Cunoscutul alpinist arădean Zsolt Török a escaladat în vară unul dintre cei mai periculoşi pereţi din Alpii francezi, din masivul Mont Blanc. Expediţia s-a dovedit o reuşită, arădeanul atingându-şi unul dintre cele mai mari idealuri – escaladarea Pilierului Walker. Zsolt a vorbit cu noi despre expediţia din Alpi dar şi despre planurile pentru anul viitor.
În august, Zsolt împreună cu alţi trei alpinişti s-a „încumetat” să îşi implinească un mare vis. Este vorba despre un traseu foarte dificil, în masivul Mont Blanc, care a presupus o adevărată provocare pentru expediţionistul nostru. „Ţinta noastră a fost un traseu care înseamnă cele mai mari provocări în alpinismul clasic. Este vorba despre traseul lui Ricardo Cassin, Pilierul Walker, deschis de acesta în 4-6 august 1938. O asemenea expediţie a rămas şi în zilele noastre una dintre cele mai mari provocări, deoarece face parte din renumita Trilogie a Alpilor, ceilalţi doi pereţi fiind Peretele Nordic Eiger şi Matterhorn”, ne explică Zsolt. Pentru alpinist a fost o provocare cu atât mai mare cu cât Walker-ul are cel mai tehnic traseu din Trilogie, cu 1.200 metri diferenţă de nivel, ceea ce însemnă 53 de lungimi de coardă. Echipa cu care Zsolt a plecat în expediţie a fost formată din Cristian Ţecu, Janos Torok şi Mark Daniel (sprijiniţi de Consiliul Judeţean Arad, Auto Schunn Arad, Bujor Buda, Coralia Cotoraci şi Promoon) cu care a mai încercat să escaladeze peretele cu un an în urmă însă nu au reuşit din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, coborârea de acolo fiind realizată cu elicopterul. În acest an, escaladarea peretului s-a făcut în 5-7 august, la 71 de ani şi o zi după ce alpinistul Cassin deschisese drumul spre inima Walkerului. Soarta a făcut că atunci când echipa românească escalada Pilierul, Ricardo Cassin se înălţa la ceruri.  
Luni întregi de pregătire atât fizică cât şi psihicăPentru a porni într-o asemenea expediţie, extrem de dificilă chiar şi pentru profesionişti, Zsolt s-a pregătit mai bine de jumătate de an. Antrenamentul a fost destul de dificil şi a presupus multe sacrificii ţinând cont, că alpinistul, atunci când nu escaladează vreun munte, îşi petrece timpul la locul de muncă, fiind tehnician dentar. „Colegii mei de la cabinet au fost înţelegători cu mine. Îmi înţeleg marea mea pasiune şi mă lasă să plec când organizăm expediţii. Totuşi este greu să te antrenezi şi să şi lucrezi în acelaşi timp. Prietena mea m-a ajutat să construiesc un perete fals, acasă, unde să mă pot antrena. În weekend-uri străbăteam o distanţă de 400 de kilometri dus-întors pentru a ajunge într-o zonă cu perete de stâncă. Escaladarea Walker-ului presupunea un traseu de categoria extrem de dificil şi trebuia să fiu bine antrenat atât fizic cât şi psihic. O parte din timp am folosit-o şi pentru documentare. M-am informat despre traseul pe care urma să-l străbat dar am studiat şi prognoza meteo”, ne explică Török. Atât antrenamentul cât şi pregătirea psihică s-a dovedit o reuşită, deoarece echipa de alpinişti şi-a realizat visul fără mari probleme. Baza peretelui se afla la o altitudine de 3.000 de metri iar de acolo, alpiniştii aveau de urcat încă 1.200 de metri. Traseul, ascundea nenumărate pasaje foarte dificile. „Echipa noastră a petrecut două nopţi în perete iar în a treia zi am ajuns pe vârf. Din echipă, eu am făcut ascensiunea cap de coardă integral (n.r.: a condus ascensiunea), iar Janos Török a reuşit să escaladeze în căţărare liberă. S-a legat o prietenie între noi, iar pentru mine, personal, visul acesta l-am avut de 20 de ani, de când m-am apucat de alpinism. A fost cel mai dificil traseu din cariera mea, de alpinist, dar şi cel mai mare angajament.”În 2004, Zsolt a escaladat primul perete din Trilogie – Eiger, ceea ce înseamnă foarte mult pentru un alpinist, mai râmânându-i un singur perete pentru a completa Trilogia. 
Zsolt Török împărtăşeşte trăirile sale cu arădenii, prin imaginiZsolt nu-i uită niciodată pe arădeni. De câte ori se întoarce din vreo expediţie pregăteşte filmuleţe şi imagini pe care le prezintă arădenilor. Astfel a realizat zeci de spectacole de acest gen, atât în Arad cât şi în alte zone ale ţării. Foarte interesaţi de „aventurile” lui s-au arătat elevii unii dintre ei împărtăşind această pasiune. Török ne-a explicat însă că pentru tinerii din Arad este destul de greu să stârneşti pasiunea pentru alpinism. „Trezirea interesului pentru acest sport depinde foarte mult şi de munca noastră de lămurire. În defavoarea noastră este şi faptul că la Arad nu există niciun panou artificial de căţărare, pe când la Timişoara sunt patru. Intenţia noastră nu este de a devia publicul, copiii, spre latura extremă a alpinismului ci de a-i conştientiza. De a-i face să aprecieze natura”, spune alpinistul.De asemenea, cu o înflăcărare în priviri, Zsolt spune că „Despre alpinism s-au scris cărţi, s-au făcut filme, dar prin alpinism, tu însuţi, poţi să ajungi să calci deasupra norilor, prin propriile forţe. Ai o ocazie extraordinară să vezi apusul şi răsăritul deasupra norilor sau pur şi simplu să fi acolo.
La anul Török doreşte să ajungă pe „Domnul spiritelor”În fiecare an, alpinistul arădean ne surprinde cu noi expediţii dificile însă necesare unui alpinist de renume. În vara lui 2010 Zsolt plănuieşte să ajungă pe vârful Khan-Tengri denumit şi „Domn al Spiritelor” – „Următoarea expediţie, pe lista mea, este programată pentru 20 iulie şi este organizată de Clubul Explorer din Arad. Este vorba despre o expediţie de mare altitudine pe un vârf care depăşeşte 7.000 de metri. Echipa va fi alcătuită din şase persoane, din Arad, membre ale Clubului.” Până la plecarea în noua expediţie, pe Zsolt îl aşteaptă zile întregi de antrenamente şi pregătiri.

Sursa: Observator.info