Un exemplu pentru toate mamele. Când altele îşi abandonează copiii, ea a înfiat unul. În ciuda situaţiei financiare critice, Loredana a avut curajul să crească un copil care nu este al ei, însă pe care îl iubeşte mai mult decât propria-i viaţă. Loredana Bacan, mama adoptivã aAndreei nu ezitã sã se mândreascãcu fata ei, arãtând tuturor pozeleºi diplomele Andreei  Loredana Bacan s-a născut într-o familie numeroasă, cu 13 fraţi, în judeţul Botoşani. A avut însă ghinionul ca la vârsta de 8 ani să fie abandonată într-o casă de copii, din cauza neajunsurilor din familie. A crescut fără afecţiunea părinţilor, a îndurat certurile şi bătăile din orfelinat. Pentru că nu a mai rezistat, a fugit din casa de copii şi s-a refugiat la sora ei din Braşov, care se căsătorise încă de la vârsta de 14 ani. „Am fost o familie dezorganizată şi niciodată nu am avut ocazia să ne întâlnim toţi cei 13 fraţi, decât separat. Viaţa mea e un adevărat roman şi mi-e greu să fac un rezumat, dar important e că am reuşit să trec peste toate greutăţile fără să fur, să mă prostituez sau să dau în cap la cineva. Pot să merg cu fruntea sus pe stradă...”, spune Loredana.Părinţilor nu le reproşează nimic şi nici nu-i judecă pentru faptul că au abandonat-o şi le doreşte chiar multă sănătate. Pentru că nu are foarte multă şcoală, decât 7 clase, femeia a trebuit să lucreze în munca de jos. „ Am colectat fier vechi, dar am lucrat şi în electronică pentru că îmi mergea mintea şi învăţam repede, numai că nu am avut şansa să fac şcoală. Mai târziu am muncit şi la o fermă, în Semlac, timp în care am fost şi căsătorită. În 90 m-am măritat, iar căsnicia a durat 13 ani, după care am hotărât să divorţez”, spune Loredana. În urma căsătoriei nu a rezultat niciun co-pil, pentru că aşa cum susţine Loredana, nu avea ce să-i ofere şi a preferat să nu-l facă doar ca să-l chinuie. Pe Andreea, fetiţa care în prezent îi este fiică cu acte-n regulă, a decis să o înfieze pentru a nu ajunge ca şi ea, într-un orfelinat. „Pentru că am simţit pe pielea mea cum e să nu ai pe cineva aproape, am decis să o cresc eu pe Andreea. Mamei ei naturale i-a fost ruşine cu ea, pentru că a făcut-o din flori şi nu ştie cine îi este tată. Aşa că a  vrut să o abandoneze. Mie nu mi-e ruşine cu ea, ba chiar mă mândresc cu ea, pentru că e frumoasă şi deşteaptă. Cu toate că în prezent are o situaţie financiară bună, mama ei naturală nu îşi ajută fiica cu nimic şi nici măcar nu a vizitat-o vreodată. De fapt nici nu o recunoaşte de fiică. Pentru mine însă ea e totul. Ea îmi dă putere să merg mai departe!”, spune Loredana.De la vârsta de 3 luni, Andreea a fost crescută de Loredana, iar la 1 an a devenit fiica ei cu acte în regulă. Nu i-a lipsit nimic, iar Loredana i-a oferit tot ce n-a avut ea vreodată şi şi şi-a dorit o viaţă întreagă.Înainte să ajungă la Căminul Social, unde simte că este ocrotită şi înţeleasă şi unde are un acoperiş deasupra capului, Loredana a fost nevoită să stea prin mai multe adăposturi de noapte împreună cu micuţa ei. I-a fost greu, pentru că în acelşai timp a trebuit să şi muncească. Ar fi avut de ales: să dea fata într-o casă de copii, însă ar fi fost ultimul lucru pe care l-ar fi făcut.În prezent, femeia este în căutarea unui loc de muncă şi este gata să presteze orice muncă, în orice domeniu, numai să aibă ce pune pe masă micuţei. „ Pentru că am doar 7 clase îmi este mai greu să-mi găsesc ceva de lucru, dar sunt dispusă să muncesc orice, numai să-mi pot ţine fata la şcoală şi să o cresc cum se cuvine. Nu vreau să-i lipsească nimic. Momentan ne întreţinem din alocaţia ei, din şomajul meu şi din munca pe care o mai fac eu cu ziua”, spune femeia. A ţinut foarte mult să mulţumească Direcţiei pentru Protecţia Copilului pentru ajutorul pe care i l-a acordat.

Sursa: Observator.info