În momentul în care coloana cu manifestanţi, lungă de circa 200 de metri, s-a apropiat, pe partea dreaptă a B-lui Republicii, de intersecţia cu strada Cloşca, a fost somată de un baraj al armatei, constituit din o parte a Batalionului 1 Infanterie al Regimentului Mecanizat din Cetatea Aradului, comandat de cpt. Vasile Heredea.Batalionul, cu misiunea de a opri coloana de manifestanţi care se îndrepta paşnic spre piaţa din faţa fostului Comitet judeţean de partid, avea în dotare transportoare blindate, cu muniţie de război.Într-un interviu retrospectiv, acordat cotidianului „Adevărul de Arad”, la 25 ianuarie 2005, col.(r.) Vasile Heredea a afirmat că generalul Eugen Bădălan „a făcut o mare greşeală când a scos armata în stradă cu muniţie de război! De pildă – a continuat acesta – B.1I., pe care-l comandam, a primit în zilele de 21 şi 22 decembrie 1989, 30.000 de cartuşe de pistol mitralieră 7,62 mm şi în jur de 40.000 – 50.000 cartuşe pentru mitralierele de pe transportoarele blindate! Era o cantitate de muniţie enormă, cred că s-a acţionat cu prea mult zel în faţa unor demonstranţi paşnici!” Evident, cu o asemenea cantitate de muniţie de război, la o scânteie necontrolată, ori la o simplă provocare din partea cuiva, situaţia ar fi putut degenera! Aşadar, între manifestanţi şi superiori, căpitanul de atunci Vasile Heredea, în calitatea de CDT. B.1I., a ordonat în momentul în care manifestanţii s-au apropiat de barajul armatei, foc de avertisment. Salvele trase au speriat pe manifestanţi, aceştia s-au culcat la pământ, pe carosabil şi pe trotuar, iar după încetarea focului de armă, când oamenii şi-au dat seama că nu sunt morţi sau răniţi, s-au ridicat în picioare şi au pornit mai departe, ocolind TAB-ul care le bara calea, până în faţa fostului sediu al Comitetului judeţean de partid, unde se afla al doilea baraj al armatei, mult mai numeros decât primul. Manifestanţii s-au oprit pe aliniamentul liniei de tramvai, unde au început să strige lozinci anticeauşiste şi de solidaritate cu Timişoara! În fruntea manifestanţilor se aflau liderii de la Orologerie şi de la Strungul, muncitorul Dănilă Onofrei şi maistrul Mircea Crişan, cărora li s-au alăturat pe parcurs în faţa sediului fostei judeţene de partid Dima Traian, Timar Traian, Jiva Maria, dar şi alţi manifestanţi care s-au angajat să menţină ordinea, să evite eventuale acte de violenţă faţă de militarii. „La început a fost o perioadă de „tatonare” între manifestanţi şi armată – ne-a relatat regretatul revoluţionar Timar Traian, care a decedat între timp -, fie noi împingeam militarii în spate, fie militarii ne împingeau pe noi pe aliniamentul iniţial! Atunci, cei care am fost în faţă, în linia întâia, am hotărât să facem un cordon, să ne ţinem de braţ unul de altul şi să nu lăsăm pe nimeni din spatele coloanei să treacă în faţă spre militari, întrucât am simţit deja că în mijlocul nostru au apărut  provocatori. Astfel am reuşit să păstrăm un echilibru între militari şi manifestanţii mai violenţi, încât armata să nu aibă motivul să deschidă focul asupra noastră!” („Întrebătorul din Agora”, vol.I, p.82).La scurt timp după ce manifestanţii au ajuns în piaţa din faţa fostului Comitet judeţean de partid a apărut actorul Valentin Voicilă, care era încadrat la Teatrul de Stat din Arad. Era un actor tânăr, de 32 de ani, cu o voce puternică, care s-a dovedit foarte repede un remarcabil organizator, devenind din acea dimineaţă de 21 decembrie liderul de necontestat al Revoluţie la Arad. La puţin timp după ce actorul Valentin Voicilă a ajuns în mijlocul manifestanţilor, din sediul fostului Comitet judeţean de partid a coborât prima secretară Elena Pugna însoţită de secretarii Comitetului judeţean de partid şi de ofiţeri superiori din cadrul Comandamentului de cooperare şi apărare. Aceasta a anunţat în faţa manifestanţilor majorarea salariilor şi a alocaţiilor pentru copii, adică măsurile promise de Nicolae Ceauşescu la mitingul de la Bucureşti. Deoarece manifestanţii nu mai aveau încredere în Nicolae Ceauşescu, Elena Pugna a fot huiduită şi fluierată, după care s-a întors rapid în sediul judeţenei de partid.