16 decembrie 1989, seara – cadrele militare din judeţul Arad au fost alertate şi chemate în cazărmi.
16 decembrie 1989, orele 23 – La Inspectoratul Judeţean MI s-a primit „Situaţia 2”, adică intrarea efectivelor în stare de alertă.
17 decembrie 1989, dimineaţa – s-a primit indicativul „Radu cel Frumos”, adică alarma de luptă parţială.
17 decembrie 1989 – La ordinul primit de la Ministerul Apărării Naţionale, o parte din efectivele UM 01380 Cetate Arad, cu transportoare blindate, s-a deplasat la Timişoara, în frunte cu comandantul garnizoanei Marcu Dumitru, şi s-a pus la dispoziţia Diviziei 18 MC.Timişoara. În Arad au fost lăsate unele  efective pentru a apăra, la nevoie, Aeroportul. Din judeţul Arad au mai plecat la Timişoara pompieri militari, efective de miliţie trimise pentru asigurarea ordinii în unităţi agricole din judeţul Timiş şi unul din cele două plutoane de trupe de securitate-miliţie aflate la Arad.
17 decembrie 1989, orele 20 – La Inspectoratul judeţean MI s-a ordonat „alarma de luptă”. Au fost alarmate Gărzile Patriotice.
17 decembrie, după şedinţa CPEX – la ordinul lui Nicolae Ceauşescu au fost „închise” graniţele, majoritatea turiştilor au fost returnaţi de la graniţă.19 decembrie 1989 – a sosit la Arad, de la Timişoara, secretarul cu propaganda al CC al PCR, Ilie Matei, iar în data de 21 decembrie a sosit şi un alt secretar al CC al PCR, Radu Constantin, care răspundea de Ministerul de Interne, deci de miliţie şi securitate.
20 decembrie 1989, dimineaţa – s-a constituit Comandamentul Judeţean de cooperare, din care au făcut parte: primul secretar şi secretarul cu probleme organizatorice ai Comitetului Judeţean de partid (Elena Pugna şi Nicolae Angheloiu), şeful Garnizoanei militare (mr.Dumitru Marcu), şeful Inspectoratului Judeţean MI (col.Sălceanu), şeful Miliţiei Judeţene (mr. Mihai Cioflică) şi şeful de Stat Major al Gărzilor Patriotice (lt.col.Liviu Stranski). De asemenea au fost cooptaţi cei doi secretari al CC al PCR care au sosit la Arad (Ilie Matei şi Radu Constantin).
20 decembrie 1989, orele 11 – soseşte la Arad de la Timişoara g-ral lt. Ilie Ceauşescu, adjunct al M.Ap.N şi şeful Consiliului Superior al Armatei. La Aeroport este întâmpinat de Elena Pugna şi comandanţii unităţilor militare din judeţ. La UM 01380 din Cetate, g-ral lt. Ilie Ceauşescu susţine o expunere în care afirmă că ungurii au pătruns în ţară, că vor să cucerească Ardealul, şi că la Timişoara cadavre de militari plutesc pe râul Bega (!?).
20 decembrie 1989, orele 13 – g-ral.lt.Ilie Ceauşescu părăseşte Aradul, îndreptându-se spre Oradea, apoi la Cluj.
20 decembrie 1989 – soseşte în gara din Aradul Nou un tren cu luptători din Găruile Patriotice din judeţul Vâlcea, înarmaţi cu bastoane din lemn, pentru a acţiona, la Timişoara, împotriva „bandelor de huligani şi mercenari străini”. Delegaţia formată din tinere cadre de ofiţeri, din camandamentul local al GP care a fost trimisă să-i întâmpine în gară, nu i-a lăsat să coboare în Arad (trebuiau să fie cazaţi în UM Cetate), astfel trenul cu luptătorii din Vâlcea a plecat la Vinga, iar de aici, după ce astaţionat 2 ore, a plecat la orele 14 spre Timişoara, unde a fost direcţionat înapoi, spre judeţul din care a venit.
20 decembrie 1989 – sub imboldul exemplului dat de Timişoara încă din după-amiaza zilei grupuri de tineri arădeni au manifestat, tăcut, în pieţe şi pe străzi.
21 decembrie 1989, orele 4 – au sosit de la timişoara efectivele dislocate de UM Cetate 01380 (circa 300 militari şi 21 de TAB-uri).
21 decembrie 1989, ora 7.39 – ies primii muncitori de la Întreprinderea de Orologerie insustrială în stradă, care pornesc într-o manifestare paşnică spre centrul oraşului. Acestora se alătură pe traseu câteva sute de muncitori de la întreprinderile Strungul, Vagoane, CFR, Tricoul roşu şi numeroşi cetăţeni aflaţi pe stradă.
