Facultatea, prin definiţia ei, sugerează o alegere personală. Nu e ca şi liceul sau şcoala generală. Alegi singur dacă vrei sau nu să urmezi aceste cursuri. În ultima perioadă însă, se face facultate pentru că „dă bine”. Marea mea problemă legată de facultate este vorba care se aude peste tot în ţară, în rândul studenţilor. Foşti, actuali sau viitori, toţi cunosc vorba „nu eşti student adevărat dacă nu ai cel puţin o restanţă”. Şi, orice s-ar întâmpla, te chinui să obţii o restanţă, să fii în rând cu lumea bună. Definiţia din DEX a cuvântului restant este „rămas în urmă, neachitat”. Deci, eşti rămas în urmă dar în fruntea topului, oarecum. Pentru mine, să fii student înseamnă să mergi la cursuri, să îţi dai minimul interes, să te implici, să participi. Nu e un secret faptul că facultatea costă – dacă nu ai obţinut un loc bugetar. Şi atunci, dacă tot plăteşti acei bani, de ce să stai acasă, în pat şi să te gândeşti (sau nu) la banii cheltuiţi? Aud vorbe de genul „e frig, e departe, e plictisitor”. Dar pentru ce ai mai ales aceste cursuri facultative?Eu nu am obţinut un loc bugetar. Am încercat să fiu prezentă la cât mai multe cursuri, să mă implic în tot ceea ce puteam. Nu mi-a fost uşor, mai ales că, pe lângă facultate, am şi un serviciu. Însă nu am avut niciodată probleme cu examenele, cu proiectele. Şi, în mod surprinzător, am avut cea mai mare medie din an. Cuvântul restanţă a fost (din fericire, sau din păcate?) departe de mine. Şi nu am avut nicio clipă sentimentul că nu sunt în rând cu lumea. Mă simt student. Pentru că nu am simţit nevoia să ies din sesiune cu gândul la întoarcerea la restanţă. Am încheiat un an se studii şi m-am simţit mândră de mine, de faptul că nu am avut nicio restanţă. Aşadar, eu aş modifica puţin vorba aceea care circulă de mult timp prin rândul studenţilor şi aş spune „nu eşti student adevărat dacă nu faci facultatea pentru persoana ta, ci pentru a fi la modă”.

Sursa: Observator.info