Gheorghe Laiu (51 ani) din Arad este spaima imobilului din piaţa A. Iancu nr. 10. Impresia e cu totul alta, atunci când stai şi-i asculţi povestea pentru prima datã. Pare liniştit, dar foarte persuasiv în vorbe, un „atoateştiutor” ce nu trebuie contrazis, un tip decent, oarecum şocant îmbrãcat, trãdând spaţiul de domiciliu pe care-l locuieşte de vreo juma’ de an, pivniţa. Povestea vieţii sale, spusã în fraze rupte – (de)ruleazã ghemul încâlcit al unei vieţi compromise încã de la început. Dupã zeci de ani, a ajuns pe nisipuri mişcãtoare, îndepãrtat de familie, scos din casã, cu dosare penale la poliţie, extrem de violent şi agresiv atunci când scapã de sub control, acuzat de furturi, condamnat, eliberat condiţionat, bolnav psihic cu acte în regulã. Este totuşi un om, nu ca oricare altul, ci foarte special şi tocmai de aceea a venit timpul ca întreaga sa nelinişte sã-şi gãseascã un loc. Poate definitiv.
Felicia R.Gheorghe
„Nu avea dreptul sã mã scoatã afarã din casã!”Laiu a ajuns într-o casã de copii, alãturi de ceilalţi doi fraţi, dupã ce tatãl a fost cãlcat de tren, iar mama, femeie simplã şi sãracã nu a avut cu ce sã-i creascã. A crescut  printre strãini, rupt de familie. La urmã a ieşit, a fãcut o meserie şi s-a însurat cu Estera, o femeie frumoasã cu care are un fecior. Au stat 26 de ani împreunã, dar în urmã cu doi ani, femeia a divorţat. Nu intrãm în amãnuntele unei cãsnicii terminate, pentru cã sunt multe de spus, iar adevãrul se descâlceşte greu, poate chiar inutil. Problema cu care Laiu a venit la redacţie, însã, se leagã de de faptul cã a fost scos afarã din casã de cãtre fosta soţie. „M-am trezit cu hainele în bagaje, iar bagajele stivuite în faţa casei. De ce ?! Cu ce drept?! – ne întreabã. Într-adevãr, am divorţat, dar suntem ambii chiriaşi ai unei locuinţe revendicate de proprietar. Atâta timp cât ea stã în acel imobil, acelaşi drepturi le aveam şi eu, cu atât mai mult cu cât contractul de casã e fãcut pe numele meu!” Cautã sã fie cât mai concis şi minuţios în ceea ce spune. „Cum e posibil sã dormi afarã pe bãnci, în parcul din faţa imobilului în care ai locuit atâţia ani, doar pentru cã fosta soţie nu vrea sã-ţi mai dea drumul în casã?! Pãi ştiu şi de ce: pentru cã şi-a gãsit un alt bãrbat. Estera are probleme cu sexul la 45 de ani! Chiar nu înţeleg. I-am spus cã acum sexul a trecut pe planul doi, copilul primeazã! Dar n-am avut cu cine. De fapt, a cãlcat de mai multe ori strâmb în cãsnicie şi am iertat-o de fiecare datã. Pãi atunci de ce sã nu calc şi eu dacã ea a dat tonul?!” Vârsta sa denotã cã mai trebuia sã lucreze câţiva ani buni, dar Laiu spune cã este în pensie de boalã. Este suferind psihic.
„...disponibilizãrile au fãcut (prea) multe victime, printre care şi eu!” Acesta pare a fi fost motivul pentru care omul este posesorul unui certificat medical eliberat de LSM. Medicul specialist l-a diagnosticat sever: tulburare schizo-afectivã de tip depresiv. „Am lucrat ca electrician la vagoane mulţi ani. Prin anul 2000 s-au fãcut disponibilizãri, aşa am fost şi eu dat afarã. Am fost extrem de stresat şi am vrut sã dovedesc, timp de doi ani, cã sunt bun, cã nu sunt un om terminat, doar nu aveam decât 42 de ani... Totuşi, nu am reuşit nimic din ceea ce mi-am propus...”. Dupã eforturi susţinute însoţite de eşecuri repetate, Laiu a clacat. De atunci este considerat bolnav psihic şi obligat sã ia tratament specific bolii, la care s-au adãugat şi câteva internãri. Viaţa de familie a degenerat, astfel cã în martie 2007 s-a pronunţat divorţul, cireaşa de pe tort a dezastrului sãu moral, psihic, fizic, material şi existenţial. Ne aratã mândru, douã fotografii: fosta soţie şi fiul de 27 de ani. Sunt singurele sale averi de care nu se mai poate atinge... „...of, Doamne, Dumnezeule, ce om!”Imobilul cu nr. 10 din Piaţa A. Iancu. În casa foştilor socrii aud o poveste lungã, obositoare, dureroasã. „Îl cunoaştem pe Laiu de când era în casa de copii – spune Maria Mihoatã. S-a împrietenit cu bãiatul meu care mergea pe-acolo la şcoalã