Baza legală a politicilor Uniunii Europene poate fi structurată, în funcţie de conţinutul şi importanţa acesteia, în legislaţie principală,  legislaţie secundară, comunicări şi suplimente legislative.Legislaţia principală cuprinde tratatele Uniunii şi Constituţia acesteia. Legislaţia secundară cuprinde regulamente, directive, decizii, alte acte normative, precum şi acorduri internaţionale între statele membre sau cu alte state care nu sunt membre. Comunicările se referă la rezumate ale hotărârilor Curţii de Justiţie şi Tribunalului de Primă Instanţă, procese-verbale ale reuniunilor parlamentare, rapoarte ale Curţii de Conturi,etc. Baza legală privind sănătatea publică este în sarcina Consiliului pentru ocuparea forţei de muncă, politici sociale, sănătate şi protecţia consumatorului şi cuprinde atât legislaţie primară (principală), de genul prevederilor din tratatele UE la capitolele “sănătate publică” sau “protecţie socială”, cât şi legislaţie secundară  incluzând regulamente, directive, decizii şi alte acte referitoare la sănătatea publică. Toate acestea pot fi consultate cu uşurinţă, de către publicul interesat, pe portalul UE privind sănătatea “Health-EU” sau în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.La baza legislaţiei privind sănătatea în Uniunea Europeană se află art.129 din Tratatul de înfiinţare al Uniunii Europene, conform căruia “Comunitatea contribuie la asigurarea unui nivel înalt de ocrotire a sănătăţii umane, încurajând cooperarea dintre statele membre şi, dacă este necesar, sprijinind acţiunile lor. Acţiunea Comunităţii se referă la prevenirea bolilor şi în special a marilor flageluri, inclusiv a toxicomaniei, favorizând cercetarea cauzelor şi a transmiterii lor, precumBaza legală Uniunii Europene poate fi accesată pe portalul U.E., la adresa:  http://europa.eu/index_ro/documente/legislatiaeuropeana şi informarea şi educarea în domeniul sănătăţii. Exigenţele în domeniul ocrotirii sănătăţii sunt o componentă a celorlalte politici ale Comunităţii.”De la aceste prevederi şi până în prezent, prerogativele UE în domeniul sănătăţii publice au evoluat, programele de sănătate comunitară fiind principalele instrumente de lucru ale UE în acest domeniu . Aceste programe de sănătate fac parte din strategii de acţiune ale UE pe perioade de 5 ani, strategii aprobate prin decizii ale Parlamentului European şi Consiliului Europei. În 16 mai 2000, Comisia pentru Sănătate a U.E. prezenta Consiliului Europei şi Parlamentului European,  concluziile studiilor comparate privind sistemele de sănătate din UE, evidenţiind lipsurile acestora şi propunând o altă abordare a sănătăţii precum  şi o creştere a rolului pe care sănătatea trebuie să îl ocupe în cadrul preocupărilor UE. Pe baza acestui comunicat, s-a luat Decizia nr.1786/2002/CE emisă de Parlamentul European şi Consiliul Europei privind adoptarea primului program de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii publice pentru perioada 2003–2008, care să promoveze sănătatea, lupta împotriva cancerului, SIDA şi a unor boli transmisibile, a consumului de droguri, protecţia împotriva bolilor legate de poluare, precum şi prevenirea bolilor rare. Realizarea obiectivelor asumate prin această strategie se va înfăptui, conform programelor, prin următoarele acţiuni privind îmbunătăţirea informaţiilor şi cunoştinţelor privind sănătatea publică, în vederea promovării acesteia şi a sistemelor de sănătate publică,  sporirea capacităţii de reacţie rapidă şi coordonare faţă de ameninţările la adresa sănătăţii, sporirea eforturilor privind promovarea sănătăţii prin măsuri specifice de reducere şi eliminare a riscurilor.Acest lucru va fi posibil prin crearea unui sistem global de colectare, analiză şi evaluare a informaţiilor privind sănătatea publică în statele membre ale UE şi prin distribuirea acestor informaţii la toate nivelele societăţii, atât marelui public cât şi autorităţilor şi profesioniştilor din sănătate. Accentul se va pune pe educarea populaţiei în vederea cunoaşterii factorilor cheie ce pot influenţa sănătatea, dintre care cei mai importanţi sunt modul de viaţă raportat la  situaţia economico socială a societăţii, efectele consumului de tutun, alcool, droguri, modul de alimentaţie şi stresul.