21 decembrie 1989, după ieşirea muncitorilor de la IOI – s-a pus în aplicare planul de cooperare întocmit în ziua de 20 decembrie 1989. Astfel, o parte din forţele aprţinând M.Ap.N-ului s-au deplasat la obiectivele stabilite cu o zi mai înainte. În prima etapă, la formarea dispozitivului de deplasare în jurul judeţenei de partid, participă 99 de militari de la UM Cetate şi 151 militari de la UM din Gai. Apoi au fost trimişi din UM 01380 încă 400 militari şi 21 TAB-uri, şi un detaşament format din 106 militari din UM 01191 Arad.
21 decembrie 1989, orele 10 – manifestanţii ce se îndreptau spre Comitetul judeţean de partid, la intersecţia bulevardului Republicii cu strada Cloşca au fost întâmpinaţi cu focuri de armă trase în aer de către militari de la UM Cetate 01380 Arad. La început manifestanţii au îngenuncheat şi s-au culcat pe caldarâm apoi s-au ridicat şi au trecut de primul baraj al armatei, depalsându-se, fără incidente, până în piaţa centrală a oraşului în faţa fostului sediu al Comitetului judeţean Arad al PCR. Manifestanţii s-au oprit pe aliniamentul primei linii de tramvai, dinspre Banca Naţională, în faţa TAB-urilor, militarilor cu arme şi baionete în poziţie de luptă, care aveau în spate luptători din Găruile Patriotice, iar dincolo de Palatul administrativ miliţieni, trupe de securitate, pompieri şi, după sosirea militarilor de la Şcoala de ofiţeri în rezervă Radna-Lipova, forţele din faţa manifestanţilor totalizează 28 de blindate (TAB-uri), în faţa cărora manifestanţii strigau lozinci anticeauşiste.
21 decembrie 1989, ora 10 – liderii manifestanţilor-Onofrei Dănilă, Mircea Crişan, Dima Traian, Jiva Maria, Timar Traia şi alţii cu banderolă la braţ-au reuşit să menţină ordinea şi să evite orice acţiune de violenţă.
21 decembrie 1989, ora 10.30 – a apărut actorul Valentin Voicilă de la Teatrul de stat din Arad, care a devenit foarte repede conducătorul revoluţionarilor. Se striga: „Timişoara-Timişoara”, „Jos cismarul”, „Ceauşescu cine eşti-un excroc din Scorniceşti”, „Armata e cu noi”, „Ceauşescu judecat pentru sângele vărsat” şi altele.
21 decembrie 1989, ora 12.30 – secretarii Comitetului judeţean de partid au coborât în piaţă pentru a încerca un dialog cu manifestanţii. Dar lumea cerea prezenţa primului secretar, Elena Pugna. Acesta a coborât şi ea, a anunţat majorarea salariilor şi a alocaţiei pentru copii, adică măsurile promise de Ceauşescu la mitingul de la Bucureşti. Huiduită şi fluierată, Elena Pugna s-a retras rapid în sediul Comitetului judeţean de partid.
21 decembrie 1989, orele 13 – cu aprobarea Comandamentului infanteriei şi tancurilor, pentru dispozitivul de la Arad, au sosit încă 850 militari şi 7 TAB-uri din UM 01191 Lipova, iar la ora 14, cu aprobarea Marii Unităţi din oradea, vine de la UM din Ineu un detaşament de 107 militari.
21 decembrie, spre seară în piaţă – manifestanţii din faţa clădirii Fostuluii comitet judeţean de partid alcătuiesc un Comitet de manifestaţie, care devine filiala din Arad a Frontului democratic Român (format din 14 persoane), după modelul constituit în 20 decembrie în Opera din Timişoara.
21 decembrie, seara – au fost convocaţi (la comitetul de partid de la UTA) directorii din principalele întreprinderi arădene, cărora li s-a ordonat să nu mai permiă în dimineaţa zilei următoare ieşirea salariaţilor din întreprinderi, iar Gărzile Patriotice să fie dotate cu cele 5-6000 de bâte pregătite (strungite) la Combinatul de Prelucrare a Lemnului, pentru împrăştierea manifestanţilor la ordinele Elenei Pugna şi Nicolae Angheloiu. De asemenea s-a produs imobilizarea liderilor manifestanţilor şi au fost aduse în sediul judeţenei de partid lanţuri. În timpul nopţii numărul manifestanţilor a scăzut simţitor (la circa 80 de persoane). Ilie Matei şi mr.Eugen Bădălan au insistat din nou – dar fără succes – ca armata să-i împrăştie pe manifestanţi. Ilie Matei, în curtea interioară a sediului instruia efectivele MI cum să procedeze dacă cei din armată ar permite demonstranţilor să intre în sediu, „să-i împungă cu baionetele de la armă”, să lupte cu mult curaj precum luptau plăieşii lui Ştefan cel Mare.
