• Transcrierea primei confruntări electorale între candidatul PNL la Pre?edin?ia României, Crin Antonescu, ?i Traian Băsescu, a avut loc la sfârşitul săptămânii, la Cluj. Deşi a fost transmisă de toate televiziunile de ştiri, datorită orei nepotrivite (15), a fost urmărită de mai puţin de 2% dintre telespectatori
Moderator (M.):  Am să încep cu domnul Antonescu, în ordine alfabetică - probabil era mai „fair" să dăm cu banul sau să tragem la sorţi -, cu o temă care se numeşte "Depolitizarea administraţiei statului", domnule Antonescu. În programul dumneavoastră există această temă a depolitizării administraţiei statului, care ar urmări profesionalizarea instituţiilor deconcentrate, precum şi, bineînţeles, a administraţiei centrale. Vreau să vă întreb cum vedeţi concret realizarea acestei măsuri, dat fiind că dacă suntem sinceri, nici un partid nu are interesul să-şi defavorizeze activiştii şi să-şi deschidă porţile înspre adevăraţii profesionişti care acum stau deoparte. Crin Antonescu (C.A.): Da. Bună ziua tuturor, mai întâi. Aşa este. În programul meu există foarte clar specificat acest lucru, România are nevoie de el, vorbim de multă vreme de el , nu a fost realizat. Primul punct într-o asemenea acţiune, într-un asemenea demers trebuie să fie un preşedinte cu adevărat el însuşi deasupra jocului politic de partide, deasupra partizanatelor politice, deasupra intereselor clientelare ale partidelor. În viziunea mea, paşii practici sunt, în plan legislativ, revenirea la ceea ce legislaţia românească reuşise în 2005 cu Legea funcţionarului public - depolitizarea administraţiei - şi, din păcate, cu Ordonanţa 37, împreună PSD cu PD, domnul Băsescu cu domnul Geoană, au întors la o politizare fără precedent, din păcate, tocmai în acest an 2009, iar în planul acţiunii practice, concrete, un preşedinte care voi fi deasupra acestor interese partizane, cu un prim-ministru independent, pe care îl cunoaşteţi, ştiţi cine va fi, acţiunea convergentă a acestor doi oameni politici cu rol atât de important în stat, constrângând, nu pe cale administrativă, dar eficace în realitate, constrângând partidele să înţeleagă că etajul politic al numirilor trebuie restrâns la ministru, secretari de stat, constrângând partidele să dea oamenii politici de anvergură, de calitate şi nu cei pe care îi trimit în guvern, aşa cum spuneţi, pentru toate partidele e valabil, grupurile clientelare din fiecare partid.
M.: Cu alte cuvinte, domnule Antonescu, şi am uitat să precizez - am să vă rog să răspundeţi în cadrul unui minut -, ca să înţeleagă toată lumea: dumneavoastră susţineţi interzicerea numirii activiştilor din judeţe în conducerea instituţiilor deconcentrate.
C.A.: Eu susţin Legea funcţionarului public, aşa cum ea a fost în 2005 în sfârşit aşezată, pe baza unor angajamente la nivelul UE, pe baza unor principii acceptate de noi toţi şi, de asemenea, susţin că pe verticală, într-un minister, de exemplu, ministrul, secretarii de stat sunt politici, sunt numiţi de partide, nu oricum, dar sunt numiţi de partide, în jos singurul criteriu fiind acela al profesionalismului şi nu al apartenenţei politice. Exemplu: cred că foarte bine, un ministru democrat poate să conducă având directori de şcoală liberali sau social-democraţi sau, evident, fără culoare politică, pentru că politicile se fac la nivelul programului de guvernare şi nu la nivelul conducerii unei şcoli sau chiar a unui inspectorat, dacă vorbim de educaţie. Exemplul poate fi translatat şi în alte domenii.
M.: Vă mulţumesc. Domnule Băsescu, precizări la această temă?
 Traian Băsescu (T.B.): Doar o singură observaţie, legată de depolitizare, cât de sincer vorbim despre ea. Aş aduce aminte că eu am făcut critică publică în momentul în care guvernul a emis Ordonanţa de urgenţă, acre permitea politizarea aparatului de stat şi se poate căuta pe agenţii şi în presă, dar aş vrea să venim în realitatea faptelor, în raport cu declaraţiile. V-aş aduce aminte că legea promovată de Emil Boc, Legea educaţiei naţionale, prevede în mod expres ca directorii de şcoli să nu mai fie membri de partid, ceea ce dumneavoastră, domnule Antonescu, tocmai susţineaţi mai înainte, că să fie membri de partid, dar să nu conteze cine e ministru. Şi eu sunt de acord să nu conteze cine e ministru, dar legea propusă, Legea educaţiei naţionale propune ca nici un director să nu mai poată fi membru de partid, să fie incompatibil cu calitatea de membru de partid. Din păcate, în raport cu ceea ce aţi spus mai înainte, PNL-ul a atacat la Curtea Constituţională această lege exact pe articolul care vizează depolitizarea şcolii, interdicţia pentru directori de a fi membri de partid.
M.: Un drept la replică.
C.A.: Nu e nici un drept la replică. Aşa este: neconstituţional să interzici unui profesor să aibă o opţiune şi apartenenţă politică deschisă. Ceea ce spun menţin, că omul respectiv nu trebuie numit pe criteriu politic. Exact cum profesorii, care nu sunt directori, pot să aibă apartenenţă politică, dar principiul că nu fac politică în şcoală poate şi trebuie respectat, la fel şi aici, iar legea în ansamblu are multe alte probleme, pentru care ea a fost respinsă de către noi.
M.: O întrebare pentru amândoi, dacă tot am ajuns, mă iertaţi, la această temă.
T.B.: S-ar putea să avem, în mod egal, replică la replică sau...
M.: Da, sigur. 
T.B.: Eu am înţeles că răspunsul meu este o replică la ce-a spus domnul Antonescu. Acum, am constatat introducerea replicii la replică şi ...
M.: ... aveţi şi dumneavoastră, iată, replica...
T.B.: ... şi eu o replică la replică, dacă este posibil - vă mulţumesc. Deci, nu este nici o încălcare a drepturilor omului, o incompatibilitate pentru directorii de şcoală. V-aş aduce aminte că aceste incompatibilităţi sunt stabilite prin lege şi pentru alte categorii, ca, de exemplu, pentru judecători, pentru militari, şi nu văd de ce nu s-ar fi putut introduce o incompatibilitate şi pentru directorii de şcoli. Mai mult decât atât, chiar politicienii se bucură de o largă gamă de incompatibilităţi - ca parlamentar, ca ministru, ca preşedinte, nu poţi să fii administrator. În concluzie, cred că este o măsură bine venită interdicţia ca directorii de şcoală să fie membri ai unui partid.
C.A.: De ce Partidul Democrat a numit atâţia membri PD directori...