Întrucât la început nu a existat nicio lozincă scrisă în piaţă, au fost aduse de la Spitalul Matern, care se afla în apropiere, mai multe scutece şi cearceafuri albe, pe care au fost scrise lozinci cu ruj de buze cerut de la femei: ”Jos Ceauşescu!”, „Timişoara – Timişoara!”, „Jos cizmarul!”, „Jos dictatorul!”, care au devenit şi lozincile strigate de manifestanţi. Prin aceste lozinci ridicate pe acoperişurile câtorva clădiri din jurul fostului Comitet judeţean de partid, grupul de manifestanţi de la Arad a primit o identitate clară, spunea ceva concret puterii comuniste, voia ceva limpede, nu mai era o mulţime „oarbă” în faţa armatei! Un manifestant (Nicu Ieran) a avut ideea să aducă o scară de zugrav şi o porta-voce, după care liderii din piaţă s-au ridicat, rând pe rând pe scară, şi au rostit scurte cuvântări anticeauşiste şi îndemnuri de genul „fără violenţă”, ca manifestaţia să rămână paşnică, ca nimeni să nu provoace armata. În cursul după-amezii, din curtea restaurantului „Bulevard”, unde se afla un mic şantier de renovare, au fost aduse câteva materiale de construcţie (capre şi scânduri) şi s-a ridicat un mic podium pe care se urcau liderii din piaţă pentru a se adresa manifestanţilor.

În Gara CFR Aradul Nou soseşte o garnitură de tren cu „patrioţi” din Vâlcea care să alunge „huliganii” şi „iredentiştii” din Timişoara şi AradÎn data de 21 decembrie, în timpul manifestaţiei din centrul Aradului, în jurul orei 12, şeful Statului Major al Gărzilor Patriotice din judeţul Arad, col. Liviu Stranski, a primit telefon de la gen. lt. Topliceanu Iulian, comandantul Armatei a 4-a din Cluj – Napoca, să comunice primei secretare Elena Pugna că vor sosi în Arad, în Gara CFR Aradul Nou, 3.000 de luptători din rândul Gărzilor Patriotice, care să fie duşi la UM. 01380 din Cetate, unde să li se asigure o masă, urmând ca misiunile pe care trebuie să le îndeplinească să fie anunţate ulterior. În acest scop lt.col. Gh. Jelecutean, mr. Ioan Rozsos, cpt Mihai Iolu şi lt. maj. Dumitru Moţi au fost trimişi la Gara CFR Aradul Nou  pentru a prelua acest eşalon G.P. şi a-l conduce în UM. din Cetate, fiind asigurate 15 autobuze de transport de la I.J.T.L. Arad.La ora 13 a sosit în gară prima garnitură cu aproximativ 800 – 900 de luptători G.P. Ofiţerii arădeni au aflat în gară că sunt luptători G.P. din judeţul Vâlcea. Au luat legătura cu şeful eşalonului sosit în Gara CFR Aradul Nou, care le-a raportat că următoarea garnitură, cu aproximativ 2.000 de luptători G.P., se află la Valea Viilor şi urmează să fie adusă în Arad, după debarcarea primului eşalon. Tot de la şeful eşalonului s-a aflat că luptătorilor G.P. li s-a spus că  misiunea lor va fi să alunge, cu bâtele, bandele de „huligani” şi de „intervenţionişti” care au intrat în Ardeal! În acest scop au fost trimişi iniţial la Timişoara, apoi au fost direcţionaţi la Arad! Cei patru ofiţeri le-au explicat luptătorilor G.P. că ungurii nu au intrat în Ardeal, că este vorba de oameni care manifestează paşnic împotriva regimului ceauşist! Aflând adevărul, luptătorii G.P. nu au mai dorit să coboare din tren să fie transportaţi cu autobuzele în UM din Cetatea Aradului! Între timp şi de la Statul Major G.P. s-a comunicat celor patru ofiţeri să nu-i mai îmbarce pe luptătorii G.P. din judeţul Vâlcea în autobuze pentru a fi duşi în UM. din Cetate.Trenul şi-a continuat drumul spre Vinga, unde a staţionat două ore, după care a fost direcţionat să se înapoieze în judeţul din care a venit. Ulterior s-a aflat  că au fost pregătite patru garnituri de luptători G.P. din judeţele Dolj, Gorj şi Vâlcea, dintre care trei pentru Timişoara şi una pentru manifestanţii