Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei a realizat o analiză cu privire la timpul pe care îl petrec elevii la şcoală, dar şi la cât chiulesc şi din ce cauză. Analiza s-a făcut atât printr-un sondaj de opine în rândul elevilor cât şi al cadrelor didactice. Profesorii sunt de părere că programa şcolară este prea încărcată însă nu cred că soluţia ar fi tăierea orelor ci prelungirea orarului cu încă o zi. 

Conform studiului, elevii din clasele a VIII-a şi a XII-a stau la şcoală, aproximativ opt ore pe zi (incluzând pregătirea de plecare la ore şi drumul spre şcoală). Cele mai solicitante zile ale săptămânii – la şcoală, sunt zilele de luni şi miercuri (mai mult de 9 ore pe zi), iar cea mai redusă valoare a timpului şcolar este înregistrată în ziua de vineri. Elevii stau acasă aproximativ 5 ore şi jumătate, ceea ce este mai puţin decât spune programa şcolară. Din acelaşi studiu rezultă că liceeni stau mai puţin la şcoală decât elevii din gimnaziu. Elevii spun că orarul şcolar este încărcat, iar în unele zile din săptămână, foarte încărcat. Şi părerea profesorilor este asemănătoare cu cea a elevilor. Diriginţii au spus că, pe parcursul unui semestru se înregistrează aproximativ 22 de absenţe pentru un elev dintre care jumătate sunt nemotivate. Elevii spun că aceasta se întâmplă din cauza unor probleme de sănătate, din cauza oboselii dar şi pentru că nu au reuşit să înveţe sau nu şi-au făcut temele pentru o anumită materie. Unul din zece elevi spune că nu s-a dus la o anumită materie pentru că nu a fost interesat de ea. Profesorii chestionaţi spun că o posibilă soluţie ar fi revizuirea programei şcolare, 25% fiind de părere că numărul de ore ar trebui redus, dar nu printr-o tăiere a unor materii ci prin prelungirea programului şcolar de la cinci la şase zile.Am cerut părerea inspectorului şcoalar general, Eugenia Groşan, pentru a afla cum vede posibilitatea extinderii programului şcolar – „Nu văd o soluţie în prelungirea săptămânii de muncă la clasă de la cinci la şase zile, nici nu cred că asta i-ar ferici pe elevi, pe dascăli sau pe părinţi. Cantitatea lipsită de calitate nu reprezintă un deziderat în educaţie. Dar o organizare riguroasă a programelor şcolare în sensul pedalării pe esenţial, o atentă, continuă şi flexibilă adaptare a educatorului la nevoile şi specificul educabilului, perseverenţa şi, până la urmă, harul pedagogic sunt factori cu pondere în progresul şcolar. Mai mult decât ar putea să facă orice restructurare, am putea face, individual, fiecare dintre noi, dacă ne-am ales această profesie şi dacă avem vocaţie. Atât timp cât nu  se petrece o schimbare în noi, vorbim inutil. Aşadar, pledez în primul rând pentru dăruire. Necondiţionată.”

Sursa: Observator.info