M.: Domnule Antonescu, haideţi să respectăm regulile acestei dezbateri. Vă mulţumesc. Domnule Băsescu, întrebarea despre reforma statului, pentru dumneavoastră: aşa cum toţi românii ştiu, principala temă a campaniei dumneavoastră este reforma statului, în mod general, şi reducerea numărului de parlamentari şi trecerea la un parlament unicameral. O întrebare în acest sens: cum credeţi că se va repercuta o eventuală victorie a dumneavoastră, să zicem, la referendum, asupra nivelului moral-intelectual al parlamentului viitor. Adică, ce efect va avea combinaţia dintre votul uninominal şi parlament unicameral? Mai mulţi baroni sau mai multe personalităţi?
T.B.: Ţinta este: mai multe personalităţi. Sigur, experienţa votului uninominal ne-a arătat că, atâta timp cât el nu a fost menţinut la ideea de uninominal şi s-au împins lucrurile către uninominal compensat, sistemul a permis intrarea unor oameni mai puţin legitimi, adică acei care au câştigat în colegiu nu au intrat în Parlament şi a intrat cel de pe locul doi sau trei, ceea ce înseamnă că, din acest punct de vedere, trebuie să venim la un vot uninominal curat - într-un tur sau în două tururi. În ceea ce priveşte reforma Parlamentului, implicit reforma constituţională, în mod categoric, eu cred că nu avem altă soluţie pentru a îmbunătăţi calitatea clasei politice decât reforma Parlamentului, ceea ce înseamnă, pe de o parte, parlament unicameral, pe de altă parte, reducerea numărului de parlamentari. Trei sute de politicieni de bună calitate, sunt convins că pot fi găsiţi în România.
M.: O precizare, vă rog să faceţi. Să înţeleg că, dacă veţi câştiga un al doilea mandat, veţi propune modificarea Legii uninominalului.
T.B.: Categoric, da. A şi fost o discuţie pe care am făcut-o la începutul acestui mandat, prin care am stabilit cu premierul să declanşeze o iniţiativă de corectare a Legii votului uninominal şi eliminarea sistemului de compensare. Asta exact pentru că vedem foarte bine, în Parlament sunt foarte mulţi oameni care vin de pe locul doi sau trei, ceea ce nu înseamnă că majoritatea nu vin de pe locul întâi, dar sunt oameni de pe locul doi sau trei - mi se pare, chiar domnul C.A. vine de pe locul doi. În colegiu a pierdut alegerile, dar...
C.A.: ... vă mulţumesc...
T.B.: ... dar asta nu rezolvă fondul problemei.
M.: Domnule Antonescu.
C.A.: Apreciez informaţiile dumneavoastră ca fiind exacte, spre deosebire de...
T.B.: ... vă mulţumesc...
C.A.: ... ale altor colegi de partid de-ai dumneavoastră. În legătură cu ideea parlamentului cu număr redus de membri şi cu o cameră sau două, poziţia mea e cunoscută. Am şi iniţiat, împreună cu colegi liberali, un proiect de lege care e suficient pentru reducerea numărului de parlamentari, insistând însă, asta e opinia mea, e convingerea mea, că nu problema numărului va rezolva reforma vieţii politice româneşti, ci problema calităţii. 
C.A.: Dacă e vorba de economii bugetare, iată, avem de-a face într-adevăr cu o economie estimată undeva, ştiu şi eu, spre 8,10,12 milioane de euro pe an, ceea ce înseamnă ceva. Ar fi bine să ne gândim atunci când, de pildă, alocăm bani la Ministerul Turismului de zece ori mai mult decât această economie, într-un an, respectiv 2009, sau când suplimentaţi bugetul Preşedinţiei, tot în acest an de criză, sau când, după estimările unora, nu bag mâna în foc că sunt corecte...
M.: ... vă rog să vă limitaţi la minutul...
C.A.: ... estimări de presă, se cheltuiesc vreo şase milioane cu deplasările preelectorale, şi să fim economi. Din punctul meu de vedere, calitatea vieţii politice româneşti nu ţine de număr, sunt de acord cu un număr restrâns, după cum sunt de acord cu ideea că Legea electorală ar trebui modificată - probabil sunt partizani ... ideii de vot în două tururi. Aici sunt de acord.
M.: Mulţumesc.
T.B.: Şi eu vă mulţumesc.
M.: Am convenit cu echipele de campanie ale celor doi candidaţi ca fiecare să aibă trei minute la dispoziţie pentru a-şi prezenta viziunea asupra educaţiei. Dat fiind că suntem la Cluj, la invitaţia unui for academic, vă rog, domnule Antonescu, era rândul dumneavoastră, trei minute: viziunea despre educaţie - pe ceas.
C.A.: Cred că educaţia este o prioritate naţională - asta se susţine din 1990, nu s-a pus în practică încă - prin finanţare, în bună parte, prin legislaţie, în bună parte, prin atitudinea principalilor responsabili politici, toţi, inclusiv actualul preşedinte al României, inclusiv fostul prim-ministru al României, Călin Popescu Tăriceanu, ca să dau numai două exemple din care să înţelegeţi că nu am viziune partizană. Cred că asupra legislaţiei putem discuta foarte mult, cred că asupra educaţiei putem discuta foarte mult, dar, după părerea mea, există câteva lucruri pe care trebuie să le înţelegem şi să le facem, ca să arătăm într-adevăr că educaţia este prioritate naţională. În primul rând, să înţelegem sistemul, pe baza Pactului Naţional pentru Educaţie, care e un lucru bun, pe care l-am semnat şi noi, e un lucru bun făcut în aceşti cinci ani, cu precizarea că, din păcate, cineva nu l-a respectat, şi nu l-a respectat domnul preşedinte Băsescu şi nu l-a respectat guvernul condus de domnul Boc şi alimentat pe jumătate de domnul Geoană. În privinţa sistemului, cred că sunt trei idei fundamentale: unu - că sistemul trebuie, ceea ce s-a spus, că trebuie şi făcut să dea oameni capabili să facă faţă competiţiei europene pe piaţa muncii şi în general, să dea cetăţeni europeni adevăraţi, pregătiţi din punct de vedere civic; doi - să dea o şansă fiecărui copil şi tânăr din ţara asta, ceea ce acum, din diverse motive, nu din vina cuiva, a unui guvern sau altul, dar acum nu avem încă; şi, trei, foarte important - dacă am admis cu toţii că elevul, tânărul, studentul, este beneficiarul sistemului, să admitem şi, practic, că profesorul, învăţătorul, educatorul, sunt actorii lui principali, şi asta înseamnă să le rediscutăm grila de salarizare, asta înseamnă să înţelegem ce fac ei, adică domnule Băsescu, să nu-i mai socotim cu ora. Eu sunt profesor, vin dintr-o familie de profesori, am practicat această meserie, o respect şi n-am să întreb niciodată un profesor sau n-am să-i spun: 'taci din gură, că dacă te iau la ore, eşti destul de bine plătit'. El nu munceşte cu ora. Dacă, eventual, veţi avea o majoritate pentru legalizarea prostituţiei, putem să discutăm despre plata cu ora. Dacă vorbim de taximetrişti, putem să discutăm de plata cu ora. Despre profesori, domnule Băsescu, nu putem discuta de plata cu ora. Putem discuta de performanţă, putem discuta formula dumneavoastră corectă în enunţ - bani contra performanţă, bani contra reformă - da? - dar nu cu ora. Or respectul faţă de educaţie este totuşi... respectul sincer faţă de educaţie la guvernanţi, la demnitari, la conducătorii acestei ţări -, este esenţial. În al doilea rând, nu putem reduce educaţia la învăţământ, la sistemul de şcoală. E vorba de educaţie publică, şi în sensul acesta cred că preşedintele ţării poate să fie un model, un model comportamental, un model de raportare la interlocutori, un model de civilizate, aşa cum n-am avut în aceşti cinci ani şi cum trebuie să avem de acum încolo, un model de raportare la această problemă încât, din atitudinea preşedintelui, din discursul lui, din comportamentul lui să înţeleagă cei care sunt mai jos decât el, ca politicieni, că toată ţinuta lor, acţiunea lor, discursul lor, induce tinerilor, copiilor, ideea că primul secret al reuşitei în viaţă e învăţătura, şi nu altceva. Modelele promovate...