din Arad, fiind vorba de garnitura care a sosit în Gara CFR Aradul Nou pe linia Simeria - Deva! („Întrebătorul din Agora”, vol.I, p.119-120 şi 476). Iată pentru cine erau pregătite cele 5.000 – 6.000 de „buzdugane” la CPL Arad! O parte din acele „buzdugane”, strunjite iniţial ca picioare de scaune, au fost depozitate în sediul fostului Comitet judeţean de partid pentru luptătorii din G.P., stivuite în holul mare de la intrare, alături de lanţurile grele aduse de forţele de represiune pentru blocarea uşilor principale! Un exemplar de „buzdugan” a fost recuperat de un revoluţionar şi donat ulterior Complexului Muzeal din Arad, unde poate fi văzut de vizitatori în expoziţia permanentă de la Secţia de Istorie Contemporană dedicată Revoluţiei din Decembrie 1989 la Arad.În sediul judeţenei de partid, Comandamentul operativ a discutat diferite modalităţi de împrăştiere a manifestanţilor. Secretarul C.C. al P.C.R. Radu Constantin se interesa dacă sunt pregătite „listele A şi B” şi cerea punerea lor în aplicare. Era un ordin mai vechi al Securităţii, ca în caz de necesitate, suspecţii trecuţi pe listele „A” trebuiau ridicaţi şi duşi într-o zonă necunoscută, iar cei trecuţi pe listele „B”, mai puţin periculoşi, trebuiau doar izolaţi în apropierea domiciliului. La Arad nu erau actualizate aceste liste şi nici nu au fost puse în aplicare. („Cartea Revoluţiei Române – Decembrie’89”, p.348)

Ceai, bere şi cafea diuretică pentru manifestanţiŞeful Securităţii judeţene, col. Dumitru Răşină, a venit cu ideea de a împărţi manifestanţilor răcoritoare sau alte băuturi – ceai, bere, cafea – în care să se pună substanţe care să provoace diaree, pentru a obliga astfel manifestanţii să plece acasă. În acest sens a cerut subalternilor, care răspundeau de Spitalul judeţean Arad, să procure fenolftaleină – un diuretic foarte puternic. Astfel, în dimineaţa de 21 decembrie medicul primar Ioan Crâsnic, şef de secţie la Spitalul Judeţean Arad, a primit un telefon la serviciu de la ofiţerul care răspundea de Spitalul Judeţean Arad care i-a ordonat din partea şefului securităţii din Arad, col. Dumitru Răşină, să predea delegatului care va veni la ora 11,00 la spital toată fenolftaleina existentă în laborator. „Scenariul securităţii era foarte clar – ne-a declarat într-un interviu medicul Ioan Crâsnic. Se dorea prepararea a peste 100 de kilograme de suc pentru manifestanţi, în care să se introducă această substanţă cu efect laxativ pentru a „împrăştia” tinerii muncitori şi pe ceilalţi manifestanţi din faţa fostului Comitet judeţean de partid, cărora să li se ofere în mod gratuit răcoritoare şi alte băuturi lichide. Mi-am dat seama că ar fi un act de iresponsabilitate din partea mea, s-ar fi putut declanşa o puternică dizenterie în centrul Aradului, astfel am dat ordin biologului Bouar Dumitru să arunce în toaletă întreaga cantitate de 2,8 kilograme fenolftaleină existentă în laborator. La ora 11, când a sosit delegatul securităţii, i-am comunicat că nu mai avem în spital din această substanţă, iar la controlul efectuat în laborator nu s-a mai găsit fenolftaleina solicitată. După Revoluţie am fost anchetat pe această temă de un colonel de la Procuratura Militară din Oradea” („Întrebătorul din Agora”, vol.I, p. 95 – 97). Constituirea după modelul de la Timişoara a Frontului Democratic Român din AradÎn după-amiaza zilei de 21 decembrie actorul Valentin Voicilă s-a gândit să alcătuiască un Comitet de acţiune al manifestaţiei din faţa clădirii fostului Comitet judeţean de partid. Se apropria seara, venea o noapte întreagă în faţă, deci se impunea o organizare cât mai bună în acest sens. S-au strâns în acel Comitet 15 persoane, muncitori şi intelectuali, uniţi între ei ad-hoc. Majoritatea au ajuns în acel Comitet după ce i-au strigat lui Voicilă: „Şi eu doresc să fac parte din Comitetul de manifestaţie!” Din acel moment, până la fuga lui Nicolae