21 decembrie, dimineaţa – s-au adunat în piaţă zece de mii de oameni. S-a instalat o staţie de amplificare pentru liderii manifestanţilor. Aceştia, rând pe rând se adresau mulţimii, se clamau lozinci şi se rosteau rugăciuni. Înainte de fuga dictatorului Ceauşescu, numărul manifestanţilor era de peste 80 000 de arădeni.
22 decembrie 1989, orele 14 – a început retragerea TAB-urilor şi soldaţilor din piaţă şi împrejurimile sediului Consiliului judeţean.
22 decembrie 1989, orele 14.30 – după retragerea armatei din sediul administrativ, la balconul Primăriei s-a instalat o staţie de amplificare, de unde Valentin Voicilă a declarat Aradul oraş liber, a făcut din nou apel la calm şi ordine, a apelat la sportivi (luptători, boxeri) să vină în clădire pentru a organiza paza şi protecţia noilor conducători.
22 decembrie 1989, ora 15 – s-a anunţat de la balconul Primăriei, la cererea populaţiei, schimbarea denumirii celor două cotidiene de presă din Arad: „Flacără roşie” a devenit „Adevărul” iar „Voros Lobogo” a devenit „Jelen”.
22 decembrie 1989, în cursul după amiezii – s-a format un nou organism, care a preluat conducerea administrativă a oraşului şi judeţului Arad. Pe lângă cei 14 de pe lista primului Comitet al Frontului Democratic Român, format în 21 decembrie 1989, au fost cooptaţi în noul organ reprezentanţi din întreprinderi şi instituţii, inclusiv militari. Valentin Voicilă a fost ales preşedinte, iar Ioan Trifa, Onofrei Dănilă şi Mircea Crişam vicepreşedinţi.
22 decembrie 1989, orele 21 – aterizează pe Aeroportul din Arad cursa Timişoara – Arad – Bucureşti, un BAC 111, în care se aflau printre cei 29 de pasageri pentru Bucureşti şi generalii Nuţă şi Mihalea, generali care au condus din partea MI represiunea de la Timişoara. De asemenea se aflau 5 oameni de la redacţia de televiziune a armatei (emisiunea Pentru Patrie) şi şeful Procuraturii militare. Adjunctul Procurorului general, g-ral Diaconescu, însoţit de doi arabi: un doctorand şi un student. Pasagerii au fost cazaţi la Hotel Parc, iar echipajul avionului la Hotel Astoria. Planează şi astăzi un mare mister în legătură cu rolul avut de cei doi generali, Nuţă şi Mihalea, în declanşarea diversiunii cu „teroriştii” în Arad! Pulverizarea – deasupra unei unităţi militare de lângă Alba Iulia -  a elicopterului în care se aflau cei doi generali, arestaţi la Deva, a înmormântat definitiv posibilitatea anchetării acestora în legătură cu misiunile lor în Arad.
22 decembrie 1989, orele 22.30 – începe diversiunea cu „teroriştii” şi la Arad. Este momentul care marchează cea de-a doua parte a Revoluţiei în Arad, când începe perioada violentă. Dacă între 21 şi 22 decembrie Revoluţia în oraşul Arad a avut un caracter nonviolent, o putem caracteriza ca o „revoluţie de catifea”, după această dată, până în 25 decembrie 1989, când a fost judecat şi executat, la Târgovişte, Nicolae şi Elena Ceauşescu, Aradul a avut parte, din păcate, de o „revoluţie de sânge”. În perioada la care ne referim, în urma acţiunilor de foc desfăşurate de forţele armate din zonă au rezultat: 19 persoane decedate, din care 7 civili, opt persoane M.Ap.N şi 3 persoane MI şi un cetăţean maghiar. Totodată au fost rănite 38 de persoane din care 22 civili, 14 persoane M.Ap.N şi 2 persoane MI iar în oraşul Lipova a fost rănită o persoană. (cronologia a fost realizată de scriitorul Emil Şimăndan, în volumele Întrebătorul din Agora I-III)

Sursa: Observator.info