M.: Mulţumesc.
C.A.: Modelele promovate în aceşti ani de către domnul preşedinte şi nu numai, mă raportez la cel mai important, n-au spus asta, şi atunci nu putem vorbi serios şi sincer despre educaţie.
M.: Vă mulţumesc! Domnule Băsescu, trei minute!
T.B.: Trei minute, cu tot cu aplauze sau fără?
M.: Fără.
T.B.: E o glumă, nu. Domnule Antonescu, să ştiţi că am căutat să fiu un model şi, spre exemplu, eu m-am dus în fiecare zi la serviciu. Nu ştiu dacă ... Şi, mai ales, am încercat să fiu un model de om care respectă votul electoratului. Am fost de multe ori în contradicţie cu majoritatea parlamentară, dar niciodată nu am trădat obiectivele pe care cei care m-au votat mi le-au încredinţat. Printre altele - şi acest lucru îl veţi găsi şi în discursul de învestitură din Parlament, şi în discursul din 2007, de după suspendare, după suspendarea preşedintelui şi revenirea prin referendum...
C.A.: Da, îmi aduc aminte.
T.B.: E bine să vă aduceţi aminte.
C.A.: Întotdeauna.
T.B.: ...am vorbit despre priorităţile României, una din ele fiind educaţia. Sigur, ştiu că sunteţi un om care este cadru didactic de meserie, aţi fost foarte mult timp bibliotecar, în baza acestei diplome, dar ...
C.A.: Nu am fost niciodată bibliotecar, domnule Băsescu.
T.B.: Scuzaţi-mă.
C.A.: Mapa, de data asta, v-au greşit-o.
T.B.: Am înţeles.
C.A.: Mapa mea.
T.B.: Am înţeles. A, muzeograf.
C.A.: Nu e timpul trecut, bibliotecar, însă, nu am fost.
T.B.: Dar, cred că educaţia trebuie să se axeze pe câteva noi coordonate. Prima şi cea mai importantă este să se treacă de la o educaţie bazată pe memorie, pe memorarea datelor - ceea ce se face la noi în momentul de fată -, la o educaţie care să dea copiilor competenţe şi, probabil, sunt convins că putem discuta competenţele pe care trebuie să le dobândească un tânăr. Funcţie de stadiul de pregătire, de avansarea în educaţie, se fixează două niveluri. Primul este nivelul de bază, după ce se termină studiile obligatorii; şi al doilea este nivelul avansat, al educaţiei care trebuie să se dobândească la sfârşitul liceului. Printre competenţele pe care un elev trebuie să le dobândească, se află opt competenţe recunoscute şi la nivel european: competenţa în limba română şi în limba maternă; o altă competenţă este competenţa în limbi străine; o altă competenţă - competenţa matematică şi ştiinţe tehnologice.; o altă competenţă - competenţa de a învăţa şi aici o să fac o mică paranteză.
M.: 30 de secunde, domnule preşedinte.
T.B.: O să fac o mică paranteză - nu trebuie să băgăm date în mintea copiilor, ci să-i învăţăm unde să caute când au nevoie de informaţie, pentru că datele pe care acum le dăm la şcoală se găsesc foarte uşor pe calculator, pe Google, spre exemplu. Deci, esenţa este un învăţământ bazat pe competenţe create copiilor, ca să poată face faţă concurenţei de pe piaţa forţei de muncă, şi nu un învăţământ bazat pe o educaţie bazată pe memorie. Aşa cum eu, spre exemplu, am greşit spunând că aţi fost bibliotecar, şi nu muzeograf.
C.A.: Domnule preşedinte, e cea mai mică dintre greşelile dumneavoastră.
M.: Mulţumesc! Domnilor, vă rog să continuăm cu această temă, şi am să vă pun o întrebare comună, mai concretă, poate, decât această viziune, a amândurora. M-am întâlnit, ieri, cu o fostă colegă de liceu, directoare, şi am întrebat-o cât câştigă în urma aplicării noii legi a salarizării unice. Vorbim, deci, despre un profesor, director de liceu; şi mi-a zis că i-a scăzut cu 15 milioane de lei salariul şi aş vrea să vă întreb pe amândoi ce-i transmiteţi acestei profesoare?
T.B.: Aş începe eu, sau cine începe?
M.: Da, poftiţi!
T.B.: Nu cred că există salariat altul decât din sistemul de privilegii căruia să-i scadă salariul, odată cu aplicarea noii legi. Este probabil... doamna profesoară nu a analizat bine legea. Mai mult decât atât, profesorilor, prin noua lege a educaţiei, naţionale, de data aceasta, li se creează condiţii ca, funcţie de performanţele proprii şi de performanţele elevilor unde predau, să câştige încă două zone de venit, şi anume, primele pe care le dă Consiliul de Administraţie, peste salariu, şi sumele puse la dispoziţie de administraţia locală, tot peste salariu, pentru ca, dascălii, unde, la evaluări, se obţin rezultate bune pentru copii, să poată să câştige în funcţie de performanţa copiilor. Deci, cred că lucrurile merg spre bine, aici, şi nu spre rău.
M.: Vă mulţumesc! Domnule Antonescu...
C.A.: Am vorbit de recalcularea grilei de salarizare. E inacceptabil ca un om care are studii superioare, care este profesor, să plece cu... în calitate de debutant...
M.: Ce i-aţi transmite doamnei?
C.A.: Asta îi transmit, că eu socotesc inacceptabil şi că voi schimba această stare de lucruri. Am vorbit mai devreme de profesor, ca actor principal. Dacă e actor principal, trebuie şi plătit. E inacceptabil, cu nouă milioane, să te duci acasă, e inacceptabil să ieşi la pensie, după ani de muncă, cu gradul I, cu 12-13 milioane, şi e inacceptabil să le răspundem oamenilor, acum, cât de bine vor trăi în 2015. Au dreptul acum, pentru că, între altele, profesorii au fost..., corpul didactic, în general, din preuniversitar, au fost victimele celei mai urâte minciuni, care s-au spus în multele minciuni din campaniile noastre electorale, respectiv aplicarea legii, măririi cu 50% a salariilor lor, plus minciunile care au urmat, minciună împărtăşită de foarte multă lume.
