Mizerie la tot pasul, miros care „îţi mută nasul”, boschetari care dorm pe jos şi tot felul de personaje dubioase. Aşa arată Gara mare din Arad.  Condiţii care lasă de dorit şi care par să nu intereseze pe nimeni din cei care ar trebui, ci doar pe călătorii care se gândesc cu groază dacă trebuie să stea câteva minute în locul cu pricina pentru a aştepta trenul. Asta pentru că tot ce ţine de gară arată pur şi simplu infect. De la intrare şi pasajul dintre peroane, peste tot zugraveala este scorojită de trecerea anilor, iar pavimentul este sărit şi murdar.
Miros de urină şi mizerie la tot pasul, descrierea perfectă a găriiAm mers într-o „plimbare” prin gară şi ce am găsit acolo este greu de imaginat. Asta pentru că încă de la intrare un grup de boschetari care trageau cu foc din aurolac ne-au întâmpinat cu o privire confuză, doi copii stăteau zgribuliţi de frig pe bordură, îmbrăcaţi mult prea sumar pentru vremea de afară şi oamenii grăbiţi să iasă din clădirea cu pricina îşi făceau loc printre grupurile de cerşetori. Ne-am luat inima în dinţi şi am continuat periplul prin „minunatul” loc. Odată intraţi ne-au atras atenţia nişte boschetari care dormeau nestingheriţi într-un colţ şi care par să nu aibă niciun fel de problemă cu mizeria şi condiţiile existente în gară (ceea ce nu putem spune şi despre călătorii care trec pe acolo). Mai departe am mers către tunelul care face legătura între peroane, „tunelul groazei”, cum este numit de mulţi. Aici am găsit nişte pereţi scorojiţi, plini de graffitti cu mesaje mai mult sau mai puţin decente şi un miros de urină, greu de imaginat, care ne-a izbit încă din prima clipă. Am avut impresia că ne aflăm la o groapă de gunoi, ceea ce probabil au crezut şi cei care nu s-au mai putut abţine şi au considerat de cuviinţă că este foarte igienic să transforme locul respectiv într-o toaletă publică, prin care sunt nevoite să treacă zilnic câteva zeci de persoane.Nu am renunţat şi ne-am îndreptat spre zona peroanelor unde să nu credeţi că este mai bine. Aceleaşi condiţii insalubre, aceeaşi mizerie şi aceiaşi boschetari completează şi aici peisajul. Nu ne-a venit să credem când am văzut că liniile de la peronul 5 aproape că nu se mai văd, fiind acoperite de tot felul de bălării. Oricum, nu am putut să nu remarcăm faptul că au fost amplasate coşuri de gunoi la tot pasul. Că nu ţine nimeni cont de ele este partea a doua. Oamenii se pare că preferă să arunce mizeria pe jos decât în tomberon. Şi de ce ne mai mirăm atunci când se spune că avem o gară mizerabilă? Chiar aşa e. 
Nici în tren nu e mai bineLa fel ca cele din gară sunt şi condiţiile din majoritatea trenurilor, mizerabile. Spun asta pentru că nu n-am putut abţine să nu urcăm într-unul din trenurile care staţionau în gară. Ce am găsit acolo greu se poate explica. Un miros care ne-a obligat să ţinem respiraţia, straturi de mizerie unsuroasă, geamuri prin care nici nu are rost să te chinui să vezi ceva fiindcă e imposibil şi scaune sfâşiate de „binevoitorii” care probabil se plictisec în timpul călătoriei, cam asta am găsit pe coridorul trenului şi în compartimente. Unul din lucrurile care ne-a făcut să ne pară rău că am urcat în trenul respectiv este...toaleta, dacă poate fi numită aşa. Chiar la intrare, o cămăruţă, cu un WC peste care au trecut ani buni fără să fie curăţat ne-a sărit în ochi. Mare greşeală am făcut că ne-am apropiat mai mult decât trebuia de locul cu pricina care pare greu de crezut că este folosit de cineva. Rugina, praful, gândacii şi putoarea sufocantă provoacă greaţă oricui se apropie mai mult de un metru. Cam aşa s-a încheiat „promenada” prin gara arădeană. Am plecat de acolo cu un gust foarte amar, cu o imagine dezolantă tipărită în minte, cu un loc în care boschetarii şi aurolacii sunt în largul lor şi cu mirosul de urină şi gunoaie care ne-au marcat.

Sursa: Observator.info