Calul (equus caballus) este în mod sigur cel mai inteligent şi iubit animal, cel mai aproape de om şi de nevoile sale, de-a lungul mileniilor. Frumos, statuar, sensibil, puternic, util, fidel – calităţi ce lipsesc cu desăvârşire (prea) multora dintre cuvântători. Este animalul care corespunde oricărei vârste, de la copii şi până la bătrânul obosit, sprijinindu-şi nădejdea zilelor grele de acest străjer blând şi ascultător, harnic şi deloc păgubitor. Produs al unei evoluţii milenare, calul a tras din greu la truda câmpului, fiind, totodată şi singurul animal folosit în înfruntările armate. Puterea, vitejia, inteligenţa şi fidelitatea sa a dus la ridicarea a mii de statui ecvestre pe întregul pământ. Cuvinte sărace pentru a exprima bucuria şi tristeţea care ne-au cuprins vizitând Depozitul de Armăsari din Arad.

Depozitul de Armăsari Arad, un spaţiu insuficient pentru proodusul excepţional care „zace” aici – armăsari de cea mai bună calitate – atât pentru montă publică, dar mai ales pentru sport, bijuterii cu pielea de mătase neagră, albă, sură, maro. Văzându-i, e imposibil să nu-ţi aduci aminte de cărţile copilăriei, unde, musai – găseai desenat un căluţ ochios, nărăvaş şi zâmbitor... În Depozit se munceşte din greu încă din zori: se adună baloţii de paie, se curăţă grajdurile, se scot caii la antrenamentul zilnic – în special acum când sunt în pragul unui nou concurs. Grajdurile sunt adăpostite într-un spaţiu natural de excepţie, plin de vegetaţie specială. Te simţi ca într-un mic paradis, cu un strop de lac plin cu răţuşte (mute) albe şi mândre, salcii-mpletitoare, meri, o mică arteziană într-un cadru pietros, un porumbar, alei umbrite de arbuşti ornamentali înalţi cu fruct aromat. Purificat de mizeriile lumii de-afară, pătrunzi în lumea fantastică a cailor, necuvântătoare splendide, eroi de poveşti nemuritoare – crescuţi în deplină armonie cu omul. Minunata privelişte ne este întreruptă de veterinarul Milivoi Milin, care ne „preia” la birouri. Aici discutăm cu antrenorul Aurel Cioban, împătimit fără scăpare de meseria nobilă, dar deloc uşoară. Vorbele sale scurte, abrupte, ascund blândeţea şi îndelunga răbdare a omului care transformă calul sălbatic, nărăvaş, într-un animal blând, ascultător, reconfortant, performant.   „Iubesc caii de la 10 ani!”Omul nu pare obişnuit cu vorba multă. Munca şi vorbele sale puţine dar ferme se adresează zilnic, de ani întregi, cailor. „Am fost atras de cai încă de când aveam vreo 10 ani. Pe vremea lui Ceauşescu CAP-urile erau pline de cai. Stăteam prin apropiere, aşa că le dădeam mereu ceva de rumegat, tocmai ca să-i pot observa mai bine şi să ne împrietenim”. Atracţia a devenit din ce în ce mai puternică, până când mângâierile şi vorbele prietenoase au transformat totul într-o profesie de credinţă, peste 30 de ani de muncă alături de cel mai bun prieten al omului, Calul. „Am făcut stagiul militar la Steaua şi am activat la secţia de călărie participând la numeroase concursuri. Apoi, din ’93 am antrenat o echipă privată în Italia, după care am ajuns din nou aici, în Arad. În urma destrămării hipodromului, s-a înfiinţat, după ’80 acest Depozit de Armăsari, scopul fiind ameliorarea rasei cabaline de tip comun, prin montă (gratuită). Avem vreo 60 de exemplare numai pentru reproduceri, dăm animalele la montă, în special pe sate. În rest, avem un lot de 15 cai de sport, folosiţi pentru antrenamente. Sunt exemplare din cele mai bune rase, pur sânge arab, cal de sport românesc, pur sânge englez, lipiţan, furioso, nonius, ardenez, semigreu, huţul. Caii provin din herghelii şi sunt supuşi diferitelor teste înainte de a fi selectaţi pentru activitatea sportivă. Se face o turmă de bază din care sunt apoi distribuiţi în toată ţara pentru montă, unii - alţii, pentru sport. La nivel naţional sunt mai multe herghelii şi depozite de armăsari. Caii sunt folosiţi nu numai pentru montă, dar şi în scop de agrement, plimbări cu trăsura, la care se adaugă lotul de cai antrenaţi pentru competiţii naţionale şi internaţionale”. Şi totuşi, echitaţia românească este în continuă şi nemeritată ceaţă...  