M.: Vă mulţumesc!
T.B.: Vă rog să-mi permiteţi o completare! Eu regret susţinerea aplicării legii cu 50%; datorită necunoaşterii situaţiei bugetului, m-am bazat doar pe cât se cheltuise din bugetul alocat educaţiei şi am considerat că sunt resurse. Regret acea susţinere.
M.: Mulţumesc! Încă o întrebare comună, din educaţie. Există o adevărată mişcare de exod a tinerilor specialişti, în special din domeniile de înaltă performanţă din România. Există o adevărată dezamăgire de România, în aceste zile, şi cine citeşte forumurile şi blog-urile de pe Internet poate afla că tot mai mulţi oameni, pentru care s-au cheltuit foarte mulţi bani să rămână aici şi să aducă plusvaloare României, îşi găsesc viitorul în altă parte, în America, în vestul Europei, ş.a.m.d. Ce va face preşedintele Băsescu sau preşedintele Antonescu, pentru a opri acest exod, din punct de vedere legal şi din punct de vedere al mesajului spiritual?
C.A.: Credeţi că voi fi preşedinte?
T.B.: Vă las să vă iluzionaţi.
C.A.: Voi face atât cât îi stă în puteri preşedintelui, ca elementul de consens, asumat deja prin Pactul naţional de educaţie, privitor la remunerare, la statutul material al cadrului didactic, la condiţiile celelalte, ale sistemului de învăţământ, pentru a produce specialişti, să fie respectat...
M.: Ei nu pleacă mai ales din cauza banilor, domnule Antonescu.
C.A.: Eu ştiu la fel de bine ca dumneavoastră, cred, din ce cauză pleacă şi, în momentul în care vorbiţi despre dezamăgire, aş vrea să luăm în calcul că, dincolo de toate lucrurile pe care noi le putem face, evident, în limitele bugetului pe care-l avem la dispoziţie, ale turaţiei economiei, dincolo de asta, rămâne un element care nu ţine de bani, care nu ţine de şansa imediată, de a fi retribuiţi pe măsura valorii lor profesionale, ci ţine de încrederea în sistemul instituţional, în climatul politic, public, intelectual, din ţara în care trăiesc; şi eu cred că, aici, un nou preşedinte, cu o nouă atitudine, cu o nouă acţiune politică poate să le dea această încredere. În orice caz, dezamăgirea, pe care o înţeleg, am încercat-o fiecare dintre noi, în diferite momente din viaţă, pe motive politice sau nu. Dezamăgirea nu este niciodată o scuză pentru inacţiune; şi ăsta este un mesaj pe care, cu tot respectul, aş vrea să li-l transmit.
M.: Vă mulţumesc. Domnule Băsescu.
T.B.: În afara timpului întrebării, dacă-mi permiteţi o glumă!
C.A.: Vă rog!
T.B.: Vedem că pleacă foarte mulţi, dar cred că foarte mulţi români se întreabă de ce nu plecăm noi, să scape de noi.
C.A.: Văd că...
T.B.: Am spus că e o glumă, domnule Antonescu. Nimeni nu se poate lipsi de noi.
M.: Lumea şi-a adus aminte deja de celebra glumă din turul doi.
C.A.: E o glumă. Mă tem însă că mai mulţi se întreabă de ce nu plecaţi dumneavoastră. Probabil că ...
T.B.: Eu sunt de-acord că...
C.A.: Dar rămânem amândoi, nu-i aşa?
T.B.: Eu sunt de-acord că poate fi şi această întrebare. Eu aş vrea acum să mă îndrept către răspunsul la întrebarea moderatorului nostru. Cred că abordăm greşit lucrurile. Şi această demagogie pe care o auzim la tot pasul: 'ne pleacă tinerii', 'ne pleacă oamenii cei mai valoroşi', trebuie s-o ducem în palierul realităţii. De ce? Sigur, spun ca un om care ştie, nu ca un om care nu ştie. Unul din eforturile majore, pe care România le-a făcut în ultimii 3 ani - şi vă asigur că am fost unul dintre cei mai consecvenţi susţinători ai acestui efort -, este legat de libera circulaţie a forţei de muncă. Suntem într-o Europă, în care, una din marile valori este libera circulaţie a forţei de muncă. Orice om valoros poate să privească pe toată piaţa forţei de muncă din Uniunea Europeană, să spună "sunt competent şi, dacă sunt competent, lucrez la laboratoarele chimice din Londra, sau lucrez în Germania, sau lucrez la Oracle, în România", acolo unde, el consideră că ceea ce el ştie şi ce poate să facă este plătit corect. Şi, sigur, cred că a venit timpul să ieşim din această poveste: "ne pleacă tinerii". Eu ştiu foarte multe locuri, în care s-a reuşit plata tinerilor valoroşi, la un nivel acceptabil de către ei, şi vă rog să mă credeţi că sunt nişte colective formidabile. Alatăieri, am fost la Oracle România. Sunt 1.400 de tineri, vârsta medie 26 de ani, iar în România se produc soft-uri industriale, de către aceşti tineri, care se vând în Japonia, în Germania, în Singapore, oriunde în lume. Deci, problema pe care ne-o punem este falsă, şi este o contradicţie între ce facem la nivel politic, şi ce declarăm. Vrem liberă circulaţie a forţei de muncă? Şi, toate statele Uniunii Europene, 10 din ele încă mai având restricţii, au acceptat acest concept, această valoare a Uniunii Europene, şi pentru români. Răspunsul la întrebarea dumneavoastră ar putea fi: oprim această bătălie, pentru ca românii să circule liber pe piaţa forţei de muncă, şi ne reorientăm: să rămână acasă. Este anormal, nedemocratic, soluţia este să ne batem până la ultima picătură de energie politică, pentru ca toţi tinerii din România să poată opta dacă vor să lucreze în Germania, în România, în Marea Britanie, în Belgia, Olanda, în Spania sau unde vor ei.
M.: Mulţumesc.
T.B.: Permiteţi-mi doar o frază. Cu certitudine...
M.: Cu acordul domnului Antonescu.
T.B.: Vă rog mult, domnule Antonescu!
C.A.: Vă rog, vă rog!
T.B.: Cu certitudine, aceşti tineri vor reveni în România; mare parte din ei. Şi, uitaţi-vă ce se întâmplă la bănci! Sunt foarte mulţi tineri care au lucrat în străinătate, softişti, economişti foarte buni, care, acum, sunt la băncile din România. În multe alte multinaţionale, găsim tineri care au revenit în ţară, odată cu investiţiile multinaţionale. Deci, cred că bătălia noastră trebuie să fie liber acces pe piaţa forţei de muncă, şi nu restricţii.
