Concertul de joi seara al Filarmonicii de Stat din Arad este dedicat îndelungatei prietenii care leagă oraşul de pe Mureş cu oraşul maghiar Gyula. Cu acest prilej, în 12 noiembrie de la ora 19.00, în sala mare a Palatului Cultural, se sărbătoresc 15 ani de înfrăţire între populaţiile celor două comunităţi locale, tema evenimentului fiind „Strângeri de mână“. Conducerea Filarmonicii de Stat din Arad nu putea găsi un alt prilej mai potrivit de a-şi sărbători, în aceeaşi seară, şi pe cei mai fideli melomani ai săi. Astfel, zece dintre cei mai loiali spectatori ai Filarmonicii din Arad vor primi din partea conducerii instituţiei un premiu de fidelitate sub forma unei invitaţii permanentă cu care vor avea acces la toate concertele ordinare susţinute în această stagiune. Concerte de excepţieConcertul dirijat de maestrul Dorin Frandeş va cuprinde în prima parte  „Trei dansuri româneşti“ scrise de compozitorul Theodor Rogalski. Este vorba despre o mixtură agreabilă de folclor românesc şi construcţie simfonică, dansurile lui Theodor Rogalski sunt partituri de maximă accesibilitate, potrivite  pentru momentul de debut al oricărui simfonic. Dansul din Ardeal colecţionează teme originale din zona Sibiului, Gaida îşi extrage materialul din muzica românilor din munţii Pindului iar finalul, înşiruie teme de horă din Muntenia. În concluzie se lasă auzit celebrul Mărtişor al lui Grigoraş Dinicu. Al doilea punct din concertul de joi seara îl va avea ca solist pe pianistul arădean Sorin Dogariu. Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră de Franz Liszt, aparţine primei perioade petrecute de compozitor la Weimar. Lucrarea a fost începută însă mult mai devreme, în 1830 şi finalizată după  26 de ani. Cele patru părţi cântate fără întrerupere sunt favorabile ideii de rapsodie, în mod cert o consecinţă directă a poemului asupra alurii concertului instrumental. Ultimul moment din program îl va constitui Simfonia nr. 94 în sol major „Surpriza“, de Joseph Haydn. Prezentată în premieră la 23 martie 1792, „Surpriza” este una dintre cele mai cunoscute simfonii scrise de compozitorul austriac. Faima i se datorează unei inspirate farse sonore introduse în mişcarea ei lentă, un fortissimo  plasat la capătul unei teme muzicale în nuanţă mică, despre care se presupunea că ar fi avut ca scop trezirea din aţipeală a auditorilor.

Sursa: Observator.info