Împlinirea celor 20 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 a fost poate cel mai important eveniment al acestui an. Două decenii de la căderea regimului comunist, a câştigării libertăţii cu sânge de copii, a intrării României în era luminii şi a democraţiei – o cotitură uriaşă în destinul unei ţări întunecate de zeci de ani de dictatură comunistă. Aradul şi-a dat obolul a 24 de vieţi, tineri ucişi de către aceia care azi trăiesc bine sau dorm liniştiţi lăfăindu-se în pensii grase. Evenimentul comemorativ a început pe 21 decembrie cu participarea liderilor revoluţiei, a revoluţionarilor, autorităţi locale, invitaţi din Ungaria, mame de eroi-martiri şi a continuat a doua zi. Ideea generală rămasă în urmă este aceea că autorităţile locale s-au arătat indiferente, ostile chiar, aruncând cele 24 de panouri cu sloganuri în... pivniţa primăriei, alături de catargul şi steagul revoluţiei.Pe cât de înălţător a fost evenimentul comemorării celor 20 de ani de la izbucnirea revoluţiei din Decembrie 89 – pe atât de mari au fost aşteptările – în primul rând a celor implicaţi direct, revoluţionarii, apoi a familiilor de eroi martiri, de fapt, a întregului oraş. Toată lumea se aştepta la ceva cu totul special – toţi fiind de părere că dacă autorităţile locale sunt implicate în organizarea diferitelor festivaluri şi petreceri publice unde se cheltuie bani grei, cu atât mai mult acest eveniment merită toată atenţia. Ei bine, nu a fost aşa şi asta a văzut toată lumea. „Nu suntem deloc priviţi cu ochi buni de către autorităţi – spune revoluţionarul Attila Duka – dar asta nu contează atâta timp cât suntem liberi să ne exprimăm opiniile şi să comemorăm aşa cum se cuvine memoria copiilor ce şi-au sfârşit anii tineri chiar aici, în faţa primăriei!” Concret, secretarul FJAR  relatează că a gândit special această comemorare. „Am scris sloganuri pe 24 de panouri, numărul martirilor. Acestea au într-adevăr şi un iz politic în sensul cel mai bun şi adevărat al cuvântului.” Iată-le: 1. Am murit degeaba? 2. Am murit pentru democraţie! 3. Am murit pentru un vot adevărat! 4. Mamă! Iartă-mă! 5. Copiii mei – sunt cu voi şi în ceruri 6. Fiule, luptă tu mai departe! 7. Doamne! Apără-ne! 8. Cine m-a împuşcat? 9. Cu ce am greşit? De ce m-aţi omorât? 10. Am vrut să fie bine pentru toţi! 11. Ne merităm o soartă mai bună 12. Comuniştilor, de ce ne vreţi răul? 13. Ne-aţi furat alegerile 14. Am murit degeaba 15. Am murit pentru România 16. Nu vă lăsaţi, luptaţi mai departe! 17. Fiule, vei avea o viaţă mai bună 18. Mamă, nu a fost degeaba! 19. V-am dat o democraţie pură! Ce aţi făcut cu ea? 20. S-a furat democraţia, odată cu ea şi voturile! 21. Ne-aţi minţit. Până când? 22. Sângele nostru v-a netezit calea! De ce a-ţi greşit drumul? 23. Meritaţi o viaţă mai bună! Luptaţi pentru ea! 24. Nu vă lăsaţi minţiţi, noi am murit pentru voi! Aveţi curaj!   Panourile au fost montate la monumentul revoluţionarilor din Piaţa Revoluţiei pe data de 22 decembrie. „După montarea acestora, discursuri şi depunerea de coroane, ne-am deplasat la troiţa eroului maghiar Toth Sandor de pe malul Mureşului. În acest timp, panourile au fost demontate şi duse în pivniţa primăriei. A doua zi, pe 23 decembrie am fost anunţaţi despre ceea ce s-a întâmplat, iar pe pe 24 decembrie a fost tăiat şi catargul cu steagul revoluţiei, arborat pe 21 decembrie. Avem aprobare pentru arborarea steagului Revoluţiei încă din anul 2001, e prezent în spaţiul arădean de peste 6 ani şi nu văd care a fost motivul pentru care a fost luat! Efectiv s-a tăiat catargul cu flexul. Acum steagul cu gaură al  Revoluţiei e aruncat în pivniţa primăriei. Arborarea steagului Revoluţiei este un fapt legal – am primit prin PUD cei 200 mp din partea primăriei necesari amenajării unui spaţiu comemorativ al revoluţiei, iar steagul nu are nevoie de autorizaţie de construcţie. După curăţarea monumentului am reimplantat catargul cu steagul Revoluţiei şi l-am arborat pe data de 21 decembrie. Considerăm că această imensă ofensă adusă revoluţiei din decembrie 89 la Arad, eroilor martiri, revoluţionarilor – a fost din ordinul primarului Falcă, un discipol al ideii de dictatură care citeşte „Mein Kampf”, printre altele. Deşi nu a catadicsit să participe la comemorare, Falcă şi consilierii au ţinut o recepţie prilejuită de acest eveniment la care nu au fost invitaţi niciun revoluţionar sau mamă de erou-martir! O ruşine şi o sfidare strigătoare la cer! În numele tuturor revoluţionarilor vom depune o Plângere la poliţie în acest sens”- spune Duka.„Nu putem pune orice chestii pe domeniul public!”Evident, am cerut o declaraţie a purtătorului de cuvânt al Primăriei. „Nu putem lăsa orice chestii pe domeniul public. E vorba şi de un respect faţă de oraş. Nu putem să facem chiar ce vrem. Îi respectăm pe revoluţionari dar trebuie respectată şi legea. Monumentul face parte din mobilierul urban dar panourile şi steagul, nu! Panourile au fost îndepărtate la solicitarea CTP – fiind uşoare, încurcau liniile de tramvai putând produce accidente, iar steagul, instabil, dealtfel – a fost pur şi simplu înfipt în sol şi nici nu are autorizaţie. Deci primăria a luat decizia să ia steagul!”

Sursa: Observator.info