UTA a reuşit sã învingã, greu, cu mari emoţii, deşi la un moment meciul pãrea foarte simplu, pe CS Otopeni în penultimul joc susţinut de „alb-roşii” la Arad în acest an. Dincolo de frustrãrile mai mult mai sau puţin justificate pe care le-a provocat suporterilor ei Bãtrâna Doamnã (jucãtori şi antrenori), confruntarea cu CS Otopeni a exprimat cât se poate se limpede ceea ce se doreşte de la UTA: promovarea, chiar cu orice preţ!  Diferenţe majore între ceea ce spune şi ceea ce face Ionuţ Popa Degeaba spune directorul tehnic al clubului, Ionuţ Popa, cã obiectivul UTA-ei este evitarea retrogradãrii: oficialii clubului şi echipa nu se comportã ca atare, ci se strãduiesc, uneori cu disperare, sã acumuleze punct dupã punct, astfel încât sã nu piardã contactul cu plutonul fruntaş. Sigur, la nivel declarativ, Ionuţ Popa - cel în jurul cãruia graviteazã UTA acum - ţine sã fie tranşant şi sã nu lase loc interpretãrilor: „evitarea retrogradãrii, menţinerea în Liga a II-a, formarea unei echipei frumoase”, numai cã între declaraţiile tehnicianului, şi comportamentul real al sãu ca tehnician şi al echipei, diferenţele sunt majore. 
Obsesia punctelor şi reacţiile ei adverseChiar dacã suferã din cauza omogenitãţii şi a lipsei de experienţã, UTA nu s-ar fi comportat precum în repriza secundã a meciului cu CS Otopeni dacã jucãtorilor nu li s-ar fi cerut sã câştige cu orice preţ. Nu e nimic absurd în a cere echipei sã câştige, numai cã pentru o formaţie care - sã fim serioşi - nu este ameninţatã cu retrogradarea dupã un parcurs foarte bun în tur, un semi-eşec sau chiar un eşec într-un meci cu CS Otopeni nu ar fi trebuit sã însemne mare lucru, motiv pentru care echipa ar fi trebuit sã fie mult mai relaxatã, dupã o reprizã în care a evoluat foarte bine, a profitat de lejeritatea din joc a adversarului şi şi-a asigurat un avantaj, fie el chiar minim. Reacţia - sau, mai corect, lipsa de reacţie - a Bãtrânei Doamne din repriza secundã a întâlnirii cu CS Otopeni, precum şi mutãrile de nedesluşit ale lui Ionuţ Popa nu pot fi puse decât pe seama unei obsesii legate de un obiectiv ascuns, transmis sistematic jucãtorilor, cum este promovarea în Liga I. De aici nervozitatea echipei, stresul jucãtorilor, teama lor exageratã, incapacitatea de-a reacţiona, precum şi schimbãrile ultra-defensive şi nepotrivite ale lui Ionuţ Popa. De altfel, Ionuţ Popa, extrem de nervos la capãtul partidei cu CS Otopeni, n-a reuşit sã pãstreze aceeaşi linie în declaraţiile sale, spunând printre rânduri cã „nu acceptã mediocritatea”, cã „UTA trebuie sã fie mãcar ce a fost”.

Sursa: Observator.info