La aproape 102 ani (în ianuarie), Etelka Grosz este cât se poate de lucidă şi dornică de conversaţie pe orice temă. Am vizitat-o la Centrul de Bătrâni, unde tocmai primise cadouri de Moş Nicolae. Mi-a spus că este prea bătrână să mai vină  Moşul la ea, dar cu lacrimi în ochi s-a bucurat ca un copil de micile atenţii primite. A pupat-o şi îmbrăţisat-o părinteşte pe directoarea centrului, care plină de bunătate se îngrijeşte de toţi bătrânii de la Centru. Dintr-o vorbă în alta, Etelka Grosz, a început să-şi povestească viaţa, tinereţea, perioadă în care „am fost foarte fericită, chiar dacă nu era atâta libertate în ţară.” Etelka Grosz este fiică de ceferist. A crescut la Brad, după ce familia ei s-a mutat, încă înainte de unirea din 1918, de la Dombegyhaza (Ungaria) în părţile Hunedoarei. La 16 ani, Etelka vindea bilete de tren şi a prevenit un accident feroviar care ar fi putut produce sute de victime. Acum, la 101 ani, se gândeşte la viitorul tineretului. Spune că deşi a votat aproape la fiecare scrutin acum nu s-a dus la vot. Ştia cine o să iasă - „Au fost mulţi candidaţi, pe vremea mea erau maxim doi. Mergeam la vot pentru că era obligatoriu. Era o datorie să votezi conducătorul. Acum votul nu mai e nimic...” 
Nu îl cunoaşte personal pe Băsescu, l-a mai văzut pe la televizor „M-am gândit că trebuie să câştige el pentru că tot el a fost preşedinte. Nu-l cunosc dar din ce am văzut la televizor este un caraghios care face tot felul de farse şi râde mult. Ne place de el că e glumeţ”.Totuşi îşi aminteşte cu lacrimi în ochi despre vremurile de demult, de acum 60-70 de ani când lumea era mult mai bună - „Oamenii nu erau aşa duşmănoşi, erau prieteni, ajutau chiar şi necunoscuţii. Acum nu am mai ieşit de aici dar după cum aud de la cei care vin la centru e multă răutate în lume.” 
Mereu cochetă şi dichisităChiar dacă nu iese la baluri, la petreceri de societate, Etelka se aranjează zilnic, se piaptănă şi se îmbracă frumos. De asemenea în fiecare dimineaţă, îşi face patul şi îşi aranjează jucăriile. Se mândreşte cu doi ursuleţi care spun „I love you” pe care i-a primit de la directorul Centrului. Îi ţine mereu aproape de ea, alături de o carte de rugăciuni unde are diferite poze şi vederi de la cei dragi. Şi oglinda şi periile de păr sunt mereu la îndemână pentru că „nu se ştie niciodată când ai nevoie să te aranjezi repede.” Aşa s-a întâmplat şi ieri când a venit „Moşul” cu daruri, pe neanunţate. A strâns mâna celui care i le-a dat şi a mulţumit politicos chiar dacă emoţia i se citea pe faţă. Le-a pus frumos pe noptieră şi a continuat să vorbească cu musafirii. Se roagă zilnic şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru sănătatea pe care i-a dat-o. Nu a fost o persoană bolnăvicioasă şi deşi a avut multe greutăţi în viaţă a trecut cu bine de ele. Peste o lună sărbătoreşte frumoasa vârstă de 102 ani, fiind cea mai în vârstă persoană de la Centru. Îşi aminteşte de petrecerea de anul trecut, când a împlinit 101 ani. a primit tort şi mici atenţii de la colegi. Acum, la 102 ani îşi doreşte sănătate, să se poată purta până în ultimul ceas, iar celorlalţi, tinerilor, le doreşte o viaţă mai bună fără grija zilei de mâine. 

Sursa: Observator.info