C.A.: Domnule preşedinte, frază contra frază. Dacă-mi permiteţi, o întrebare care nu are nici o răutate în ea; chiar n-are.
T.B.: Sunt convins.
C.A.: Câţi consilieri prezidenţiali aţi avut, dintre aceşti oameni? Un tânăr de succes, performant - tânăr zic, nu tânără; un tânăr de succes, un tânăr cu capacităţi intelectuale, cu CV profesional foarte bun, pe care, ca semnal - nu aveaţi nici o obligaţie, eu o întreb - pe care, ca semnal, să-l fi luat acolo?
T.B.: Cred că în instituţia prezidenţială sunt cel puţin 20 de tineri cu MBA-uri făcute în străinătate, şi care lucrează în instituţia prezidenţială. Ce vă pot spune, însă, domnule Antonescu, nu am acceptat niciodată ce s-a făcut atunci când a fost adus tânărul Orăşanu, prezentat, "Uitaţi-vă, este consilierul primului ministru, a devenit director la AVAS!", iar, în spatele lui, să se întâmple ce s-a întâmplat. Nu-l lua nimeni în consideraţie.
C.A.: Ce s-a întâmplat?
T.B.: Era pus doar pentru imagine.
C.A.: Şi nu aţi putut face nimic?
T.B.: Nu, că era în timpul guvernării Năstase. Probabil nu vă spune nimic numele.
C.A.: Ba îmi spune, îmi spune, cum să nu. E un domn, preşedinte al Consiliului Naţional dintr-un partid cu care v-aţi aliat. Eu, încă nu.
M.: Domnule preşedinte, haideţi să nu intrăm în această...!
C.A.: În 2009.
T.B.: Domnule Antonescu, mă tem că e mult mai cinstit acela care face o alianţă transparentă, decât unul care stă doi ani sub papucul lui Hrebenciuc şi al lui....
C.A.: Problema este că eu nu sunt nici într-o situaţie, nici în cealaltă. Nu am avut de-a face cu nimeni.
T.B.: Nu, sunteţi sub controlul lui Patriciu. E altceva.
C.A.: A..., ia daţi-ne trei minute!
M.: 30 de secunde.
C.A.: Vreţi să vorbim despre domnul Patriciu? Despre domnul Vântu? Despre domnul Voiculescu? Poate găsim puţin timp după aceea, la economie, poate.
T.B.: Sigur. Eu cred că ne putem face.
C.A.: Eu sunt aici.
T.B.: Şi eu.
M.: Haideţi să vorbim atunci, domnilor, atunci. 30 de secunde despre domnul Patriciu.
C.A.: Apropo de oameni care lipsesc. Există oameni care lipsesc. Bunăoară, domnul Geoană. Omul a convocat, aici, o confruntare, cu dumneavoastră, ce-i drept. N-a venit, lipseşte. S-a întâmplat. Am lipsit şi eu din Parlament, cum aţi arătat. S-a întâmplat. Niciodată, într-un moment important, dar nu asta este semnificativ. Dar, domnule preşedinte, poate că dumneavoastră v-aţi dus în fiecare zi la serviciu, nu neg asta, pentru că nu am fost nici la Anvers, nici după aceea...
T.B.: E foarte important ce faci la serviciu, nu dacă te duci.
C.A.: ... guvernele lui Iliescu, nici la Cotroceni să semnăm condica. Problema este însă că aţi lipsit tare mult ca preşedinte, vreo 5 ani.
T.B.: Domnule C.A., pot să accept ideea asta. Am lipsit din anturajul celor care vă susţin pe dumneavoastră, dar nu înseamnă că am lipsit românilor.
C.A.: Păi, nu. Cei care mă susţin pe mine v-au simţit lipsa. Şi e vorba de români, să ştiţi. Nu toţi, nişte români. Vom vedea câţi.
T.B.: Ştiu, ştiu. Şi Dan Voiculescu mi-a simţit lipsa, şi Ion Iliescu, şi Hrebeciuc, că nu s-au făcut alianţele de la Grivco, nici cu mine, dar, cu dumneavoastră - da.
C.A.: Cu dumneavoastră, domnule Băsescu, s-au făcut. Păi, dumneavoastră şi Ion Iliescu aţi fost colegi în două partide - mă rog, v-a fost mai şef. Eu nu. Cu domnul Voiculescu...
T.B.: De-acord.
C.A.:... cu domnul Iliescu, cu domnul Geoană, cu domnul Hrebenciuc, cu domnul Vanghelie aţi fost aliat. Eu încă nu. Cine a făcut coaliţia de la Grivco? Dumneavoastră, din când în când, când aţi avut nevoie. În guvernul lui Iliescu, după mineriadă, nu am fost eu.
T.B.: Da. domnule Antonescu, eu sunt de-acord cu abordarea dumneavoastră. Ea nu are miez de realitate şi, până la urmă, nu toţi trebuie să avem responsabilitatea corectitudinii într-o campanie, dar aş vrea să vă spun altceva. Sunteţi mai vechi, în politică, decât mine. Eu nu am fost nici în partid cu Ion Iliescu....
C.A.: Ei cum să nu?
T.B.: În FSN.
C.A.: Nu, Partidul Comunist vorbesc.
T.B.: Da, dânsul era...
C.A.: Nu e un partid care să fie uitat. Domnule preşedinte...
T.B.: Cu o singură deosebire: eu am avut curaj să condamn crimele comunismului, pe când dumneavoastră, ca liberal, aţi râs cu Ion Iliescu şi cu Vadim Tudor, când eu eram făcut în toate felurile, în Parlament. Asta este deosebirea între mine şi cei care nu au curaj să-şi asume responsabilitatea gesturilor importante pentru ţară.
M.: Vă mulţumesc. Haideţi să revenim, v-aţi jucat un pic, haideţi să revenim la teme serioase.
T.B.: Aş răspunde, totuşi, la întrebarea pusă, dacă nu mă înşel, era o întrebare pentru amândoi, a răspuns domnul Antonescu.
M.: Aţi răspuns şi dumneavoastră.
T.B.: Ăsta a fost răspunsul meu?
M.: Cel de dinainte, deci suntem chit.
T.B.: Să vedeţi, dacă aş fi răspuns, ce răspundeam.
M.: Vă propun să trecem la o temă economică. Domnule Antonescu,...
C.A.: Vă rog.
M.: Probabil, principala idee a programului dumneavoastră economic este relaxarea fiscală, reducerea TVA şi reducerea cotei unice de impozitare la 10-12% şi vreau să vă întreb, presupunând că veţi fi ales preşedinte: cum veţi reuşi să impuneţi această cotă, ţinând cont că PNL are doar 20% în Parlament, PSD, prin gura preşedintelui Geoană, a declarat că cota unică este un eşec, citez de pe site-ul domnului Geoană, iar singura variantă ar fi Partidul Democrat Liberal, care nu refuză o asemenea ipoteză.
C.A.: Acuma, ce se declară prin gura domnului Geoană să nu mai luăm în discuţie, că lipseşte omul, nu-i aici şi nici să nu luăm...