Calul e sensibil, inteligent şi are personalitate Lotul de cai pentru sport este format din exemplare foarte reuşite,cai de rasă pur sânge, nonius, aredenez, cal românesc de sport. Sunt antrenaţi alături de călăreţi, iar munca zilnică e trudnică. Călăreţii sunt sportivi legitimaţi şi se antrenează zilnic în spaţiul destinat acestei activităţi. Cum decurge o zi la Depozit? Muncă susţinută, continuă. Aici programul este non-stop, indiferent că e sărbătoare, sfârşit de an sau orice altceva. Să îngrijeşti un cal înseamnă să-l hrăneşti, să-l adapi, să-l ţesali, să-i asiguri condiţii optime de existenţă, să-l cunoşti ca personalitate şi caracter, zilele proaste şi cele bune, fiţele sau clipele tensionate când orice cal devine periculos dacă nu ştii să te impui şi să foloseşti tonul adecvat pentru a-l calma, cu atât mai mult acest lucru este necesar în competiţii. Atunci când nu ţii cont de starea în care se află calul şi cauţi să forţezi – eşecul e asigurat. Caii se află în grija tehnicianului şi medicului veterinar, a îngrijitorilor, a antrenorului. Avem baza noastră furajeră din care asigurăm zilnic, pe toată perioada anului, hrana animalelor – fân, ovăz, morcovi, etc. Antrenorul Ciobanu vorbeşte plin de pasiune despre prietenii săi de-a viaţă. Doar a încălecat primul cal la vârsta de... 3 ani. „Un cal bun răspunde dresajului după un an de lucru, de antrenament zilnic. Privitor la asta, nici pentru călăreţ treburile nu sunt deloc simple, primele o sută de căzături sunt mai grele, apoi te obişnuieşti!” – zâmbeşte antrenorul. Antrenamentele ţin câteva ore (ieşire în teren, pregătire fizică pentur călăreţi) timp în care  se face şi repaosul activ.  Privim cu invidie cum Laura, călăreaţa lui Orac îl ţesală şi îi tunde frumos coama, pregătindu-l pentru concurs. „Nu-i place zahărul, spune – doar morcovii şi pâinea. E ascultător şi foarte prietenos, dar are şi zile mai proaste”. Tânăra călăreaţă îl priveşte cu drag, iar calul o alintă în stilul său, trăgând-o uşor de bluză. Îl mângâi şi-i privesc ochii frumoşi şi inteligenţi, pielea de mătase, picioarele puternice şi fine, alura de campion. Se simte privit şi nechează puternic, conştient că e admirat şi iubit. Toţi ceilalţi cai nechează unul după altul, cutremurând aerul dulce de fân proaspăt. Par nişte stăpâni blânzi, puternici, curaţi şi buni. Nişte fiinţe inteligente în faţa cărora, eu, ca om – îmi scot pălăria! E timpul, deci, ca echitaţia românească să reînvie în forţă. Exemplare excepţionale avem berechet!
***La sfârşitul acestei săptămâni, sâmbătă şi duminică va avea loc concursul hipic de toamnă la care vor participa cai şi călăreţi din Arad, Bihor, Cluj-Napoca, Timiş şi Ungaria. Sâmbătă se va desfăşura proba de obstacole de la ora 10, iar duminică de la ora 11, proba de atelaje. Intrarea este liberă.  
Iată şi numele a câtorva cai frumoşi şi campioni: Ovidiu, Orac, Otac, Parâng, Petruţ, Santiago, Maxim – alături de câţiva călăreţi sportivi, Laura Lovas cu calul Orac, Carmen Bunaciu cu calul Ovidiu, Adrian Sima, Lucian Găleancu, Irina Bujan. Cel mai bun cal pentru dresaj –lipiţan; calul cel mai puternic pentru tracţiune – ardenez; calul cel mai temperamental – pur sânge arab şi pur sânge englez, calul cel mai sensibil şi educat. România şi Albania sunt singurele ţări europene fără hipodroame.

Sursa: Observator.info