Conform unor vânzători de lubeniţă, consumul acestui fruct zemos a devenit un lux pentru arădenii afectaţi de criza economică. Din ce ne-au spus ei, vânzările sunt mult mai slabe decât anul trecut, când auzeam de criză doar de pe la televizor. Acum, arădenii par a se uita şi la cei şase-şapte lei pe care trebuie să îi dea pe o lubeniţă în jurul a patru kilograme.  Preţ convenabil şi consideraţii despre crizăCumnatele Persida şi Maria Plujar sunt din comuna Felnac şi vin la Arad cu lubeniţă de foarte mulţi ani. „Slabă vânzare pentru că nu are lumea bani. Investiţa e mare, dar mulţi oameni sunt şomeri şi atunci de unde să dea bani pe lubeniţă?  Lucrăm în pierdere, dacă celor care cumpără nu le merge bine, aşa şi nouă.”,  a spus Persida Plujar despre dificultăţile pe care trebuie să le învingă. Conform acesteia, vânzările sunt la jumătatea anului trecut, iar lucrurile sunt agravate şi de condiţiile în care sunt nevoiţi oamenii să-şi comercializeze produsele. „Taxa este de 17 lei pe zi şi stăm aici în soare, cu marfa pe jos. Nu-i de vină administratorul, ci ăia de la sfat (Primărie, n.r.).  Vin în piaţă de când am avut 25 de ani, acum am 69, şi pot să zic că ne-a mers foarte bine până anul acesta. Se cunoaşte criza, omul nu are bani”, a continuat Persida Plujar. Cumnata Maria are o opinie puţin mai moderată, în sensul că pentru ea, vânzările merg „într-o zi mai bine, în altă zi mai prost”. Preţul unul kilogram de luubeniţă este de 1,5 lei, pe când pepenele se vinde cu 2,5 lei kilogramul, tarifele putând fi găsite în toată piaţa, În consecinţă, avem de ales doar între calitatea produselor. „Preţul este convenabil pentru că avem cheltuieli cu benzină, oameni, apă şi tot aşa”, ne-au  mai explicat cele două femei. Pe lângă Felnac, şi comuna Macea este reprezentată în Piaţa Catedralei de câţiva vânzători de lubeniţă. Dan Măgureanu ne-a spus că nu se poate plânge de vânzări, „deşi trec cel mai bine lubeniţele mici. Parcă anul trecut au fost mai mulţi bani , se cumpărau şi cele mai mari. Acum e stresul ăsta de televizor cu criza. Preţul este dictat de abundenţa de marfă. Este ca şi în economie, relaţia dintre cerere şi ofertă”, a explicat Dan Măgureanu.
Seceta a copt mai repede fructele, iar pe vânzători i-a adus mai repede în piaţăMajoritatea comercianţilor au apărut în piaţă în jurul datei de 20 iunie, deoarece „atunci s-au copt. Noi i-am pus mai înainte şi s-au copt mai repede”, ne-a explicat una dintre cumnatele Plujar. Seminţele au fost puse în pământ încă de prin luna martie, iar până în iunie oamenii au trebuit să le asigure protecţie şi apă. Maria Plujar, de exemplu, ne-a spus că are „3000 de lubeniţe la tunel şi 2500 la liber”. În aceeaşi situaţie este şi Dan Măgureanu, cel care ne-a spus că vinde lubeniţă de aproximativ două săptămâni. „Nu este producţia aşa ca în alţi ani pentru că a fost afectată de condiţiile climatice, noaptea a fost frig şi apoi secetă”, ne-a spus acelaşi Dan Măgureanu.

Sursa: Observator.info