Misiunea unui preot în ziua de azi e mult mai complexă decât s-ar părea la prima vedere. Cine crede că totul se rezumă doar la o slujbă de sărbători sau liturghie duminicală – se înşeală. Scurtul dar pilduitorul dialog pe care care l-am avut cu tânărul şi dinamicul părinte al comunităţii ortodoxe din Olari, Călin Dragoş - ne-a făcut - în pofida acestui scurt răstimp, să reconsiderăm lucrurile, să le reaşezăm în funcţie de importanţa lor în sufletul şi viaţa noastră. Sfârşitul acestei convorbiri duhovniceşti s-a terminat în turla frumoasei biserici ortodoxe, admirând noul clopot fabricat manual în Germania şi care întregeşte prin tonalitatea sa unică, celelalte dangăte ale clopotelor existente.


Mai rar sau din ce în ce mai rar vezi un „preot de ţară” - expresia e perimată – adevărat, mediator neclătinat al neputinţei omeneşti către spaţiul divin. Cum dureros de multe exemple contrazic aceasta, cu atât mai mult – omul din faţa noastră, preotul Călin Dragoş contrazice drastic linia decadentă din rândul oamenilor în sutană. Nu credeam că mai există preoţi cu sufletul deschis către Dumnezeu care chiar cred în misiunea lor, înţelegându-şi rostul trudnic pe pământ prin veghea permanentă şi specială pe care o au asupra credincioşilor. Părintele din Olari este omul care-ţi dă un sfat bun şi-ţi înseninează sufletul fără să ceri, vorbindu-ţi mereu în pilde, zâmbind, (re)curăţindu-se odată cu cel pe care-l tămăduieşte sufleteşte. Cel mai bine se simte în spaţiul său de lucru duhovnicesc, biserica – locuinţa sa de suflet. „Sunt multe bucurii dar şi mai multe tristeţi legate de această trudă duhovnicească... Vremurile de azi, pline de rele văzute şi nevăzute au scos omul din biserică şi sufletul din liniştea lui, aruncându-l în ispite şi încercări peste măsură. Este rolul nostru, al preoţilor, să aducem lumină acolo unde este îndoială, boală şi întuneric. Cel mai trist este când vezi biserica goală... Nici măcar sfânta liturghie nu adună prea mulţi credincioşi şi acest lucru doare...” Totuşi, părintele Dragoş este un luptător, aşa cum cere misunea oricărui ostaş al Domnului. „Stau de vorbă cu oamenii, le ascult păsurile, dar înainte de asta i-am învăţat să-şi deschidă sufletul, să considere biserica uşa deschisă a Domnului spre sufletul lor, al celor care au nevoie de El. Şi cine nu are nevoie  de Dumnezeu?!”
Familia Perner face clopote de peste 300 de aniPărintele nu ne-a chemat, însă, pentru astfel de discuţii lungi şi „grele”, ci ca să ne arate - cu ochii strălucind de bucurie noul clopot adus din Germania, cel care completează atât de fericit celelalte tonalităţi ale clopotelor din turla bisericii. „Am avut nevoie de încă un clopot care să sune altfel decât celelalte, dar care să le şi completeze, astfel că atunci când se trag toate – sunetele se îmbină armonios, iar rezultatul sonor este superb. Sufletele sunt mişcate de armonia sunetelor, iar clopotele, atunci când sunt bine armonizate – ajung să străpungă gheaţa inimii. Uneori, dangătul clopotelor te înfioară şi îţi aduc aminte de cer... Aveam de gând să mai aduc un clopot, dar unul cu totul special, aşa că am particpat în luna aprilie la Târgul bisericesc din Bucureşti; am reuşit să intru în legătură, printr-o adresă cu un fabricant celebru din Germania; familia lui Rudolf Perner din Passau face clopote din generaţie în generaţie de peste 300 de ani! Nu am mai stat pe gânduri, m-am dus până în Germania şi am văzut cu ochii mei cum a luat naştere clopotul care acum răsună atât de frumos pentru Olari!” Promitem o poveste de excepţie a clopotelor ce se nasc din mâinile acestui neamţ, devenit tot mai căutat în România şi care a lăsat deja clopote pentru eternitate în mănăstiri renumite din ţară, acum, iată şi la Olari! Am văzut pe... telefon filmul naşterii clopotului din faţa noastră şi putem spune, fără exagerare că apariţia lui din lava incandescentă e urmărită de meşteri cu cea mai mare încordare, precum naşterea unui copil!De adăugat că banii pentru clopot au fost donaţi de Marius Ştefan Muscă, fiul cel mare al primarului din Olari. 

Sursa: Observator.info