Ţinând cont de principiul subsidiarităţii ca bază a politicii Uniunii Europene privind sănătatea, este deosebit de importantă cooperarea activă şi angajamentul total al tuturor statelor membre în vederea atingerii obiectivelor acestor programe şi strategii. Pentru derularea acestui program au fost alocate 312 milioane de euro pentru perioada 2003–2008 şi au fost invitate să participe la el: statele membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELE), inclusiv Bulgaria şi România, statele nemembre din Europa Centrală şi Orientală, cu care UE a semnat acorduri de colaborare, Cipru, Malta şi Turcia. Este încurajată şi colaborarea, în implementarea acestui program, cu alte organisme internaţionale cu competenţe în domeniul sănătăţii publice, cum este OMS. Programul a fost evaluat prin două tehnici diferite: pe baza indicatorilor şi rezultatelor programelor şi prin evaluarea externă a derulării programelor, realizată ca opinie independentă a unor experţi.
Carta Albă a Comisiei Europene, din data de 23 octombrie 2007, intitulată „Împreună pentru sănătate: un obiectiv strategic al UE 2008-2013”, nepublicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, abrogă Decizia nr. 1786/2002/CE în domeniul sănătăţii publice pentru perioada 2003–2008. Protecţia sănătăţii trebuie să fie avută în vedere de toate politicile comunitare prin demersul intersectorial indispensabil în acest sens. Noutatea strategiei impuse prin Carta Albă constă tocmai în impunerea urmăririi asigurării sănătăţii publice prin toate demersurile întreprinse în celelalte sectoare de activitate. Astfel se impune respectarea a patru principii de bază ale strategiei UE privind sănătatea publică.Strategiile trebuie să fie fondate pe respectarea valorilor de bază în materie de sănătate şi anume: universalitatea sistemelor de sănătate (prin promovarea unor programe de sănătate care să se adreseze diferitelor categorii de vârstă), accesul la îngrijiri medicale de calitate, echitatea şi solidaritatea faţă de întreaga populaţie, reducerea inechităţilor în domeniul sănătăţii (existente între statele membre) pe baza prelucrării datelor colectate printr-un sistem unic de indicatori de sănătate.Sănătatea este cel mai preţios bun, datorită faptului că productivitatea şi prosperitatea economică depind de o populaţie sănătoasă; în acest scop ponderea cheltuielilor în sănătate ar trebui să fie orientată spre prevenirea îmbolnăvirilor şi, numai după aceea, pe tratarea bolii; Sănătate prin toate politicile; astfel, politica de sănătate nu este singura politică determinantă în materie de sănătate, asupra sănătăţii populaţiei având un impact deosebit şi dezvoltarea, cercetarea, politica regională, reglementările privind produsele farmaceutice şi cele alimentare, coordonarea regimurilor de securitate socială, regimul fiscal etc.Vocea UE în materie de sănătate publică trebuie să se facă mai bine auzită la nivel mondial.Uniunea Europeană are astfel rol de coordonator al politicilor de sănătate în statele membre privind problemele comune ale spaţiului comunitar în materie de sănătate. Prin rolul central pe care îl conferă sănătăţii în paleta problemelor prioritare de rezolvat, politica UE serveşte de model statelor membre în sensul acordării unui loc central ca preocupare şi din partea guvernelor acestora .
The key words of this presentation are: - Health policy; - The European Union; - The importance of health; - The threat to health; - The coordinating role; - The joint effort of all member countries; - The improvement of the state of health. Întocmit,Doctorand, Belcea (căs.Jurjuţ) Nory MarioaraVa urma

Sursa: Observator.info