Acum câteva luni, la începutul verii am scris despre deschiderea bãlţii de peşte de la Sânpaul (com. Şofronea). Arãdean de bunã credinţã, om harnic şi întreprinzãtor, Zoltan Szabo a cumpãrat douã hectare de teren de la primãrie, la care adãugând cele douã ale sale s-a gândit sã deschidã o micã afacere agreatã de toţi: o baltã de pescuit. Azi, la doar câteva luni de la frumoasa perspectivã ce se arãta tot mai optimistã – balta (mai) are peşti. Morţi. De ce? Simplu. A început „sezonul” incendierilor (culmea, în scop „terapeutic”) de pe câmpii, oamenii, persoane fizice sau juridice, incendiazã bezmetic şi criminal zeci, chiar sute de hectare în scopul curãţãrii şi igienizãrii. De ce sã cheltuie atâţia bani dacã se poate rezolva totul atât de uşor: legi de tractor o bucatã de cauciuc aprinsã şi o târãşti pe terenul ce urmeazã a fi aprins. Simplu, eficient şi arde totul. Acum dacã mai sunt şi ceva vieţuitoare sau altã vegetaţie, ce-o fi - nu mai conteazã. Scopul scuzã mijloacele. Pentru arãdeanul Zoltan Szabo, vara a început optimist. A muncit mult înainte de a-şi deschide balta de peşte de la Sânpaul, dar nu a dat nicio clipã înapoi în faţa greutãţilor. „Am lucrat ca un rob de dimineaţa şi pânã seara – mãrturiseşte cu nãduf. A fost o muncã fantasticã sã cureţi terenul de toate vegetaţiile, apoi sã-l excavezi, sã umpli groapa formatã cu apã, sã aduci peşti pe care sã-i creşti aici şi sã-i obişnuieşti cu mediul. Am moştenit din familie douã hectare de teren şi alte douã hectare le-am cumpãrat de la primãria Şofronea. Nu am mai zãbovit şi m-am apucat de treabã. Aveam de gând sã amenajez locul şi cu un spaţiu de odihnã şi agrement, în care cei care vin aici la pescuit sã petreacã ore plãcute şi relaxante. Sã serveascã un mic, o frigãruie, o bere, un suc, o cafea. Acum am pus şi bãncuţe, tocmai pentru ca oamenii sã nu se aşeze direct pe pãmânt, am adus stufãriş, iar balta începe sã arate din ce în ce mai frumos. Cât despre peşte, în-trebaţi... pescarii care vin aici. Tot timpul este plin, mai ales la sfârşit de sãptãmânã. Am mai fãcut o groapã unde cresc puietul, chiar în apropiere, dupã care arunc peştele deja bun de pescuit în balta mare. Sunt doar la început, dar vreau sã îmbunãtãţesc continuu afacerea. Când sã zic cã am trecut hopul cel greu, uitaţi ce necaz m-a lovit!”. Ne cheamã disperat la faţa locului. Crematoriul peştilorAjungem la Sânpaul la Balta de peşte. În fundal, dinspre Curtici, nori groşi de fum dens, gri-albãstrui se rãsucesc spre cer, furioşi. Pe mãsurã ce fumul se înalţã, cerul se umple de o ceaţã urâtã şi greu mirositoare. Imagine de  asediu. Întrebãm ce s-a întâmplat: „Nu ştiu ce e dincolo, probabil la Curtici, dar fumul iese la greu, zilnic. Asta se întâmplã deja de o sãptãmânã. Dar baiul la mine e altul: nu ştiu cine, în urmã cu o sãptãmânã a dat foc terenului meu aflat chiar în apropierea bãlţii de peşte, asta a fost cam pe 12 septembrie. Au fost martori toţi pescarii care au rãmas înmãrmuriţi când au vãzut flãcãrile uriaşe întinzându-se şi cuprinzând spaţii din ce în ce mai mari. Am chemat de urgenţã pompierii care au venit de la Şofronea. Dacã mai întârziam, ardeau şi terenurile oamenilor şi focul ajungea în sat!” Omul spune cã încercat sã discute cu proprietarii terenurilor aflate lângã ale sale, o societate comercialã – „dar ei au fost recalcitranţi şi au spus cã eu aş fi ... autorul incendiului şi cã şi-au luat deja avocat.” Rãmâi fãrã cuvinte când auzi asemenea inepţii, adicã omul a şi-a dat foc la propriul teren pe care nu-l cultivã şi nu-l foloseşte în scop agricol, şi, totodatã, îşi omoarã toţi peştii din baltã... Tot ce i-a mai rãmas de fãcut pãgubitului a fost sã depunã sesizãri la toate instituţiile abilitate: garda de mediu, protecţia mediului, primãria şi poliţia Şofronea, Direcţia agricolã. 
Garda de mediu, rãspunsAm luat legãtura cu comisarul şef al Gãrzii de Mediu, Monica Jitariu. „Am primit azi o reclamaţie venitã din direcţia Sânpaul cu probleme de incediu de mirişte şi baltã de peşte compromisã. Avem un comisar plecat la o reclamaţie, se va întoarce într-o orã dupã care va pleca la sesizarea de la Sânpaul. 
 *                *               *    
Imaginea e înfiorãtoare şi dureroasã. Zeci de hectare arse, pustiite de foc, singurele relicve rãmase fiind cochiliile rãzleţe de melci, resturi carbonizate de schelete de animale (pui de cãprior), fazani, iepuri, etc. Cum poate un astfel de criminal sã doarmã liniştit ştiind cã a omorât atâtea vietãţi, cã a poluat imens, aerul sau cã a ucis sute de kilograme de peşti ?! O tãcere grea, ca dupã o catastrofã - pluteşte deasupra terenurilor negre, din care mai rãzbat rare mişcãri de sfârşit de viaţã. Aerul miroase a ars, iar peste câmp, spre Curtici, focurile „controlate” scuipã neîncetat, fum. Existã o lege clarã – OUG 195/2005 transformatã în Legea 265/2006 art.94 al.1 lit.n – care „interzice persoanelor fizice şi juridice, deţinãtori legali de terenuri - sã ardã miriştile, stuful, tufãrişurile sau vegetaţia ierboasã fãrã acceptul autoritãţii competente pentru protecţia mediului şi fãrã informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţã”. Totul se lasã cu amenzi grele. Am sunat şi la Protecţia mediului, dar aici ni s-a spus cã persoana care a reclamat incendiul a fost îndrumatã spre Garda de Mediu, singura abilitatã sã se ocupe de astfel de cazuri. Dar oare fumul gros, extrem de poluant nu are de-a face cu protecţia mediului?! Atât de nepãsãtori suntem în faţa dezastrelor ecologice produse  de noi la tot pasul ?! Politica de protecţie a mediului înconjurãtor este de primã importanţã oriunde în lume. Mii de organizaţii şi asociaţii care luptã pentru protejarea mediului activeazã şi elaboreazã programe viabile pentru salvarea planetei de la dezastru ecologic. În România, însã, MEDIUL este ignorat cu desãvârşire, un fel de cenuşãreasã pândind fãrâmituri la masa bogaţilor. Avem o ţarã frumaosã, dar murdarã, cu pãduri ucise, ape infestate şi aer poluat.

Sursa: Observator.info