şi aşa a ajuns sã intre în casa noastrã. Cãsãtoria cu Estera am privit-o ca pe o nenorocire neaşteptatã; habar nu am avut cã ei umblã împreunã. În fine, a luat-o pe fugã, fãrã voia noastrã, s-au mutat în gazdã, apoi s-a nãscut nepotul nostru, Adi. Ne-am împãcat, aşa era normal - voiam sã fie bine în familie. Am vãzut, însã, cã treburile nu merg bine, dar fiica mea, fire foarte rãbdãtoare, nu mi-a spus niciodatã nimic despre infernul în care trãia cu el. La 2 ani am luat nepotul şi l-am crescut noi, bunicii, tocmai pentu cã ei erau ocupaţi, el era extrem de sever, iar copilul era mereu speriat. Dupã un timp, soţul meu a vorbit cu şefii de la vagoane - acolo unde a lucrat şi el - sã-i dea ginerelui locuinţa rãmasã liberã în curtea noastrã şi aşa s-au mutat aici.” Soţii Mihoatã au multe, foarte multe de spus despre comportamentul deraiat al unui om cu care convieţuirea era un adevãrat calvar. „Venea acasã cu tot felul de amici, cheltuia banii cu ei, nu dãdea nimic în casã, iar la copil nici mãcar de-un bilet de tramvai, ce sã mai spun atunci de întreţinerea la facultate?! A bãtut-o de multe ori pe fiica noastrã, dar ea a tãcut şi a rãbdat 26 de ani...”
Ameninţãri cu moarteaÎn urmã cu doi ani, inevitabilul s-a produs: Estera a divorţat şi a pãrãsit apartamentul. Un an. În tot acest timp, casa a fost la dispoziţia bãrbatului care a adus acolo boschetari, degradând totul la maxim. Bea, fãcea scandal, îşi ameninţa şi teroriza vecinii (cât mai crunt cu putinţã). Totul a culminat cu lovirea unui om al legii. „Avea pistol şi ameninţa pe toatã lumea cu el, ba chiar şi o sabie japonezã; se îmbrãca în costum de judo, ieşea în stradã şi fãcea figuri din alea... O ameninţa şi pe fiica noastrã cu cuţitul pe care-l ascuţea în fiecare searã şi-l punea apoi sub pernã. Mie – relateazã  Maria Mihoatã – mi-e fricã îngrozitor de el. M-a urmãrit de multe ori pe stradã,  şi pe nepoţii mei de la fiica cealaltã, mai micã. Îi pândea dupã stâlp, când aceştia se duceau la şcoalã. Copiii s-au speriat de el, avea ochelari de soare şi o glugã pe cap. Are şi un laţ, un fel de cablu cu care umblã pe stradã sã strângã pe careva de gât... Depinde în ce stare se gãseşte... La începutul acestei sãptãmâni a venit din nou în curte şi a ameninţat-o pe fiica noastrã cã-i taie gâtul pentru cã era cu prietenul ei în casã! Neapãrat trebuie fãcut ceva cu acest om - este pericol public pentru toţi! Cum poate circula liber un astfel de om?!” A fãcut puşcãrie un an şi jumãtate la Timişoara. „Între timp, fiica noastrã s-a întors acasã şi a reparat toate stricãciunile şi a scos toate mizeriile. L-a vizitat la puşcãrie, i-a adus pachete. Laiu a fost de-acord sã nu se mai întoarcã în locuinţã, dupã ce va fi eliberat”. Dar nu a fost aşa. Din primãvarã, de când a ieşit condiţionat,  Estera, pãrinţii ei şi toţi vecinii trãiesc un coşmar de nedescris... „A venit de mai multe ori la ea, a ameninţat-o cu moartea, a intrat în pivniţã cu nişte boschetari şi au furat din lucrurile unui vecin... Dezastru, nu alta!” *                *                *Estera Mihoatã nu a putut fi contactatã, dar a fost chematã la poliţie pentru a depune  plângere împotriva fostului soţ. Discutãm cu cel care se spune cã ar fi proprietarul celor 7 apartamente revendicate din imobil, Ştefan Dirnbeck din Cluj-Napoca. „Eu m-am judecat cu judecãtoarea Cotuţiu care a revendicat aceste locuinţe fãrã niciun drept. Eu am câştigat procesul la Tribunalul Oradea şi voi fi curând pus în toate drepturile. Chiar în aceste zile voi sosi la Arad pentru a merge la primãrie, unde am fost chemat pentru perfectarea documentelor, semnarea protocolului de predare-primire al acestor locuinţe”.Ne-a spus cã este de acord sã vândã locuinţele, chiriaşilor. Laiu îşi va continua, probabil, pedeapsa cu închisoarea, întreruptã condiţionat. E cazul ca legea sã fie inflexibilã în astfel de cazuri când un om (pericol social indubitabil) deţinãtor de arme terorizeazã familii întregi de ani de zile, fãrã sã pãţeascã nimic. 

Sursa: Observator.info