Primarul Gheorghe Falcă a convocat o dezbatere-fulger cu societatea civilă şi asociaţia revoluţionarilor pe tema reamenajării spaţiului din faţa Primăriei. Planul administraţiei este de a demola monumentul Revoluţiei din 1989, ca şi statuia lui Vasile Goldiş, urmând ca în urma unor dezbateri publice şi concursuri de proiecte, să fie ridicate alte monumente, în alte spaţii, cu aceeaşi simbolistică.  Reprezentanţii societăţii civile, ai arhitecţilor şi artiştilor plastici au acceptat - cu diverse nuanţe şi comentarii - ideea reamplasării simbolului Revoluţiei. De altfel, ideea generală a dezbaterii pare nu aceea de a primi idei şi sugestii, ci exercitarea unei presiuni asupra asociaţiei revoluţionarilor. Proiectul se loveşte totuşi, cel puţin pe moment, de opoziţia revoluţionarilor care au mulţumit administraţiei pentru intenţia de a ridica un nou monument în alt amplasament dar... şi-au manifestat convingerea că statuia din faţa Primăriei va fi finalizată şi va rămâne pe soclu. Interesant este că, pe parcursul discuţiilor, primarul Aradului a avansat ideea stabilirii unor despăgubiri pentru asociaţia revoluţionarilor, care a finanţat actualul monument. Reprezentantul ziarului Observator a sugerat renunţarea la această idee, care ar putea fi jignitoare pentru oraş şi simbolul Revoluţiei, atât timp cât poate fi percepută ca o mită. Despăgubirea, în opinia noastră, trebuie să fie morală - construirea unui nou monument.
Toţi cei convocaţi ieri la dezbaterea despre oportunitatea mutării monumentului Revoluţiei au criticat faptul că au fost anunţaţi cu doar câteva zeci de minute înainte, fără a fi informaţi asupra subiectului de discuţie. „Aceasta este o improvizaţie a unui dialog care necesită pregătire. Lucrurile astea trebuie făcute mai aşezat, mai partenerial”, a ţinut să sublinieze pentru început reprezentantul „Arad ID”, Dan Artimon. Dovadă a faptului că totul a fost făcut cu precipitaţie a fost şi absenţa din sală a viceprimarului responsabil de cultură, Le-vente Bognar. Primarul Aradului i-a informat pe cei prezenţi de faptul că lucrările de modernizare a transportului urban au ajuns în piaţa din faţa primăriei, iar în acest an se vor împlini 20 de ani de la Revoluţie. Drept urmare, ne-am găsi în faţa unei situaţii de genul „acum ori niciodată” în privinţa unei decizii legate de mutarea monumentului. Cu această ocazie, Gheorghe Falcă a fluturat în faţa audienţei planurile trasate pe hârtie asupra Parcului Eminescu, locul unde ar putea să fie mutat monumentul. „Să-i rugăm pe cei de la Asociaţia Revoluţionarilor să ne ajute să modernizăm municipiul”, a încercat primarul să-i sensibilizeze pe cei prezenţi şi să pună totodată presiune pe Asociaţie. Reprezentanţii acesteia, Attila Duka şi Gheorghe Curta, nu s-au lăsat înduioşaţi şi nici copleşiţi de un eventual sentiment de vinovăţie. Duka a evocat anul 1998, când Asociaţia a făcut sacrificii pentru ridicarea actualului monument, fără niciun ajutor din partea autorităţilor, scoţând bani din resursele proprii. Toţi cei care au luat cuvântul au fost de acord cu un lucru: actualul monument, care este, în fapt, neterminat, nu se ridică, din punct de vedere estetic, la înălţimea evenimentului pe care ar trebui să îl marcheze.  Arhitectul Dumitru Şerban: „Elementul nu corespunde cu piaţa, aşa cum nu corespunde nici statuia lui Goldiş, o ruşine realizată de un sculptor din Bistriţa. Universitatea ar trebui să şi-l ducă în curte. Revenind la monument... acesta nu poate reprezenta Revoluţia. Este prost executat, din materiale proaste. Nu este un monument demn de un for public. Ar trebui poate luată legătura cu asociaţiile din Timişoara, care zilele astea depun proiecte la Primărie. Am putea să expunem împreună la galeriile Delta imagini de la Revoluţie”. Doru Chişbora, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din Arad, şi-a expus opinia de specialist: „Din punct de vedere artistic acest monument nu are valoare şi calitate. Este prost dimensionat şi nefericit amplasat între două linii de tramvai. Funcţional, nu are menirea de a fi zărit, printre două tramvaie. Trebuie să poţi ajunge la el, să ai un spaţiu unde să poţi să te reculegi. Amplasamentul actual nu răspunde acestor deziderate”. Şi Claudiu Cristea, prezent în calitate de reprezentant al asociaţiilor „Mişcarea Arădeană” şi „Miloş Cristea”, a fost de acord cu faptul că „trebuie să dăm o dimensiune corectă monumentului”, cea din prezent demonstrând „o sărăcie de reprezentare”. Cristea a menţionat de asemenea că trebuie lăsată deschisă dezbaterea despre redarea centrului spaţiului social. „Să redăm bulevardul arădenilor, nu traficului”. În ceea ce priveşte reamplasarea sau amplasarea unui nou monument, a cerut să fie analizată mai bine noua locaţie. Şi Bujor Buda, preşedintele „Pro Urbe”, a susţinut ideea reamplasării: „Acesta nu e un loc de pietate. Dacă vreau să pun o floare, mă fluieră poliţia. Eu aş face o placă de marmură, îngrădită, iar monumentul l-aş face altundeva, într-un loc cu verdeaţă. Monumentul să nu fie însă realizat la întâmplare, în grabă, acum ori niciodată!”. Flavius Ghender, redactor-şef la „Observator arădean”, a ridicat în acest context problema plăcuţei de la fostul stadion „Vagonul”, care deşi a fost promisă pentru a marca primul meci de fotbal din România, aceasta nu a fost amplasată până acum. Cei doi reprezentanţi ai Asociaţiei Revoluţionarilor au încheiat discuţia în mod ferm: statuia rămâne acolo unde este, dar sunt necesare fonduri pentru terminarea ei, aici fiind aşteptată Primăria cu o mână de ajutor! „Cu timpul monumentul va fi apreciat la adevărata lui valoare”, a declarat Gheorghe Curta.

Sursa: Observator.info