Din atâtea nenumărate cazuri sociale care ne-au căzut în mână, Gabriel este singurul copil – cel mai mic ca vârstă – care te impresionează nu numai prin boala sa cât prin tristeţea nemărginită din ochii săi mari. Poate nu e de crezut că un copil atât de mic poate fi trist. Cine a mai auzit de un... bebeluş trist?! Priviţi imaginea şi nu veţi mai avea nicio îndoială. Cazul este cu atât mai interesant şi dureros cu cât acest pitic frumuşel dă semne că ar conştientiza toată suferinţa sa, ar înţelege tot ce se discută în casă, toate problemele – totul numai din priviri... După ce l-am cunoscut, am hotărât că acestui caz îi vom pune un „happy-end” – chiar dacă asta înseamnă câteva operaţii - prin milostenia voastră de buni creştini.
Aşa a vrut Dumnezeu –... să-l cunosc pe Gabriel-Robert Paulyi (1,9 luni) din Măderat (oraş Pâncota) prin intermediul certurilor dintre două asociaţii umanitare. Am scris două articole pe această temă, despre faptul că una dintre aceste asociaţii a strâns bani pentru ajutorarea acestui copil...  Nu reluăm ceea ce s-a scris deja. L-am contactat pe Vasile-Dumitru Paulyi (38 ani), tatăl micuţului. „Interesul nostru este să-l salvăm pe Gabi – spune lăcrimând. Am renunţat definitiv să mai fim „reprezentaţi” de acea asociaţie care ne-a făcut doar deservicii. Suntem convinşi că au adunat mulţi bani pe spatele copilului nostru, iar la noi au ajuns cu nimicuri. M-au pus să semnez că am primit o donaţie în valoare de 2700 RON din partea lor, ceea ce e total neadevărat. Noi nu am primit în mână decât 2 milioane lei, restul fiind sume derizorii”. Sunt foarte multe de spus pe această temă, dureros este că acest copil a rămas cu suferinţele sale mai departe. „În timpul sarcinii, prin luna a V-a, soţia a avut probleme la rinichi. A fost internată la Matern şi acolo i s-a făcut tratament injectabil cu antibiotice, deşi s-a ştiut clar că e gravidă. I s-a spus că nu e niciun risc pentru copil. Iată că la două zile după naştere (5 febr.2008) – medicii au constatat că are mai multe suferinţe congenitale.” Băieţelul suferă de palatoschizis -  despicătura vălului palatin, de fapt, o gaură în cerul gurii, îi lipseşte policele drept (degetul gros) şi totodată are probleme la coloană, la nivelul vertebrelor cervicale, neputând îndrepta capul, ţinându-l mereu într-o parte.
Ducem o cruce greaFamilia Paulyi are o poveste mai deosebită. Tot Vasile ne spune că „sunt din Sighetul Marmaţiei. Încă de când eram copil şi aveam vârsta de 11 ani, am venit împreună cu tata la Arad, mama despărţindu-se de el. Am aflat în urmă cu câţiva ani că mai am o soră la Cluj... Pe mama n-am mai văzut-o de atunci, ştiu că e undeva prin Argeş şi mai am fraţi vitregi. Eu am fost crescut de altă femeie – tata recăsătorindu-se, pe care o consider cu adevărat mama mea... (lăcrimează la amintirea unor dureri vechi, nestinse). „ Mă doare mult ceea ce s-a întâmplat, am dus şi duc o cruce grea. Soţia, Sanda-Georgeana este moaţă din Câmpeni. A dus o viaţă cumplită, de om prigonit, aşa că ne-am luat de când ea avea 16 ani şi ceva. Avem o căsuţă modestă, şi, alături de Gabriel mai avem doi copii: Andrei (9 ani) şi Alina (7 ani). Ambii merg deja la şcoală. Am lucrat la patronul meu la Brutăria din Pâncota – care ne-a ajutat mult, iar acum sunt în „matern” cum se spune – din cauză că trebuie să umblu mult ca să găsesc o cale de vindecare pentru micuţul nostru. Nu putem accepta ideea că va rămâne cu asemenea handicap, că nu va merge, nu va vorbi, are probleme mari la ingerarea hranei, etc. Sunt şanse să se facă sănătos, dar trebuie să fim ajutaţi de Oamenii de lângă noi. Asta e speranţa lui!”
Cu Gabi în braţePe Gabi şi pe mama lui i-am găsit într-un salon al Secţiei Pediatrie a spitalului judeţean. Suferă de bronşită astmatică şi e rău de tot, tuşeşte de ţi se rupe inima. Văzându-l - am avut acel (hai să zicem) -„feeling”- care m-a făcut să-l iau brusc în braţe. E un copil special şi invit pe oricine să meargă să-l vadă. Cu siguranţă va rămâne impresionat de felul său de a fi, chiar dacă e atât de bolnav. Te priveşte fix în ochi, „vorbeşte”, efectiv cu privirea, nu ştie să zâmbească - nu simte bucuria - dar, aşa cum spun părinţii, înţelege tot. Cel mai „tare” a fost când s-au aşezat toţi „la poză”. Tatăl i-a spus lui Gabi să arate mânuţa fără un deget, iar micuţul a ridicat mâna şi s-a uitat fix în ochii mei. Nu, un asemenea copil nu poate fi minţit, nu poate fi obiectul bătăii de joc, să faci bani din suferinţa lui, un mic înger trist şi bolnav – prăbuşit la picioarele oamenilor mari, aşteptând vindecarea. Gabriel – prin durerea lui - a devenit (şi) copilul nostru, cazul nostru. Se pare că acest caz va putea fi preluat – dacă se dispune de banii necesari – de un medic renumit din Timişoara  prof.dr. Emil Urtilă, şeful Clinicii de Chirurgie Cranio-Maxilo-Facială. Din acest motiv am discutat direct cu acest medic eminent despre cazul copilului. „ Ştiu despre cine este vorba. Am văzut copilul. Acesta poate fi operat de palatoschizis – operaţii care se fac frecvent în clinica noastră - în momentul în care este clinic perfect sănătos. Costul operaţiei, cu anestezie generală, spitalizare, etc este de 2000 euro.”APEL pentru GabrielCreştini – suntem în Postul Mare al Naşterii Domnului. Copilul Gabriel poate fi salvat de la muţenie şi gravele probleme de nutriţie pe care le are din cauza găurii din vălul palatin. Aceasta este prima şi cea mai importantă operaţie de care are nevoie urgent. Apoi vor urma cele la coloană şi deget. Suma pentru operaţia din cavitatea bucală nu este mare. Orice om de afaceri, firmă prosperă sau doar oameni simpli dând bănuţ lângă bănuţ – pot ajuta ca în cel mai scurt timp băieţelul să poată fi operat. Este cel mai frumos dar pe care  Moş Crăciun i-l poate aduce lui Gabriel, copilul ce poartă nume sfânt şi luminos al Arhanghelului ce aduce Vestea cea Bună! Este gestul care îi va duce în dar posibilitatea de a vorbi şi mânca normal!
Ajutaţi-l pe Gabi la Reiffeisen Bank - Cont: RO 32 RZBR – 000006 00 121 30 637 pe numele de Paulyi Vasile.    

Sursa: Observator.info