M.: Un citat de pe site-ul mirceageoana.ro.
C.A.: Poziţia domnului Geoană şi, mă rog, a colegilor săi de partid a fost de-a dreptul caraghioasă, în chestiunea asta. S-au văicărit foarte tare, 2003, 2004, 2005, cum că această cotă unică este singura treabă bună pe care am făcut-o împreună, ca partide. Îi va sărăci români, va goli bugetul de stat, şi aşa mai departe. Cunoaştem lamentaţia socialistă, plânsul de mila săracilor, în vreme ce ei, de câte ori au guvernat, au produs şi sărăci şi bogaţi. Sărăci, milioane de români, bogaţi, oamenii pe care îi cunoaşteţi, pe care i-a bifat domnul Hrebenciuc şi cu ceilalţi.
M.: Cum veţi impune această relaxare?
C.A.: Nu este vorba de a impune. Eu, în programul meu, pentru candidatura la preşedinţie şi pentru în eventual mandat prezidenţial, am specificat foarte clar că ălă nu poate fi un program de guvernare, am specificat, de asemenea, ca să se ştie că asta este o schimbare, că, eu, ca preşedinte, nu voi încerca să impun ceva Guvernului, voi pleda pe lângă guvern, eventual, pentru o soluţie sau alta, dar am simţit nevoia, pentru că frământă această chestiune opinia publică, aşa cum şi domnul Băsescu şi domnul Geoană, şi ceilalţi candidaţi, şi lideri politici în general, simt nevoia să dea răspunsuri privitor la criză, la ieşirea din criză, am simţiţi nevoia să enunţ câteva idei, câteva elemente de viziune...
M.: Domnule Antonescu, un român care vă votează speră că va scădea cota unică, aşa cum aţi promis în program.
C.A.: Păi, va şi scădea cota unică şi va scădea şi TVA-ul şi se va elimina tot acest păienjeniş fiscal şi va scădea şi CAS-ul ..., imediat.
M.: Cum faceţi şi cu cine faceţi majoritatea?
C.A.: Asta, în primul rând, cine o face? O face guvernul, şi guvernul acela va avea un program economic, care va include aceste lucruri. Că din el o să facă parte liberali, foarte probabil, deloc sigur, nu este 100% sigur, pentru că eu nu candidez ca să fiu preşedinte spre a veni un partid la guvernare. E probabil. Că va face parte PSD? Păi, PSD este în stare să facă parte din orice guvern, indiferent cât sunt taxele, nu asta este problema lor. Problema lor este să fie, acolo, la buget. Că va fi PD? - care, într-adevăr, are o viziune mai apropiată de a noastră, şi chiar domnul Băsescu a vorbit, dacă nu reţin eu greşit, la un moment dat despre posibilitatea scăderii cotei unice, iarăşi, toate aceste lucruri se pot discuta, de asta sunt consultări cu partidele, de asta se elaborează un program de guvernare, dar eu, ca preşedinte, am această viziune şi voi susţine, în limite constituţionale, constituirea unui guvern şi al unei majorităţi în spatele lui, care să acţioneze hotărât în plan economic cu aceste măsuri şi, desigur, cu altele.
M.: Vă mulţumesc. Domnule Băsescu, precizări la această temă?
T.B.: Eu mă voi bate pentru ce cred, n-o să stau, plutind la Cotroceni, să spun "eu am scris acolo, dar astea sunt nişte prostii".
M.: Despre relaxarea fiscală.
T.B.: Astea-s nişte prostii, care, dacă vor să le ia partidele în seamă, bine, dacă nu, nu. Eu ce am în program, cred. Şi, spre exemplu, eu nu vorbesc în programul meu, în momentul de faţă, despre o relaxare fiscală, pentru că este nerealist. Avem un deficit al bugetului de stat de peste opt procente, ceea ce înseamnă că, aici, trebuie să ne aşezăm în zona prudenţei. Ceea ce am spus, însă, este că va trebui să vedem 2011, dacă se reia creşterea economică la parametrii suficient de ridicaţi, putem analiza posibilitatea coborârii cotei unice, de la 16 la 14 %, dar nu mai mult.
T.B.: Însă, din prudenţă, nu mi-am permis să introduc în programul politic aşa ceva. Repet, însă, pentru orice este în programul meu politic, eu înţeleg să lupt, încercând să coagulez partidele sau ce pot. Având un partid care are cam 38 de procente în parlament, am oarecare şanse ca programul politic să devină realitate, cum au devenit destule.
M.: Exact din programul dumneavoastră politic vreau să vă întreb. Vorbiţi acolo despre necesitatea de a reduce de la circa 30%, la circa 10%, populaţia implicată în agricultură...
T.B.: Aşa este.
M.: ... dar, pe de altă parte, vorbiţi şi despre supraaglomerarea urbană, ceea ce înseamnă că mulţi, după părerea dumneavoastră - înţeleg eu ca şi cititor - mulţi dintre orăşeni ar fi bine să se mute în mediul rural. Cum sunt stimulaţi, în viziunea domnului Băsescu, cum sunt stimulaţi intelectualii de tip medici, învăţători, să se întoarcă în mediul rural şi, în acelaşi timp, să şi scadă populaţia agricolă?
T.B.: Nu. Cred că faceţi o confuzie de interpretare. Eu nu vorbesc de scăderea populaţiei agricole, ci de scăderea populaţiei care trăieşte din agricultură, pentru că aici România are cea mai mare rezervă de creştere de productivitate. Avem 45% din populaţie în mediul rural, din care 30% din populaţie este populaţie care trăieşte din lucrări agricole. Obiectivul meu este să valorificăm acest potenţial de creştere de productivitate pe care îl avem în mediul rural, şi nu vizez terminarea procesului în cinci ani - este o viziune pentru 10-15 ani, dar ea trebuie aplicată începând din anul următor. Adică, în mediul rural, în momentul de faţă, se face pur şi simplu producţie agricolă. Acolo trebuie să generăm politici, prin care oamenii să se asocieze şi să instaleze mici linii de procesare a producţiei agricole, ca de exemplu în comunele unde oamenii se ocupă cu creşterea de animale, trebuie să avem linii de procesare a laptelui, linii de procesare a cărnii, în aşa fel încât la oraş să plece bunuri alimentare, şi nu materie primă agricolă. O clipă. Dacă avem fructe, spre exemplu, specificul zonei, trebuie să amplasăm linii de procesare care să valorifice fructele în compoturi, conserve, etc. Ce înseamnă asta? Că tinerii şi femeile din mediul rural îşi vor găsi un loc de muncă în industria creată în mediul rural...
M.: Vă mulţumesc.
T.B.: ... şi pentru asta utilizăm bani europeni - sunt peste opt miliarde de euro la dispoziţia programelor de dezvoltare rurală şi pentru IMM-uri, în total. Aş mai face o singură menţiune: până când nu dirijăm, nu împingem, nu stimulăm apariţia de IMM-uri în mediul rural, micul fermier va rămâne sărac, pentru că producţia agricolă nu poate să-i aducă prosperitate, ci numai producţia agricolă procesată într-o industrie alimentară aduce plus valoare, locuri de muncă şi taxe la primărie.
