La vârsta de 90 de ani, veteranul de război Gheorghe Sina îşi aduce aminte cu mare tristeţe de perioada celui de al doilea Război Mondial care pentru el a reprezentat nimic altceva decât o sumedenie de atrocităţi comise fără nici un scop.  
Clipe de oroare din timpul războiuluiExperienţa din timpul războiului a lăsat răni incurabile în sufletul veteranului. Retrăind şi în ziua de azi acele clipe, Gheorghe Sina povesteşte că în toamna anului 1942 a fost dus de către un batalion la Kotelnikovo, iar apoi în luna noiembrie 1942, într-o altă localitate unde au ajuns seara, iar dimineaţa deja i-au atacat ruşii. “Din acel moment bătălia s-a inversat: nu mai luptam noi împotriva inamicului, ci inamicul ne fugărea pe noi”, îşi aminteşte veteranul, adăugând că spre deosebire de armata rusă, cea română nu era dotată cu tancuri, ci cu căruţe şi cai. Aşa a început retragerea, fiecare soldat român fugind pentru a-şi salva viaţa. “Un moment de neuitat, o privelişte care nici acum nu-mi iese din cap, a fost când pe ambele margini ale drumului improvizat prin zăpadă pe care mergeam, am văzut cai îngheţaţi, toţi cu capul întors înspre drum: cei din stânga, priveau spre dreapta, iar cei din dreapta, spre stânga”, spune Gheorghe Sina. Timp de şapte zile a mâncat numai seminţe de floarea soarelui cu coajă cu tot încât nu avea nici răbdarea nici puterea să le cureţe. La Rostov, Jandarmeria Română a oprit toţi soldaţii în retragere şi a format un nou detaşament, trimiţând soldaţii în stepa calmucă. În 27 decembrie au fost atacaţi din nou de către ruşi şi au început să se retragă. “A fost o fugă ca şi la vânătoarea de iepuri”, spune Gheorghe Sina. După o perioadă de trei luni de mers pe jos zi de zi, prin zăpadă până la genunchi, împreună cu alţi soldaţi a reuşit să ajungă până la Cetatea Albă de unde au fost trecuţi cu bacurile pe cealaltă parte a râului Nistru, ajungând în Arad în luna aprilie a anului 1943. “De atunci am evitat prin tot felul de mijloace să mai fiu dus la război. Războiul este ceva ce merită orice ca să poată fi evitat. Nu-i văd scopul decât ambiţia unor oameni bolnavi care pentru ambiţia lor sacrifică milioane de vieţi omeneşti”, spune Gheorghe Sina.
Comunismul – un sistem fondat pe abuzuri, persecuţii şi nedreptăţiÎntrebat cum ar descrie comunismul pentru tinerii din ziua de azi, Gheorghe Sina îl egalează cu “momentul în care unui om îi tai picioarele”. “O viaţă întreagă am avut de suferit din cauza comunismului”, mărturiseşte acesta. În al doilea an după ce Gheorghe Sina s-a apucat de agricultură, recolta nu a mai fost a lor. “Au venit comuniştii care aveau sarcina de a îngreuna cât mai mult viaţa noastră, a chiaburilor”, spune veteranul. Sătui de nedreptăţile comise, într-un final familia Sina a hotărât să renunţe la agricultură. Au predat statului pământul şi s-au întors la Arad unde Gheorghe Sina a reuşit să se angajazeze. Deşi războiul se terminase, nedreptăţile pentru Gheorghe au continuat. Deşi au predat pământul, statul l-a dat în judecată pentru că nu l-a lucrat. 
Perioada dinaintea războiuluiGheorghe Sina mărturiseşte că cele mai frumoase clipe din viaţă le-a trăit înainte de izbucnirea războiului, deşi nici pe vremea aceea viaţa nu era uşoară. Oamenii lucrau în sezonul de vară până toamna târziu, iar banii primiţi de abia le ajungeau pentru a putea trăi. Totuşi şi pe vremea aceea tinerii îşi făceau timp să se distreze. La Nădlac, toţi elevii de liceu şi studenţii erau afiliaţi la „Societatea Tinerimii Române” şi aveau acces la un restaurant care avea mese de biliard, tenis de masă, precum şi o sală unde se proiectau filme şi se puneau în scenă piese de teatru. Aici se organizau şi baluri la care fetele erau însoţite obligatoriu de către părinţi.

Sursa: Observator.info