Sărbătoarea vecinilor arată cum se poate face praf o idee bună. Iniţiativa la care s-a raliat administraţia locală este lăudabilă: o sărbătoare, un eveniment care să încerce să clădească puţin acolo unde societatea suferă îngrozitor – la decenţa relaţiilor dintre oameni, la respectul pentru cei din jur, la cooperare, la sensibilitate. Eu mi-am imaginat acest eveniment ca un manifest împotriva mahalagismului şi manelismului, împotriva prostului gust de a petrece la colţ de stradă, în faţa blocului, împotriva zarvei fără rost.  În naivitatea mea, am sperat că Sărbătoarea vecinilor va îndemna la cooperare şi va promova iniţiative generoase. Am crezut că oamenii vor fi încurajaţi să-i identifice pe cei în nevoi, ca să îi ajute. M-am aşteptat ca arădenii să fie încurajaţi să vopsească gardul casei unui vârstnic neputincios, să-i repare acoperişul, să-i bată covoarele. Am crezut că acţiunea se va solda măcar cu realizarea un leagăn pentru copii, că oamenii vor învăţa să nu se încaiere pentru locuri de parcare, să se respecte reciproc. Sărbătoarea vecinilor ar avea sens dacă ar dezvolta empatia – capacitatea de a te pune în pielea altuia – în aşa fel încât să ajute un pic, cât de puţin, la transformarea cartierelor în comunităţi.Ştiu că pot părea naiv, utopic, dar sunt exemple la îndemână. Comunităţile rurale, chiar dacă nu şi-au ridicat gradul de confort urban, au rămas în multe cazuri comunităţi în adevăratul sens al cuvântului. Acolo cooperarea, ajutorul reciproc sunt frecvente. Vecinii lucrează împreună, se sprijină. Oamenilor le pasă (e drept, uneori poate prea mult) de ceea ce cred şi spun vecinii. Nu vor să-i sfideze pe cei din jur, ci vor să-i împace. M-aş fi aşteptat deci ca Sărbătoarea vecinilor să ne amintească de valorile tradiţionale, din păcate uitate.  Autorităţile au avut însă un alt scop. N-au vrut să educe, nici să zdruncine moravurile. Dimpotrivă, au vrut să le gâdile, să satisfacă tocmai acele manifestări care ar trebui inhibate.Sărbătoarea care ar fi trebuit să promoveze decenţa comunităţii s-a transformat într-un iarmaroc de prost gust. O acţiune care se confundă cu reţeta pomenilor electorale din cartiere: taraf, mici, bere, gălăgie, politicieni gata să facă toate poftele chefliilor.Personal, ultimul lucru pe care mi l-aş dori din partea vecinilor ar fi să tragă câte un chef cu mici, bere şi lăutari în faţa blocului. Să transforme buna vecinătate în petrecere de pahar. E o perspectivă care mă sperie, nu mă atrage. Sunt îngrozit că autorităţile îşi propun să încurajeze acest tip de relaţionare între oameni. De aici şi până la nunţi şi botezuri în curturi, printre blocuri, e un pas. Acest tip de acţiuni legitimează muzica bubuitoare din maşini şi apartamente, pe care dacă nu o înghiţi eşti considerat un vecin de toată jena. Transformată într-o petrecere oarecare, Sărbătoarea vecinilor şi-a pierdut sensul. Păcat!

Sursa: Observator.info