Ionuţ Popa vorbeşte astăzi despre plusurile şi minusurile Bătrânei Doamne, despre problemele de arbitraj ori despre rolul suporterilor în viaţa echipei 
Observator arădean şi www.observator.info vă oferă, în serial, un interviu cu directorul tehnic al echipei UTA, Ionuţ Popa, care va radiografia clubul-fanion al Aradului în ultimele 11 luni - timp pe care l-a petrecut în fruntea staff-ului tehnic. 
- Domnule Ionuţ Popa, care sunt concluziile dumneavoastră după prima parte a sezonului 2009 / 2010?- Principala concluzie este că nivelul fotbalului românesc este scăzut şi nu mă refer neapărat la nivelul eşalonului secund, ci şi la cel al primei ligi. Deşi nu am activat o perioadă destul de lungă în Liga a II-a, ştiu ce vorbesc. Nivelul fotbalului a scăzut, în Liga a II-a nu se mai joacă la aceeaşi calitate ca şi acum 8-9 ani, când am promovat cu UTA în Divizia A, de exemplu. Iar vina principală aparţine conducătorilor, ei sunt vinovaţi, pentru că i-a apucat disperarea şi au importat antrenori şi jucători fără valoare sau de valoare îndoielnică, de care nu a auzit mai nimeni şi care în care ţările lor nu sunt cotaţi. Poate nu ar fi fost rău să se facă import de conducători, nu de antrenori sau jucători. În urmă cu opt ani, UTA era în aceeaşi situaţie ca şi acum. Avea o echipă tânără, formată în special din arădeni şi era clasată în partea superioară a clasamentului la jumătatea întrecerii, numai că acea echipă era mai bună decât cea de acum şi evolua tot în Liga a II-a, fotbalul era altfel. 
- Sugeraţi că UTA a fost ajutată în parcursul ei din turului campionatului de acest nivel scăzut al întrecerii?- Nu neapărat, dar am ţinut să-mi spun punctul de vedere după aproape un an de activitate în Liga a II-a. UTA de acum este pur şi simplu un miracol, iar rezultatele ei nu trebuie desconsiderate. Nu exagerez cu nimic şi echipa trebuie să fie tratată ca atare, pentru că nu i-a fost deloc uşor. Nu a fost uşor ca jucători adunaţi de pe drumuri, din Liga a III-a, scoşi din juniorat şi aduşi să joace pentru UTA, sub presiune şi cu public pretenţios să reuşească să formeze un grup atât de unit şi care să mai şi obţină atâtea rezultate bune. Este, fără îndoială, un miracol, pe care nu l-am generat eu, ci Dumnezeu. Mulţi spun că fără mine nu s-ar fi mişcat atâtea lucruri, dar nu este adevărat. Nu vreau să fac pe modestul şi nici să-mi acord prea multă importanţă, dar rolul meu a fost minor în realizarea acestui miracol. 
- Domnule Popa, care ar fi plusurile şi minusurile UTA-ei?- Încep cu minusurile. Primul şi cel mai important este legat de lipsa unei baze materiale corespunzătoare. UTA nu are nici măcar teren de joc, ca să nu mai vorbesc despre o bază de pregătire, aşa cum ar trebui să fie compusă, din mai multe terenuri de antrenament diferite ca şi concepţie, din sală de forţă, din bază de recuperare şi refacere după efort. Noi ne antrenăm în general pe baza CSŞ din Subcetate, pe care o închiriem, câte o oră, o oră şi jumătate, dar eu aş avea nevoie la începutul săptămânii, de exemplu, de un teren pe care să stăm 3-4 ore. Aş face individualizări cu unii jucători, dar nu am condiţii. Un alt minus este cel mai bugetului, UTA se descurcă graţie sprijinului de care beneficiază, dar nu stă deloc bine vizavi de pretenţiile noastre şi ale suporterilor. În fine, o altă carenţă a echipei este legată de lipsa ei de experienţă, care este o problemă cu rezolvare în timp. 
- Care ar fi plusurile?În primul rând, vreau să mă refer la conducerea clubului. Giovanni, Meszar şi Dorin Stana nu sunt conducători cu experienţă, dar sunt foarte inimoşi, dedicaţi UTA-ei şi fotbalului şi lucrează din plăcere, cu entuziasm. O conducere mai experimentată s-ar fi resimţit şi în condiţiile şi  în rezultatele echipei, dar nu e cazul să ne plângem. Un alt plus este legat de tinereţea echipei. Chiar dacă lipsa de experienţă a echipei ne mai trage în jos şi ne complică activitatea, prezenţa unor jucători tineri în lot este foarte benefică. Deja sunt destui tineri fotbalişti care au confirmat, care au prins curaj şi care încep să fie urmăriţi de alte cluburi. Apropo de acest capitol, vreau să spun că m-a sunat Dan Apolzan, care este unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Răzvan Lucescu, şi mi-a cerut referinţe despre şase utişti, care erau vizaţi pentru convocarea la această acţiune a loturilor U23 şi U21. I-am spus să nu se grăbească şi i-am confirmat un singur nume, pe al lui Bălgrădean, care a şi fost convocat. Dar acest interes faţă de tinerii noştri este indiscutabil un plus. - Aţi avut destule de împărţit cu arbitrii de-a lungul primei părţi a sezonului. Chiar aţi primit patru etape de suspendare, ce credeţi că s-a întâmplat?- Eu am o problemă cu arbitrajele, pentru că nu sunt aşa cum ar trebui să fie. Nici nu mai vreau să-mi amintesc prin ce am trecut, pentru că mă enervez instant. Indiscutabil am pierdut puncte importante din cauza greşelilor de arbitraj, iar reacţiile mele au venit din acest motiv. Fotbalul românesc are probleme mari din cauza arbitrajelor, eu şi jucătorii mei muncim ca sclavii zilnic şi este foarte greu să te stăpâneşti când vine câte un arbitru şi te scoate din minţi printr-o manieră de care îţi dai seama imediat. 
- Care a fost aportul suporterilor în rezultatele obţinute de UTA în acest an?- Eu nu sunt cucerit sau impresionat de suporteri doar de acum. Am început să lucrez la UTA în 1993 şi de atunci ştiu pe pielea mea ce înseamnă publicul arădean. Revenind la prezent, pe mine nu atitudinea suporterilor de acum, din acest tur de campionat, m-a impresionat, ci cea din returul ediţiei trecute. A fost ceva fantastic, au fost alături de noi ca niciodată, n-am auzit o înjurătură la adresa jucătorilor, au fost extraordinari. Îmi amintesc de meciul din retur de la Salonta, am stat în tribună şi peste tot erau doar suporterii UTA-ei. Suporterii ne sunt aproape, ne sprijină mult şi echipa e mai responsabilă din acest motiv. Bine, mai sunt câţiva care înjură, huiduie, comentează, dar aşa ceva se întâmplă peste tot, nu e ceva ieşit din comun.

Sursa: Observator.info