forinţi pe zi (12 lei, care conţineau şi biletul la concertul celor mai importante formaţii de muzică uşoară şi muzică populară din Ungaria), cât costa intrarea. 

 

Nu mai puţin de 707 producători de pălincă, inclusiv din România, Serbia, Croaţia, Slovenia, Ucraina, Austria şi... Australia, şi-au etalat marfa. Degustătorii, amatori şi profesionişti, care şi-au luat treaba în serios, au venit la festival pe o cărare şi au plecat... pe trei! Ca să vă faceţi o impresie despre ce înseamnă „cultul tăriei” la vecinii noştri: anul trecut, în Ungaria, au fost aruncaţi pe piaţă 700 000 de hectolitri de pălincă, echivalentul a şapte litri pentru fiecare locuitor al ţării, indiferent de vârstă! Apropo, pentru cei interesaţi au fost şi firme care au expus linii tehnologice pentru fabricarea pălincii. Utilajele din cupru, despre care specialiştii spun că sunt ultimele modele în materie de preparare artizanală, pot costa cât o maşină de lux. Iar un program de contabilitate a unui producător de pălincă era, la ofertă, 100 000 de forinţi (350 de euro).
Organizatorii spun că ar fi contat pe o participare mai masivă şi din România, mai ales din Arad şi Bihor, zone cu tradiţie în producerea băuturii de bună calitate, dar Paştele Ortodox i-a ţinut acasă pe mulţi dintre potenţialii expozanţi. „Aradul, mai ales în zonele montane, unde se produce o ţuică de prună de prima calitate, are un mare potenţial, şi ne face oricând plăcere să îl comparăm în concursuri cu szilvapalinka produs la noi (chiar dacă, aşa cum se ştie, aici e patria pălincii de prună şi nicăieri altundeva!)” – ne-au declarat organizatorii cu un licăr de mândrie patriotică şi diverse alte licăriri în ochi...



Un lucru este extrem de interesant şi merită nepărat remarcat: deşi a fost un chiolhan cu multă băutură şi muzică, totul s-a încheiat vineri şi sâmbătă la ora 24 iar duminică la ora 22, fără scandaluri publice, fără gălăgie, bătăi, cântece nocturne pe străzile oraşului. Şi mai ales fără ca petrecăreţii să fi deşertat pe pereţii caselor din jur o parte din cantitatea de băutură ingurgitată cu câteva ore în urmă... Concluzia? Păcat că nu au fost şi mai mulţi arădeni şi mult mai multe autorităţi de la noi, să vadă cât de bine se poate organiza un astfel de festival şi cât de bine te poţi simţi în limitele decenţei!

 

 

Sursa: Observator.info