Ceauşescu, Frontul Democratic Român din Arad, constituit după modelul Timişoarei, a condus absolut toate acţiunile manifestanţilor. Iată lista cu numele membrilor primului Comitet local F.D.P., care se găseşte depusă într-o vitrină la Complexul Muzeal Arad, în cadrul expoziţiei permanente dedicate revoluţiei din acest oraş: Crişan Mircea (maistru la Întreprinderea de strunguri, IMUA, Arad); Voicilă Valentin (actor la Teatrul de Stat din Arad), Onofrei Dănilă (muncitor la Întreprinderea de Orologerie Industrială din Arad – locul de unde s-a declanşat Revoluţia din municipiu); Dima Traian (electrician la Întreprinderea Judeţeană de Gospodărie Comunală Arad); Gurilă Constantin ( muncitor la U.J.C.M.); Chiş Claudiu (muncitor la Combinatul de Prelucrare a Lemnului din Arad); Popa Maria (muncitoare la I.C.S.A.P.); Groşan Titus (muncitor la Întreprinderea de strunguri – IMUA); Ţâşcă Gheorge (muncitor la I.C.I.M Braşov, punctul de lucru Arad); Nemeş Găvrilă (muncitor la Întreprinderea de vagoane Arad); Pencea Ramona (laborantă la Întreprinderea textilă UTA); Bordea Corina (asistentă medicală la Spitalul Judeţean Arad); Timar Traian (strungar la Întreprinderea de Vagoane Arad); Gancea Alexandru (mecanic C.F.R.) şi minerul Onofraş Vasile din Valea Jiului, un om de legătură între Arad şi Timişoara, care a participat şi la revolta din anul 1977 a minerilor din Valea Jiului, pentru care a făcut puşcărie. În ziua următoare acesta a părăsit Aradul. („Întrebătorul din Agora”, vol.I, p.132)Dacă până la fuga lui Ceauşescu în Arad nu a murit nimeni, acest lucru se datorează şi Comitetului local al Frontului Democratic Român, liderilor Revoluţiei de la Arad, care au condus cu înţelepciune activităţile manifestanţilor din faţa fostului Comitet judeţean de partid, în primul rând să nu provoace armata ca aceasta să deschidă focul asupra miilor de cetăţeni aflaţi în piaţă, care cereau demisia lui Nicolae Ceauşescu de la conducerea ţării. Luând exemplul Timişoarei Comitetul Frontului Democratic Român din Arad constituit în după-amiaza zilei de 21 decembrie în piaţa din faţa fostului Comitet judeţean de partid a întocmit o chemare către Armata Ţării, pe care a citit-o liderul Valentin Voicilă, cu următorul conţinut: „Sunteţi fraţii, taţii, copiii şi iubiţii noştri!  Sunteţi din sângele nostru şi din carnea  noastră! Sunteţi cu noi! Sunteţi singurii care puteţi opri vărsarea de sânge frăţesc! Odiosul dictator vă foloseşte ca scut, ca pe o simplă unealtă! NU are încredere în voi, de aceea în timpul Congresului majoritatea ofiţerilor superiori ai Marelui Stat Major nu a avut voie să părăsească domiciliul! Din acest motiv trupele de grăniceri au fost trecute sub comanda MI. Întoarceţi armele, sub ameninţarea lor va păli şi va cădea laşul criminal, care vrea să vă murdărească mâinile cu sângele poporului, cu propriul vostru sânge!” (Cartea Revoluţiei Române – Decembrie’89”, p. 346).În cursul serii prima secretară Elena Pugna şi secretarul C.C. al P.C.R. Ilie Matei au convocat o şedinţă de birou al Comitetului judeţean de partid, la care au fost chemaţi şi directorii din principalele întreprinderi arădene. Iar pentru a fi cât mai departe de manifestanţii din faţa sediului judeţenei de partid, şedinţa s-a ţinut la Comitetul de partid al Întreprinderii textile UTA, o întrepindere foarte bine păzită de Gărzile Patriotice, în care nu au putut intra în cursul dimineţii manifestanţii de la Orologerie şi de la Strungul să cheme muncitoarele din fabrică la manifestaţie. Cu această ocazie s-a dispus să nu se mai permită începând de a doua zi, din 22 decembrie, ieşirea salariaţilor din întreprinderi, iar Gărzile Patriotice să fie dotate cu bâte, din cele 5.000 – 6.000 confecţionate deja la Combinatul de Prelucrare a Lemnului din Arad. De asemenea, în cadrul acestei şedinţe s-a propus arestarea şi imobilizarea în cursul nopţii a liderilor manifestanţilor!