Internatul Textil „Francisc Neuman” găzduieşte elevii diferitelor licee din Arad dar şi studente de la Universitatea Aurel Vlaicu. Ceea ce nu cunoaşte multă lume este faptul că aici sunt cazaţi şi studenţi ai aceleiaşi univerisităţi. Condiţiile internatului nu îndeplinesc întocmai standardele europene dar studenţii sunt mulţumiţi de ceea ce li se oferă. Camerele fetelor sunt dotate cu mobilier nou datorită faptului că aparţin strict de Universitatea „Aurel Vlaicu”, în schimb sistemul de încălzire şi geamurile sunt vechi.Camerele băieţilor sunt diferite deoarece aici atât mobila cât şi sistemul de încălzire sunt vechi, pentru că aparţin de Textil.În timpul zilei aici domneşte liniştea, deoarece cei mai mulţi studenţi sunt la facultate sau lucrează, dar când se lasă seara, liniştea dispare. De acest lucru îţi poţi da seama din momentul în care intri pe poarta internatului. De pe bănci, glasurile elevilor şi  ale studenţilor, însoţite de muzica telefoanelor îţi atrag atenţia, făcându-te curios de reacţia ce o vor avea când vei trece pe lângă ei. În interiorul clădirii, pe partea elevilor, liniştea persistă, datorită unei supraveghetoare ce îşi impune prezenţa. În cealaltă aripă a clădirii, unde stau studente, lucrurile sunt cu totul altfel. După ce fetele ajung la cămin, apar şi băieţii, ce stau pe alt palier, iar atunci gălăgia începe să ia proporţii. De la o cameră la alta se aude muzica de toate genurile, de la rock la manele, acompaniată de glasurile lor. Aici, ca peste tot, întâlnim mici „bisericuţe” formate din oameni cu aceleaşi gusturi. În majoritatea timpului camerele rămân doar un spaţiu de unde se aude muzica, deoarece studenţii ies pe hol pentru a fuma. Atunci această scurtă şi îngustă zonă se transformă într-un bar, căruia îi lipsesc scaunele şi mesele. Cărţile, dosarele, păturile şi uneori scaunele iau locul mobilierului. Gălăgie, fum de ţigară, râsete, uneori şi băutură, iar pe fundal un ghiveci de sunete muzicale. Aceasta este o imagine întâlnită des indiferent de ziua din săptămână. Asta până la o oră înaintată a nopţii, când cei mai mulţi se duc să doarmă, deoarece pentru ei seara de distracţie s-a încheiat. Rămân doar „petrecăreţii”, care sunt de părere că seara de-abia începe.Miercuri lucrurile stau mai diferit. Gălăgie mai puţină, lume mai puţină, majoritatea pregătindu-se să meargă la seara studenţească. În jurul orei 23 pleacă cei mai mulţi, atunci auzi pe hol tropotul de tocuri al fetelor, strigătul băieţilor şi tot felul de interpretări muzicale, mai mult sau mai puţin armonioase. După aceea se face linişte, se mai aude doar o vagă discuţie în câte o cameră.Viaţa de student e condimantată şi de micile petreceri, pentru care nu e nevoie de week-end sau un eveniment important, doar de „poftă de distracţie”. În aceeaşi categorie intră şi „serile de film”, organizate în câte o cameră.În sesiune gălăgia începe treptat să dispară. Camera devine un loc de studiu...

Sursa: Observator.info