M.: Vă mulţumesc. Domnule Antonescu.
C.A.: Da.
M.: Dacă doriţi să vorbiţi despre această temă.
C.A.: Despre ce are domnul Băsescu în program referitor la agricultură?
M.: Despre problema agriculturii. Dacă aveţi... Un minut.
C.A.: Despre problema agriculturii putem să vorbim mult şi bine. Suntem în situaţia în care...
T.B.: Păi, se vorbeşte de 20 de ani...
C.A.: ... în situaţia în care.... Da, se vorbeşte şi se guvernează, domnule Băsescu.
T.B.: Aşa e.
C.A.: Şi eu nu am guvernat. În situaţia în care - cu toate aceste cuvinte foarte frumoase, care seamănă la indigo cu ce ne va povesti domnul Geoană, când va fi prezent şi unde, nu ştiu, dar ne va povesti, probabil povesteşte la Măcin acum - dincolo de asta, subvenţiile n-au fost în acest an plătite, crescătorii de animale v-au vizitat, şi sigur că n-a fost un moment foarte plăcut, pentru ei, pentru dumneavoastră, presupun că da; şi în ceea ce priveşte agricultura românească în general, eu cred că trebuie s-o abordăm discutând despre spaţiul rural românesc, despre problema, nu doar a agriculturii, ci de problema agrară din România, şi mai ales despre politica României în Uniunea Europeană, în acest domeniu. N-am avut ceva coerent. Trebuie să avem ceva coerent, într-adevăr, pe durată şi, dacă se poate, consensualizat. Asta e tot ce putem să spunem acum şi cred oricum că, fiind vorba de o temă care atinge cumva sau implică şi elemente de politică externă, preşedintele are această obligaţie şi această posibilitate, oricum, să coordoneze cumva aceste linii, restul fiind, sigur, al guvernului.
T.B.: Vă mulţumesc pentru misiunea pe care mi-o daţi să coordonez agricultura.
C.A.: Nu, nu mai era vorba de dumneavoastră, să ştiţi.
M.: Mai am o întrebare simplă, după care am să...
T.B.: Ştiţi ce rugăminte aş avea? Să nu strecurăm dezinformarea în dezbaterea noastră. Vă pot spune, pentru că mă interesează, şi pentru acum, şi pentru în continuare, problema subvenţiilor a fost rezolvată în acest an cum nu a fost rezolvată în nici un alt an, când subvenţiile s-au plătit în două etape pentru animale.
C.A.: Şi oamenii aceia erau SPP-işti deghizaţi sau ce erau, domnule Băsescu?.
T.B.: Nu.
C.A.: Care au venit la dumneavoastră, acolo, la gard.
T.B.: Erau liberali deghizaţi, na.
C.A.: Liberali erau?
T.B.: Deci, nu vreau să aduc un afront liberalilor, dar ...
C.A.: Nici eu SPP-iştilor, că-s oameni serioşi şi le-aţi tăiat sporurile.
T.B.: ... dar cred că, în momentul de faţă, dacă ne limităm strict la subvenţii, care anul acesta s-au plătit, pentru informarea dumneavoastră - la găini s-au plătit 80% din subvenţie, subvenţia la hectar se plăteşte, este în curs de achitare integrală, iar subvenţia pentru animale, ca niciodată, se plăteşte 90% parte din buget, parte de la bănci, înainte de 31 decembrie. De regulă, se plătea în două tranşe: o tranşă toamna, o a doua tranşă - februarie anul următor. Deci, asta este informaţia corectă.
C.A.: Şi atunci de ce se plâng oamenii peste tot, domnule preşedinte, că acum lăsăm orice glumă la o parte? Eu i-am întâlnit peste tot în ţară...
M.: Domnilor, haideţi să revenim la...
T.B.: Domnule Antonescu, este vorba de faptul că mecanismul de distribuţie nu este, probabil, extrem de eficient peste tot, dar banii sunt daţi, sunt convins că vor ajunge la vreme subvenţiile.
C.A.: Şi noi putem să ne mulţumim cu cifre? Realitatea nu e în cifre, e în viaţa oamenilor, îi întâlnim, ne mai dăm jos din maşină, nu? Mai vorbim. Dumneavoastră sunteţi recunoscut ca cel mai mare navigator de mulţime, faci băi de mulţime de atâta vreme. Chiar nu-i vedeţi?
T.B.: Nu vă daţi jos din maşină mai mult decât mine şi ...
C.A.: Şi nu-i vedeţi?
T.B.: ... dovada faptului că ştiu ce li se întâmplă, este că i-am şi sprijinit să obţină 90% din subvenţie, domnule Antonescu.
C.A.: Păi, bun, dar să ajungă banii la oameni.
T.B.: Au început să ajungă, nu pot ajunge într-o zi. Dacă trecea Poşta la domnul Vântu, ajungeau.
C.A.: Asta e problema dumneavoastră cu domnul Vântu, nu e a mea.
T.B.: Dar la Vântu, nu la ţărani.
C.A.: Dacă nu i-aţi dat-o patru ani, cât v-a susţinut, acum nu ştiu, nu-i problema mea.
T.B.: Am fost tot timpul susţinut, dar...
M.: Mulţumesc. Mai am o întrebare simplă, înainte de a vă ruga să vă adresaţi propriile întrebări. Ce carte şi ce film aţi citit ultima dată şi v-a plăcut? Domnule Băsescu!
T.B.: Ultima carte este Cărtărescu. Am încercat să acopăr un gol, pe care l-am creat cândva, în documentarea mea legată de aproape clasici în viaţă şi ultimul film este ...
M.: Cărtărescu, ce, domnule preşedinte?
T.B.: "Levantul". Ultimul film pe care l-am văzut, cred că a fost un film documentar pe Discovery, zilele trecute, de la premierea lui "Patru, trei, doi", nu am mai ajuns în nici o sală de cinematograf.
M.: Domnule Antonescu.
C.A.: Ultima carte pe care am...
T.B.: "Patru, trei, doi" a lui Mungiu.
M.: Mulţumesc.
C.A.: Cristian, nu 332 al Alinei.
T.B.: Da.
C.A.: Da, ultima carte pe care am citit-o este o carte despre creştere şi decădere, "Creşterea şi decăderea Imperiului Britanic". Cartea mea favorită rămâne "Maestrul şi Margareta" şi filmul...
T.B.: Aveţi şi o apropiere de decădere...
C.A.: Eu încă nu am crescut, domnule preşedinte. Staţi puţin, că nu de decăderea mea e vorba... Şi, şi filmul meu preferat, pe care îl văd, îl revăd la răstimpuri, şi am făcut-o recent, este "Parfum de femeie", cu Al Pacino.
T.B.: Şi, de ce vă supăraţi ori de câte ori auziţi de femei la Cotroceni, atunci?
C.A.: A... daţi-mi voie să vă răspund! Pentru că...
M.: Trecem la întrebări. Un minut, răspunsul fiecăruia. Vă rog!
C.A.: Pentru că... da... nu... vreau să răspund aici, în jumătate de minut. Pentru că în ţara asta sunt foarte multe femei... noi suntem cam misogini, ştiţi, noi bărbaţii din politica românească...T.B.: Dumneavoastră. Eu, nu.
C.A.: Bun, bun. Să ştiţi că noţiunea este, un pic, cam complicată... asta, de misogin. Bun. În politică, noi am procedat: suntem, în continuare, o societate destul de conservatoare, şi, modelele feminine răzbat greu, şi, prin anumite mijloace, - din păcate - doar. Modelele feminine, de pildă, şi discursul raportat la femeie, în timpul mandatului dumneavoastră, sunt nepotrivite. Aţi promovat femeia-obiect, femeia cu succes facil, aţi vorbit despre 'păsărică', despre o femeie, nu despre un bărbat, i-aţi smuls telefonul, unei ziariste, nu unui ziarist, aţi invitat 'pe masă' o ziaristă, nu un ziarist. Asta înseamnă o atitudine nepotrivită faţă de femei şi n-am vorbit, şi n-am făcut-o suficient, şi n-am trimis nişte mesaje, şi n-am promovat modelul femeii pe care societatea, într-adevăr, creşte: femeia care ţine casa, care creşte copii, deşi - cu respect vă spun - aveaţi la îndemână un asemenea model, îl puteaţi promova mai mult - e chiar doamna Băsescu - şi, de asemenea, modelul femeii de succes care pe învăţătură face carieră, nu pe tupeu, modelul femeii de succes care câştigă admiraţia nu prin lucruri văzute ci prin lucruri care se simt, care se construiesc; Aţi promovat prea puţin modelul ăsta, şi, din păcate, femeile din România nu sunt doar 'păsărici', 'ţigănci împuţite', şi nici femei cu succes uşor.
M.: Domnule Băsescu.
C.A.: Asta, apropo de femei; putem să dezvoltăm. Subiectul e pasionant.
T.B.: Domnule Antonescu, cred că greşiţi în abordarea dumneavoastră, cel puţin în ceea ce mă priveşte, şi, decenţă ar trebui să vă spună că un bărbat, care are trei femei în casă, le respectă. Un bărbat, căruia nu i s-a întâmplat nici un incident dramatic, în care să-şi lase soţia singură, şi să ajungă în situaţii dificile. Vreau să vă corectaţi imediat şi să cereţi scuze pentru ce aţi spus. Pentru mine, femeia este mult mai importantă - orice femeie - decât dumneavoastră...
C.A.: A, bun. Nu despre asta e vorba.
T.B.: ...decât dumneavoastră. Dumneavoastră nu aveţi în societate valoarea unei femei - oricare dintre ele. Până şi aceea pe care... căreia i-am cerut scuze ca am jignit-o... exact pentru că vorbiţi aşa despre femei.
C.A.: Cum? Nu vă tulburaţi, că n-am vrut să vă jignesc şi, oricum, ... n-am jignit femeia. Am spus că aţi promovat un model de femeie care nu e cel mai sănătos în societatea românească. Asta am spus, şi n-am de ce să-mi cer scuze.
T.B.: De ce nu e sănătos modelul pe care îl vedeţi dumneavoastră? Nu ştiu ce model vedeţi. Vreau să ştiţi că...
C.A.: Femeile pe care le-aţi promovat în politică, de exemplu. Despre asta vorbesc.T.B.: Păi, Adriana Săftoiu e membru la dumneavoastră, doamna Renate Weber este membru la dumneavoastră...
C.A.: Nu le-aţi promovat dumneavoastră, domnule Băsescu. Nu le-aţi promovat dumneavoastră. Sunt femei... Adriana Săftoiu...
T.B.: Adriana Săftoiu este membră a dumneavoastră, Renate Weber este membră a dumneavoastră. Sunt femei promovate de mine, în politică.
C.A.: Nu, nu...
T.B.: Altceva v-a atras atenţia... Altceva vă înfurie, domnule Antonescu.
C.A.: Nu mă înfurie nimic. Pe dumneavoastră vă văd un pic nervos.
T.B.: Vă înfurie şi o femeie care, în afara de a fi inteligentă, este şi frumoasă. Eu iubesc şi apreciez femeile frumoase.
C.A.: Dar, despre cine e vorba? Dar despre cine e vorba, domnule preşedinte?
T.B.: De soţia mea, domnule Antonescu.
C.A.: A, bineînţeles. Tocmai de asta, vă spun că, poate, a fost promovată prea puţin, în raport cu alte doamne. Adriana Săftoiou... staţi puţin, să restabilim un adevăr... Adriana Săftoiou...
T.B.: Soţia mea a fost enorm promovată. Este prima doamnă a României.
C.A.: Foarte bine. Poate că dumneaei mai merita un mandat. Dumneavoastră, cred că nu.
T.B.: Problema dumneavoastră este că o să-l luăm împreună, şi eu, şi ea.
C.A.: Eu sper că există o persoană în România cu care să vă puteţi înţelege. Sper din suflet asta. Dar eu...
T.B.: Eu nu vreau să mă înţeleg cu o persoană. Eu vreau să mă înţeleg cu românii, domnule Antonescu, nu cu persoana.
C.A.: Nu prea aţi reuşit, nu prea aţi reuşit, însă mesajul meu cred că a fost destul de clar.
M.: Domnule Antonescu, vă rog, întrebarea de final pentru domnul Băsescu.
C.A.: Câte întrebări, de când vă aştept! Domnule Băsescu, de când vă aşteaptă atâţia români să vă întrebe, alţii decât, mă rog...
T.B.: Ce aţi făcut în ultimii cinci ani?
C.A.: Nu, că asta ştiu. De ce aţi făcut asta, domnule preşedinte? Domnule Băsescu, haideţi să vă pun o întrebare, să aleg din atâtea. N-am să vă întreb cum v-aţi simţit dumneavoastră când un consilier, domnul Avramescu, îi spune lui Andrei Marga că e un zero şi nu a citit o carte? Cum v-aţi simţit lângă Solomon, la Craiova, pe scenă, când i-aţi spus lui Dinescu că nu mai are ce căuta în Oltenia dacă nu-şi bagă minţile în cap? Nu asta. Dumneavoastră aţi condamnat oficial comunismul şi, spre deosebire de ceea ce tot repetaţi, şi îmi pare rău că o faceţi şi dumneavoastră, nu doar oamenii care, sigur, nu contează ce spun, din anturajul dumneavoastră, că noi am fi râs. Nu am râs. I-am mai spus asta şi unui gazetar care vă preţuieşte, dintre mulţii, şi l-am invitat să pună caseta. Ne-am ridicat în picioare de cel puţin patru-cinci ori şi v-am aplaudat, chiar dacă...
T.B.: În faţa mea e bine să vă ridicaţi, domnule Antonescu.
M.: Vă rog să puneţi întrebarea, domnule Antonescu.

Sursa: Observator.info